841 matches
-
numai”. Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea pescărușilor care țipau câteodată asurzitor. După un timp, iarăși mă năpădeau însă neliniștile, înverșunările și redeveneam stupid. Le zâmbeam ca un imbecil celor care deschideau ușa, mă trânteam din nou în pat și strângeam sub pătură pumnii: „O să-mi plătiți voi toate astea”. Nici o clipă nu mi-a trecut prin cap că, de fapt, primul cu care trebuia să mă răfuiesc eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-lea. Mare maestru al nucleului englez care a suferit eșecul Întâlnirii ratate, Dee vrea să descopere ce s-a Întâmplat, unde a fost eroarea. Și cum este și un bun astronom, Își dă o palmă peste frunte și zice „ce imbecil am fost“. Și se apucă să studieze reforma gregoriană, obținând sprijinul Elisabetei, pentru a vedea cum se putea repara greșeala. Dar Își dă seama că-i prea târziu. Nu știe cu cine să ia contact În Franța, dar are contacte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cizmă, a urlat el livid către Nuñez. Și apoi: Amanasiel, Zorobabel, a strigat. Iar Nuñez a fost lovit ca de un berbece invizibil În stomac, s-a dat Înapoi câțiva pași, palid, și s-a lungit cu fața-n jos. — Imbecilule, i-a zis Dee. Spenser era palid. A rostit cu greutate: — Se poate lansa o momeală. Tocmai termin un poem, o alegorie despre zâna zânelor, În care eram tentat să introduc un Cavaler cu Cruce Roșie... Lăsați-mă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spuse Dee. Până să scrii tu și lumea să audă de poemul tău o să treacă un lustru și mai bine. Însă ideea cu momeala nu-i proastă. — De ce nu comunicați cu ei prin intermediul Îngerilor dumneavoastră, domnule doctor? l-am Întrebat. — Imbecilule, zise el din nou, de astă dată mie. Nu l-ai citit pe Trithemius? Îngerii destinatarului intervin să lămurească un mesaj, dacă el Îl primește. Îngerii mei nu-s curieri călare. Francezii sunt pierduți. Dar am un plan. Știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care, bineînțeles, țintea la transformarea ei laică - pe el Îl interesa numai să-și susțină revoluția lui americană... Dar, În același timp, unul dintre marii maeștri era contele de Milly, care căuta elixirul de viață lungă. Însă fiindcă era un imbecil, În timpul experimentelor lui s-a otrăvit și a murit. Pe de altă parte, gândiți-vă la Cagliostro: pe de o parte inventa rituri egiptene, pe de alta era implicat În afacerea colierului reginei, un scandal pus la cale de noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
inițiativa. Pun pe picioare mistificarea roza-cruceană, calculează exact ceea ce avea să se Întâmple. Printre atâția exaltați care Înghit momeala, cineva din nucleele autentice, luat prin surprindere, iese În față. În cazul ăsta, ți-nchipui cât s-a mâniat Bacon: Fludd, imbecilule, nu puteai să-ți ții gura? Dar, domnule viconte, My Lord, aceia par să fie de-ai noștri... Cretinule, nu ai fost Învățat să n-ai Încredere În oamenii papei? Pe tine trebuiau să te pună În frigare, nu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dând dracului, cifrat, ceea ce făcea. Dar cum nu era lipsit de istețime, te rog să observi că fiecare dintre cele trei mesaje are treizeci și șase de litere. Bietul meu Pim, Ingolf se juca, și el, ca și voi, iar imbecilul ăla de colonel l-a luat În serios. „Și atunci de ce Ingolf a dispărut?“ „Cine-ți spune că l-au asasinat? Ingolf era sătul să mai stea la Auxerre, văzându-i numai pe farmacist și pe fiica lui cea nemăritată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
grozavă, e și prietenul lui Jacopo Belbo aici, vino, vino și dumneata...“ M-am ridicat imediat, am salutat și am ieșit. Am străbătut Într-un minut rue de la Manticore, am cotit pe alte străduțe, m-am trezit pe cheiul Senei. „Imbecilule, Îmi spuneam, ce anume pretindeai? Să ajungi acolo, să-l găsești pe Agliè, să-l apuci de haină, el s-ar fi scuzat, totul a fost doar un echivoc, iată-l pe prietenul dumitale, nu i-am clintit un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
una. „Strașnică sete, hai?“ zice unul dintre ei. Dar fără cordialitate, cu suspiciune. Sigur, mi-e sete, de la cinci după-amiază n-am băut nimic, dar poate să-ți fie sete chiar fără să-ți fi petrecut noaptea sub un pendul. Imbecili. Plătesc și plec, Înainte ca ei să poată să-și imprime trăsăturile feței mele În memorie. Și iată-mă În colțul lui Place des Vosges. Trec pe sub porticele cu coloane. Care era filmul acela vechi ce răsuna de pașii solitari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mă caută, trebuie să-mi fi găsit urmele la Paris, știu că sunt aici, Încă mai vor Harta. Și oricât le-aș spune eu că nu există hărți, totdeauna o vor vrea. Avea dreptate Belbo: du-te și te f..., imbecilule, ce vrei, să mă omori? Oh, acum ajungă-ți. Omoară-mă, dar faptul că Harta nu există nu ți-l spun, dacă pe om nu-l duce capul de unul singur... Mă doare când mă gândesc că n-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
continuă să fie templul câtorva tineri ambițioși ce sperau să obțină, așezându-se sub steagul școlii simboliste, avansările pe care nu putea să le atingă datorită talentul lor. El este de asemenea Kaaba înspre care se duceau în pelerinaj toți imbecilii exotici ce au auzit vorbindu-se de noua tendință pariziană și vor să fie inițiați în arcanele și misterele ei. Câțiva dintre acești ”hidropați” nu au emigrat cu ceilalți. Ei au abandont de asemenea numele cel vechi și au fost
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Uite ce e, Murray, când am plănuit ziarul, ți-am spus că o să găsesc noi piețe de desfacere, că nu trebuie să falimentăm Citizen-ul. Ești un romantic, nu-i așa, Allen? — Nu. Jack detesta ideea că ar fi fost un imbecil sentimental. Muncise din greu la planul de afaceri al noului ziar. — Nu sunt un romantic. Întâmplător, sunt de părere că e spre binele acestui oraș să aibă în continuare Citizen-ul și Express-ul. Ne motivăm reciproc. Fără Citizen, Express-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din mărturii. Iată cîteva: B. Fundoianu: „Bogdan-Pitești și-a pus geniul în viață. A fost unul din puținii convivi vrednici de banchetul lui Platon. (...) nu putea gusta elevația morală. Era un simplu Alcibiade, zvelt, orgolios și cinic. (...) Izolat de ceea ce imbecilii continuă să numească cu venerație «opinia publică», Bogdan-Pitești a avut cea mai aleasă societate ani de-a rîndul (...) Numai la Bogdan-Pitești puteai să bei cafea între Luchiani și Iseri, numai la dînsul puteai vorbi între Ressu și Brâncuși, numai acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
virulente utopia revoluționară a socialismului: „Ce ar fi lumea fără birul durerii? Un conglomerat amorf, nesusceptibil de progres. Societatea perfectă, în care nu mai e nimic de realizat, este faza de agonie. De aceea, socialismul netezește terenul pentru muribunzii și imbecilii viitorului”. Într-un text intitulat „Supoziții“, Ernest Poldi relativizează percepția „realității” imediate din perspectiva unui vizitator venit dintr-o altă dimensiune: „Locuită de mii de taine, firea pare un basm nesfîrșit și straniu pe care îl poți opri oricînd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
române, pe care - ușor naiv și exaltat - o consideră cea mai aptă să exprime sensibilitatea poetică (ultra)modernă: „Din toate limbile europene, limba românească mi se pare cea mai adînc înzestrată cu un material sensibil sufletului actual. Esențialmente poetică. (...) Ce imbecil a spus că literatura și arta românească nu trebuie înglobate încă în arta contemporaneității?”. Atentă - ca și Contimporanul - la activitatea externă a colaboratorilor săi, revista unu nu îi atribuie însă nici o conotație „românistă”. O notă din nr. 14 (iunie 1929
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zona magazinelor“, gândi ea, „mai face vreo poznă de genul celei din restaurant. O să ne facă de râs peste tot.“ Nu-i ajungea bătaia de cap pe care o avea cu Takamori, mai trebuia să le pice din cer și imbecilul ăsta. — De s-ar termina odată cu nebunul ăsta...bombăni ea. Se uita disperată după Gaston. A oprit un grup de băiețași care se jucau pe stradă. — N-ați văzut cumva trecând pe-aici vreun străin? — Un american în chimono? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston, privind de la unul la altul, cu un zâmbet fericit. În seara aceea, după ce Gaston s-a retras în camera lui, Tomoe oftă dezgustată. Se simțea complet epuizată, fizic și psihic. — Sper că ești mulțumit acum... l-ai adus pe imbecilul ăsta în casa noastră, îi spuse ea lui Takamori profund indignată. El a dat din cap și-a zis: — E prea devreme să-ți dai seama dacă e imbecil sau nu. S-ar putea să nu fie așa. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că nu mai era nimic de făcut. Nu avea cum să-l convingă să se răzgândească. „Dacă e încăpățânat, n-are decât. Eu mi-am făcut datoria în ce-l privește. Nu-mi permit să-mi pierd tot timpul cu imbecilul ăsta îndărătnic. Prost, asta e! Idiot absolut! Pun pariu că nu știe nici măcar cât fac unu și cu unu. Au stat față-n față, tăcuți, la o masă dintr-un restaurant din Yotsuya. Tomoe era prea obosită și prost dispusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Abjură și declară că sunt frumos." Apoi a început să-și învîrtă capul ca o morișcă. "Galilei, așa se învîrte pămîntul? Uită-te bine și spune-le pe urmă tuturor că gâtul meu e atât de țeapăn încît numai un imbecil ar putea să creadă că mi se învîrtește capul." Ultimele cuvinte i s-au înecat în scuipat și în hohote deșucheate... ― Și nu te dezgustă faptul că în fiecare noapte trebuie s-o iei de la capăt? ― La Inchiziție, după multe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am spus: - Sănătate vouă, pe-aici e drumul spre Ravenna? După care m-am prefăcut că abia atunci îi vedeam pe leproși, mimând că eram oripilat și îngrozit. Bandiții, după un schimb de priviri, și-au zis că eram niște imbecili de pelerini străini și au început să râdă ca niște mojici. Căpetenia a descălecat și s-a apropiat de noi. S-a uitat bănuitor la giganticul Gundo și-a întrebat: - Aveți bani? Am lăsat jos, ca să atragă atenția, cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de pasăre răpitoare care arată că știe să apuce. - Hotărît lucru, bărbații din viața ta nu sînt decît niște molîi... - Se teme... - Păi asta spun și eu. - I-am spus să-și țină gura, să se gîndească la urmări, dar... - Imbecilul... O privi pe maică-sa care, metodic, Își punea o jachetă, Își lua poșeta, cheile, telefonul, se uita la ceas... - Unde pleci? O sfredeli pe fiică-sa cu o privire ascuțită În chip de răspuns. - Am să-l fac eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cumplit. Bruno continuă: — E greu să-ți imaginezi ființă mai imbecilă, mai agresivă, mai insuportabilă și mai plină de ură decât un preadolescent, mai ales când e cu alți băieți de vârsta lui. Preadolescentul e un monstru dublat de un imbecil, conformismul lui este aproape incredibil; preadolescentul pare cristalizarea subită, malefică (și neașteptată, dacă-l avem În vedere pe copil) a tot ce e mai rău În om. Iar atunci cum să te Îndoiești că sexualitatea e o forță absolut funestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o scriu, dar nu era o zi nimerită pentru detalii biografice. - Dacă stau să mă gândesc, a continuat Abe, nu țin să trec iar În revistă Împrejurările copilăriei - destoinica mea mamă, educată la colegiul John Hopkins, fruntea clasei ei. Și imbecilul de taică‑meu care‑mi reproșa Întruna că n‑am ajuns membru al societății filozofice Phi Beta Kappa. Deși aveam note foarte mari. Pentru admiterea la cursurile societății respective erau suficiente notele B și C. Totuși, oricâte succese aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu sunt cât de cât instruiți? - Vin din ghetou, a răspuns Nikki. - Ghetou, pe dracu'! Evreii din ghetou aveau simțiri rafinate, nervi stăpâniți - după mii de ani de exercițiu. Aveau comunități și legi. „Ghetou” e un termen de ziarist ignar. Imbecilii ăștia nu vin din ghetou, ci dintr‑o harababură nihilistă, zgomotoasă, lipsită de orice noimă. Într‑o zi mi‑a spus: - Chick, am nevoie să‑mi completezi un cec. Nu mare lucru. Cinci sute de dolari. - Și de ce nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Huuu... BĂRBATUL CU BASTON: Nimic? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nimic. BĂRBATUL CU BASTON: Puturoșii ăia mă enervează. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Și ce vrei să fac? BĂRBATUL CU BASTON: Ce vreau? Vreau să nu muncim ca imbecilii pentru alții. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Eu le arunc o piatră-n cap. BĂRBATUL CU BASTON: Vezi c-ai să spargi capul cuiva. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Și ce vrei să fac? BĂRBATUL CU BASTON: Aruncă-le niște pâine. VOCEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]