996 matches
-
cu care trebuia să fie frate. Mi-am mai amintit de singurul meu prieten din copilărie, un portret al unei păpuși de pluș. Era atât de real! Mi-a plăcut acel tablou, probabil datorită faptului că animalul pe care-l imortalizase în pânza sa era imaginar. Un animal de genul ăla nu avea cum să existe. Avea corpul negru, cu părul scurt, dar plăcut atingerii, îmi închipui, cu ochi roșu în negru, urechi ascuțite și o coadă lungă și osoasă. Semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ani - de la nașterea întâiului vlăstar al familiei și până la momentul când Sorin pășește pragul școlii. Faptul că acesta coincide chiar cu perioada aurită și formativă a celor șapte ani de acasă nu este, desigur, întâmplător. Metoda utilizată este simplă. Autorul imortalizează conștiincios momentele memorabile din viața copiilor săi și le atașează pe cât posibil un tâlc moralizator; răsplătirea creștinească a răului cu fapte bune („Cum e mai bine”), consecințele penibile în plan moral ale minciunii („O întâmplare cu tâlc”), preferința pentru temeinicia
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sunt goale, piciorul cu care vâslim obosește, iar noi ne pomenim lăsându-ne purtați de curent, la Întâmplare, odată cu ierburile... Prietenii mei uitaseră Între timp de Întrebare. Acum Își suceau gâturile ca să găsească cea mai bună poziție din care să imortalizeze această scenă bizar de frumoasă. Singurul care auzi răspunsul lui Walter fu Pată Neagră. Complexul turistic Insula Plutitoare avea doar un an și fusese construit după modelul complexului concurent, care cunoscuse un mare succes, Căsuțele Insulei de Aur și hotelurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Miam-miam. Marlena Încercă să spună ceva despre smochinii strangulatori. Noua noastră casă... zise ea pe un ton sarcastic arătând spre hățișul de liane. Chiria e superieftină. În preț sunt incluse o grădină extensibilă și mulți copaci. Ne mutăm. Rupert fu imortalizat arătându-le celor din trib un nou truc cu cărți. Se uită În sus spre cameră și, zâmbind larg, spuse: După cum se vede treaba, s-ar putea să nu mai plec de-aici niciodată... Brusc, se auzi o voce ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în minte, întunecându-i zâmbetele, atenuându-i bucuria, umbrindu-i toate gândurile. Să-l găsească pe Craig! Să-l găsească pe omul al cărui sânge putea într-o săptămână să înlăture vârsta înaintată a corpului său și astfel să fie imortalizată puterea și civilizația avansată pe care și-o imaginase. Acest gând era ca o boală, ca o sete nestinsă care încă îl mai stăpânea șase luni mai târziu, când i l-au adus pe fermier. Insul era voinic și musculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
un fragment, un "instantaneu", o privire descompusă. Chiar și atunci când reproduce și culorile și mișcarea, nu este vorba decât tot despre o succesiune de "secvențe". Cel ce are în față o fotografie privește la ceea ce nu mai este. Fotografia nu imortalizează, după cum se spune, ci mortalizează. Iluzia ei nu e doar spațială, ci și temporală, închipuind o întoarcere în timp, un timp reversibil. Cel care se lasă pradă acestor iluzii vrând să atingă chipul care-l privește sparge oglinda, rupe hârtia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cioburile și să lipească o pungă de plastic peste spărtură până când a venit un geamgiu, adică peste aproximativ șase luni. (Am impresia că mama și Helen trăiesc într-o lume imaginară, închipuindu-și că va apărea cineva care le va imortaliza viețile într-un serial de televiziune de mare succes. În care, se înțelege de la sine, își vor juca propriile roluri.) — Da, l-am prins. Ding-dong! Bun, mă duc să mă culc. În loc de asta, s-a întins pe una din nenumăratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Simon Grenville, nu-i așa? Și numele domnișoarei? Mi-am dat din nou părul de pe față la o parte. —Sam Jones, i-am spus. —Pentru ce este asta? Am presupus că Belinda și Charles au angajat un fotograf pentru a imortaliza petrecerea logodnei; dar chiar și așa, de ce întreba de nume? —Tatler, mi-a răspuns, părând surprins. Frumoasă poză. Mulțumesc. Se îndepărtă. L-am prins de mână. Uite, nu vreau să folosești poza aceea, am spus grăbită. —De ce nu? Și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cauză avea să-i plătească o poliță. Falcon mirosea direct a Falconetti, un personaj sinistru dintr-un serial celebru pe vremuri... Mesenii glumiră pe seama știrii. Lui Bikinski subiectul i se părea a fi extrem de interesant. El se gândea chiar să imortalizeze scena, pictând Într-o icoană piciorul de lemn Îngenuncheat lângă altar. Satanovski fu de părere că piciorul provenea de la o vacă și că din pricina căldurii, dar și a filmelor proaste ce se transmiteau noapte de noapte pe micul ecran, imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Veturia și pe soră-sa la voi, sâmbătă, după prînz! Te rog, mă! Fac o cinste... ― Lasă-mă odată cu cinstea! Îi spun, și cred că se face... Îl invităm atunci și pe Fănică! Adu-ți și aparatul de fotografiat, să imortalizăm momentul! . . . . . . . . . . . . . . . . Soră-mea, Nella, a preparat toată dimineața fel de fel de gustări pentru primirea celor două surori, dulcineele prietenilor noștri. Le așteptam pe la 5. Gică și Fănică veniseră însă de pe la 4: Gică, înfrigurat la culme de rezultatul scrisorii; iar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pahar de vin pentru cei ce și-au putut permite o asemenea extravaganță. Tratațiile s-au suprapus discuțiilor cu conținut evocator și cu iz nostalgic. Întrunirea a fost filmată pe întreaga desfășurare a ei, s-au făcut fotografii pentru a imortaliza ineditul eveniment. În final s-a convenit ca viitoarea întâlnire să aibă loc peste șase luni fără să se stabilească data și cine o va găzdui. Ancuța Peste puține zile Ancuța urmează să împlinească cinci ani. Este o fetiță slăbuță
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
dacă n-ar fi fost acea proeminență devenită deja de notorietate a pantalonilor săi, revoltător de strâmți. — Dragă Jean Loup, mă gândeam să faci ceva mai puțin ortodox, știi tu, cu maiorul Privett-Clampe, iar tu, dragul meu, Cornwell, să-i imortalizezi. Apoi, îl voi amenința că-i arăt caseta lui sir Wyndham, dacă porcul bătrân nu mă sprijină ca succesor al fratelui meu! Ce zici de planul meu? — Ce să cred? Despre ce? întreabă Privett-Clampe , apărut în spatele lui Flowers care gesticula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adresate lui Star. Ea pare flatată. Jonathan suferă. Pe când străbat galeriile, panica din noaptea trecută îi cuprinde din nou pieptul. Merge în urma ei și a lui Gittens, simțind tablourile lăsându-se asupra lui, o paradă nesfârșită de regi și eroi imortalizați în atitudini de măreție senină, calmă, stăpânită. Începe să înțealeagă ce l-a obsedat de cum a pus piciorul în Franța. Este străin aici. Chiar ca Jonathan este străin aici. Și dincolo de țara asta este o alta, și o altă capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
făcut-o Vadim Tudor la parlament cu ocazia „condamnării regimului comunist”. Deși îi apreciez talentul și munca de scriitor, în ruptul capului nu pot fi de acord cu purtarea lui iresponsabilă. Câtă nevoie avem de un nou Caragiale, care să imortalizeze moravurile politice actuale. Duminică, 24 decembrie 2006. Stau în casă liniștit și mă gândesc la Crăciunul copilăriei mele, când nu-mi mai ajungeau picioarele colindând prin sat pe la rude, pe la prieteni ai familiei și gospodari așezați, întorcându-mă cu nuci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mult cu o fugă. De ce fugise Marioritza? Sau... de cine? Privirile lui Mariam reveneau mereu asupra cerceilor și asupra șalului. Șalul, mai ales, părea să fie piesa de bază a tabloului și purtătorul de mesaj. De ce ținuse Marioritza să fie imortalizată cu cele două daruri primite din partea prințului? Dante Negro își aruncă deodată pensula în borcanul cu ulei. ― Nu merge! Lipsește ceva! Îi șopti ceva lui Luciano și acesta părăsi imediat atelierul. Alteță, dacă nu aveți nimic împotrivă, o să facem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a știut, el cu atâta experiență, să-i instruiască pe soldații pompieri. Și, în loc de laude, va fi mustrat și poate și sancționat disciplinar. Cum ține motănelul speriat în mâinile sale, unul cu un aparat de filmat de la vreo televiziune îl imortalizează. Din mulțimea curioșilor, o doamnă în vârstă merge direct la majurul Babuloi și-l roagă să-i dea ei motănelul, pentru că îi plac foarte mult pisicile mai având acasă încă două. Acesta o privește curios și nu-i poate refuza
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de fapt, amintiri ale obiceiurilor de altădată, rememorări sau restituiri ale unor fapte sau obiecte aparținînd acestei lumi care dispare pe măsură ce se instalează modernitatea. Ele sînt icoane ale trecutului, mai importante uneori pentru că păstrează vie ideea de Trecut decît pentru că imortalizează un anumit trecut. Să luăm, de pildă, exemplul colindelor. Acestea țin de „obicei”, sînt o practică rituală nelipsită în societatea țărănească română. Într-un sat premodern, absența colindelor la momentul și locul hărăzite ar fi de neconceput, ele țin de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
piața bunurilor de larg consum (în țările occidentale), de curând fiind și la noi scoase din categoria produselor de lux. Astfel se face că, un aparat de fotografiat digital devine accesibil ca preț pentru cetățeanul de rând, dornic a-și imortaliza momentele importante din viața sa. Fotografia digitală economisește argintul - acest metal prețios - atât prin faptul că nu mai necesită filme, cât și prin economisirea hârtiei fotografice și asta pentru că fotografiile digitale pot fi vizionate pe ecranul computerului sau chiar al
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
orizonului cunoașterii științifice, ca instrument indispensabil, fie la apropierea dintre oameni - aceasta și prin facilitățile oferite de rețeaua Internet - asemeni unui martor de încredere despre vremurile care trec, fotografia continuă să fie omniprezentă în viața cotidiană. Imensitatea numărului de imagini imortalizate de amatori și profesioniști vorbește de la sine despre importanța locului ocupat de fotografie în viața noastră. Viitorul, așa cum ni-l înfățișează tehnologia digitală, duce spre posibilități tehnice care se dublează la intervale din ce în ce mai scurte, odată cu scăderea
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
nu-mi pare rău. Zilele acelea n-o să le mai trăiesc niciodată. ― N-ai vreo fotografie de la ea? l-a întrebat Mihaela curioasă. ― Numai una? Am aid un album întreg. Ne-a arătat o movilă de poze ale celebrei cântărețe imortalizată în diferite roluri. Mai cu seamă în Cio-Cio-San era fermecătoare. Mihaela plutea de admirație. Din când în când exclama! ― Ce frumoasă e! Aici! Și aici... Acum, spune, ce face? ― E la Paris. S-a retras de mult din teatru. Nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
arăta tot ca o statuie, însă în altă poziție. ― Ce-i cu dumneata? Am impresia că mă studiezi... ― Iartă-mă, fără să vreau... Regret că nu sânt sculptor. De pildă un Canova sau un Rodin... ― De ce? ― Pentru că te-aș fi imortalizat în marmură. Statuia vie zâmbi imperceptibil în loc să râdă cu poftă. ― Știi că ai intuiții? Am primit două oferte de acest gen pe care, bineînțeles, le-am refuzat numaidecât... ― Rău ai făcut, rău, domnișoară Cecilia... ― Nu, deloc. Nu-mi place cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o tandru-ghidușă imersiune televizată în utopia eliadesco-matein bucureșteană, în cheiată la Caru’ cu bere, după ce ne-am recules alături, la Stavropoleos. În fine, chestionat nu demult de Mircea Struțeanu unde aș vrea să realizăm ședința de shooting menită să mă imortalizeze în istoria fotografică a literaturii române, am decretat pe loc: printre mormintele din Bellu. Chose faite. (Apropo: să vă mai spun că, în 1990, odată ajuns la Paris, primul drum după Place des Vosges și librăria Gibert Jeune a fost
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de tot felul din îndelungata istorie, a ei, a Europei, a lumii întregi. De asemenea, apa s- a constituit în personaj literar, muzical, plastic, cinematografic. Și legendar, deopotrivă. Au scris despre ea mari scriitori; au cântat- o mari compozitori; au imortalizat-o pictori; a fost erou de film. A fost mereu în miezul creației populare. Legendele mai ales au răsfățat-o, fabulând pe seama apariției ei și a numelui, dar și a rolului jucat în biografia franceză. O vreme, legenda s-a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
Pastel Mi s-a întâmplat într-un moment Să privesc în jur puțin mai atent: Am văzut luminat de soare un tablou Cotidian, dar tot schimbători și nou. Descoperindu-l m-am tot gândit Să-l imortalizez, să-l cruț de timp. Ce-ar fi să-l decupez chiar acum? Să-l țin poem și poză-ntr-un album? Am stat în fața pânzei de pe șevalet, Dar n-aveam culori sau pensule, doar regret. Nu-mi doream un
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93424]
-
însă nu am fost de acord cu „lupta de clasă în învățământ”, când elemente valoroase erau împiedicate să-și desăvârșească pregătirea intelectuală. N-am fost de acord cu arestările și presiunile exercitate asupra unor elite ale neamului care, în loc să fie imortalizate în bronzul unor statui, au fost exterminate în închisori și lagăre de concentrare. Nu mi-a plăcut izolarea noastră față de lumea din afară și faptul că întreaga țară se afla ca într-o vastă închisoare, înconjurată de sârmă ghimpată. Am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]