564 matches
-
la el și țip și abdominalii lui se încordează la fiecare mișcare și el încearcă să se așeze mai bine, apucându-mă de umeri, mușchii brațelor umflându-se de efort și sprâncenele se umplu de cute și fața - de obicei impasibilă - se încruntă de plăcere. — Dha, fute-l, fute-l din greu, cântă Jamie. Bobby își bagă și își scoate pula din mine, amândoi mârâind de ușurare, intensitatea crește și apoi răcnesc, cuprins de convulsii necontrolate, amândoi zvâcnind când eu încep
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
împletit în cozi rar s-a desfăcut și atunci doar ca să puncteze o răscolire, o devastare interioară, o traumă, moartea ei trăită de zeci și zeci de ori, datorită contextului ei femeiesc de invalidă neputincioasă. Există, de pildă, celebrul autoportret impasibil, cu părul lăsat (din 1947Ă, sau pictura intitulată „Patul zburător“ (despre spitalul Henry Fordă sau pictura numită „Rădăcini“, unde din Frida despletită cresc plante jungloide. În tot cazul, părul și mustața apar halucinant și halucinatoriu în pictura Fridei Kahlo, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
scoteai nici un sunet. Ai spus, totuși: Aici! Și te-ai întins pe perete cât de lung erai. Nimeni n-a observat, toți munceau cu spor (de aflat vor afla ei, n-avea grijă). De acolo o vedeai cum se plimba impasibilă prin cabinetul tău, cum aștepta cu siguranța omului care-și atinge scopul. S-ar putea spune că era puțin agitată, deși n-avea nici un temei adevărat; tu pluteai neobosit, ai fi făcut orice pentru ea, ghinionul era că nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sfârșească numaidecât îndepărtarea părului de pe cealaltă jumătate a capului nu se întâmpla câtuși de puțin atât de repede pe cât ar fi dorit; a simțit cum femeia tânără și frumoasă la care nimerise și-a oprit mâna în creștetul său ascultând, impasibilă, discuțiile din jur. Uneori își arunca privirea spre el prin oglinda de argint, mare cât peretele. Îți pare rău? îl întrebă cu o ușoară inflexiune în glas, vădit nesatisfăcută de figura sa pleoștită, ca a unui damnat. Nu, răspunse timid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în aer o muzică exaltată pe clape de pian, saxofon, trompetă. Ridicându-și fruntea ca electrizat, văzu pe estradă o trupă muzicală de negri cântând; dezlănțuirea lor se produsese cu repeziciune, ori el fusese luat prin surprindere. Clienții localului rămaseră impasibili, nemișcați. Pentru un străin, mai receptiv la ce se întâmplă în jurul lui, din instinct de conservare sau adaptare, cine știe, apariția aceea părea nepotrivită locului, orașului, derutantă poate. N-a plecat imediat, deși jazz-iștii erau cântăreți obscuri, anonimi. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a șoselei. Unul dintre ei privi insistent clădirea albă, punctată de umbra rară a copacilor pe peretele frontal și, atras parcă de ceva anume, se desprinse de grupul celorlalți pășind sigur de el spre ușa larg deschisă unde aștepta, aparent impasibilă, tânăra femeie. Era un bărbat înalt, bine făcut, brunet cu ochi scânteietori și puțin migdalați; părul, în șuvițe lungi, îi atârna ușor după urechi pe gulerul cămășii strălucitoare. O salută respectuos, apoi îi explică, cu volubilitatea reținută de gesturile abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
se adapteze la condițiunile vieții actuale și în evoluția treptată a capitalismului care să ne scoată din anarhia economică de astăzi. PNL socotește că țara trebuie ferită de cele două primejdii: ignorarea strânsei interdependențe economice dintre popoare și nesocotirea mersului impasibil al timpului. PNL stăruie în credința că în viitor numai dezvoltarea liberă a individualităților și un regim stabil și normal al dreptului pot chezășui progresele neamului nostru. Neclintit în convingerile sale monarhice PNL rămâne la ferma hotărâre de a păstra
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
o agitație nemaipomenită, de nebunie și descompunere. Lumea strânsă pe străzi, multe femei cuprinse de furii și bătrâni ieșiți din minți amenințau cu pumnii și scuipau soldații care nu știuseră să-și facă datoria și care de altfel își continuau impasibili, sub poruncă superioară, drumul. Câte unul totuși mai plângea. În același timp, o mulțime adunată în fața primăriei orașului însoțea cu deznădăjduite urlete de aprobare discursurile celor din balcon, care chemau la luptă. Frământându-mă în această mulțime și urlând și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
negustorilor cu stare care, doritori de a fi în „ton” cu ceea ce se petrecea în Apus, le vor adopta cu repeziciune. Lucrurile sunt însă diferite în ceea ce îi privește pe țărani, care își vor continua viața ca și mai înainte, impasibili față de mode și curente. Aspectul cel mai evident al existenței celor două straturi de cultură, vizibil chiar și pentru un nespecialist, îl constituie îmbrăcămintea. În timp ce portul țărănesc continuă să urmeze o tradiție arhaică, ale cărei rădăcini trebuie căutate, după unii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ce se aflau acolo, în celulele rezervate perioadei de anchetă, perioada cea mai grea. (Când Vlad avea să iasă din pușcărie, aveam s-o aflu de la el.) Calculam instinctiv înălțimea zidurilor, controlându-mi, în același timp, expresia feței, care rămânea impasibilă. La stația următoare, coboram și luam tramvaiul 14, care luneca de-a lungul cursului Dâmboviței. Aproape de podul Cotroceni, se afla un platan uriaș, ale cărui ramuri se întindeau departe, peste râu. Priveam de fiecare dată, ca pe o enigmă, acest
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
candoarea sublimă abia în creștinism. în concepția creștină, ființele cerești, în care inteligența și fantezia celor vechi se străduiau să intuiască sinteza și echilibrul desăvârșit al celor două principii din viața pământească, sunt îngerii. Creaturi de lumină spirituală, îngerii sunt impasibili. În ființa lor fără prihană nu străbate nici umbra vreunei pasiuni pământești. Ei nu cunosc nimic din uraganele ce biciuie biata făptură omenească, absorbită în antagonismul sexelor de instinctul erotic. E o problemă ce rămâne deschisă din punct de vedere
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
soiul uniefâră de semințe închis în pura mea deplinătate. În idealitatea ei de ființă pur inteligibilă, creatura e desăvârșită și fericită: coboară zâmbind din alba întâietate, adică din principiul neprihănit al nemuririi. Spiritualitatea ei e asemenea cu aceea a îngerilor, impasibilă, neredusă și nesfâșiată încă de antagonismul pătimaș al bărbăției și al feminității, fiindcă își trage obârșia Din soiul unic fără de semințe. Înaltul simbol al androginului, care nu e o idee obișnuită, ar părea, poate, prea ezoteric, prea enigmatic, dacă poetul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Luceafărul. Poema e unul dintre cele mai înalte și mai vaste simboluri din câte a creat geniul artistic în avântul spre dezmărginire. Ea se desfășoară pe aceeași limită de sus, dincolo și dincoace de care apar în paralelă lumea frumuseții impasibile și nemuritoare și lumea vremelniciei și a pasiunilor. Ca în mitul platonic al Androginilor, ale cărui clemente nu o dată le amintește, dragostea erotică face parte din soarta omenească, bântuită de patimi și limitată de moarte. „Intriga” poemei stă în tendința
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Acest lucru presupune efort, de aceea se realizează la intervale apreciabile de timp și numai în anumite persoane. Altminteri, între două acțiuni, amintirile zac, inconștiente, în clar-obscurul distribuit dramatic, ca într-o pânză rembrandtiană, al profunzimilor eului personal; imateriale, impotente, impasibile chiar, ele nu mai suportă acțiunea timpului, sunt quasi-eterne, cunoștințe pure (=distincția subiect / obiect al cunoașterii este inoperanta, în acest caz), așteptând scânteia conștiinței care să le reaprindă, să le readucă la viață, în prezent, care nu este decât o
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
întinde "până la marginea celebrelor, incineratelor umbre" și îl identifica, cel puțin în parte, cu cel al memoriei active, înțeleasă bergsonian, reamintim, drept conștiința a acțiunii creatoare. Amintirile, ca "imagini" ale unor fapte și evenimente trecute, sunt doar "umbre", fără viață, impasibile, ale acestora. "Incinerate" pentru că sunt, de fapt, reziduurile unui proces activ de percepție, iar dacă este vorba de percepție artistică, vorbim de procesul cel mai rafinat, măi pătrunzător din toate, adesea simbolizat, în textele poetice și în proza de idei
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
expia[za]") prin a-și regăsi unitatea de fuziune primordială ("amestec"), pierzând, în schimb, limitările spațiale ("fracția"), ori temporale ("secundă") obișnuite. În această existența originară, "substituțiile ferestrelor" - "the vacant eye-like windows" din povestirea lui Edgar Poe - , entitățile primare, pure, virtuale, impasibile și inactive, inconștiente, semnificând existența în sine, pe cale să se actualizeze, prin disociere, să devină, cu alte cuvinte, o existență pentru cineva (poetul), "entre (...) dans un espèce de circuit avec le présent" [intra într-un fel de circuit cu prezentul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
deși facturi care să dovedească posesia nu are. Casa îi este invadată de un individ care-și aduce succesiv țiitoarele, iar EBL asistă cu repulsie cum lucruri alese cu drag pentru ea și fiica ei, sunt acum folosite de străini impasibili. Lila și fiul său Costel se mută și ei în casă, și ei pândesc asemeni păsărilor de pradă sufrageria, lucrurile. Intimitatea este spulberată. Sunt vremuri ale disoluției, totul e de desfăcut, nimic de coagulat. Individul e aruncat de izbeliște, colectivul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
consul la Ierusalim. în 1847, patriarhul latin, rezident până atunci la Roma, s-a reinstalat la Ierusalim, romano-catolicii din Imperiul otoman găsind în persoana lui Joseph Valerga un avocat deosebit de energic în sprijinul cauzei lor. Nici ortodocșii nu au rămas impasibili la amenințarea de a-și pierde influența și bisericile din Țara Sfântă și șiau fundamentat juridic cererea de menținere a statu-quo-ului pe faimosul „Tratat al califului Omar” din 636, care punea Sfântul Mormânt sub autoritatea patriarhului grec. în protest se
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
mișcare, dar trebuie bine strunită; domesticirea preafrumosului începe cu aducerea lui în frâul măsurii, care, impunându-i practicalitate, îl face atelabil la sfera locuirii. Își exersaseră de-o viață zâmbetul mai cuprinzător ca podul Brooklyn, tocmai pentru a putea prelua, impasibili, impactul întâlnirii cu necunoscutul. Acum surâsul lor înfrunta curajos hazardul social la el acasă, arcuindu-se avântat dincolo de sine - o zveltă structură de susținere existențială, în jurul căreia urma să debuteze consolidarea mai frământatului teren aferent. Podul respectă violența elementară a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ar merge, chipurile, de la sine. Tocmai la astfel de nuanțări nomazii erau însă extrem de sensibili. Cât e de ușor să fii tu însuți, sincer cu tine și fără mască față de ceilalți, când importanța răspunsului lor frizează derizoriul! Domnii pot rămâne impasibili în tranzacțiile cotidiene pentru că dispun de suficiente resurse pentru a contracara ușor vicisitudinile șansei, fie că e vorba de personalitatea partenerului, fie de alte variabile ale situației. Nu-și are domnia, dominația, rădăcinile în chiar această asimetrie în raport cu nevoile în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
putea permite să accepte un asemenea dar excesiv, nu avea structuri specializate pentru prehensiunea lui. Încercă reflex să-și ia înapoi umilința furată, a om care n-are nevoie de ajutor. Se căzni să-și destindă buzele în rânjetul lui impasibil, gonflat în pripă cu o siguranță de sine mult rarefiată, și să-l lase la apă cool, fără panică, folosindu-se în exclusivitate de mijloacele bordului. Dar vinciurile gruiului se gripară de noutatea corozivă. Cum nu reuși să răzbească dincolo de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Peste cîtăva vreme, aveam să mă aflu în Muzeul de Artă Modernă din Paris și cînd, cu ochii înlăcrimați de emoție, aveam să mîngîi lemnul aspru și cald dăltuit de Bătrînul din Gorj, paznicul avea să mă bată, sever și impasibil, pe umăr, cu un sec "Nu atingeți obiectele expuse, vă rog!". Dar aici, în Veneția, nimeni nu mă împiedică să-mi plimb palmele pline de dor pe suprafața lucie, de o desăvîrșită finisare a Păsărilor lui Brâncuși, prelungi străjeri neclintiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
descifrează caracterul reginei. Agamemnon observă că ea și-a păstrat violența bizară din tinerețe (Avea și pe vremuri dorințe ciudate și neașteptate răzbunări - II 13), știe că nu va ierta ofensele ce i-au fost aduse (Nu ai fost niciodată impasibilă când erai jignită - III 8) și e conștient de puterea ei de manipulare (face din el orice - III 13). Egist înțelege că ea i-a spus lui Agamemnon de trădarea lor din indiferență, dar și din dorința de a trezi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Tarquinius Superbus, declară că au primit această misiune fără ură și părtinire (V, p. 80). Sintagma respectivă reia deviza imparțialității istorice enunțată în deschiderea Analelor lui Tacit : sine ira et studio. Sugestia nu este, poate, întâmplătoare, din partea dramaturgului cu aparență impasibilă, care expune faptele neutru, le lasă să vorbească de la sine fără a trage concluzii pe marginea lor. Inspirată în prezentare și în conținut din istoricii latini, piesa lui Horia Lovinescu conține și câteva trimiteri la texte moderne care-i îmbogățesc
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
asume un fascism, care în mod hotărît, are vîntul în pupă. Nimic nu pare să se opună ascensiunii nazismului hitlerist, în ciuda tratatelor și principiilor de drept, întreprinde la sfîrșitul anilor treizeci cucerirea unui întreg continent supus curînd asprimii și atrocității impasibile ale unei "noi ordini" bazate pe rasism, apoi pe genocidul "raselor inferioare". Încă o dată, realizarea unificării continentului european trece printr-o cucerire hegemonică ce impune o dominație necruțătoare care are la bază îmbinarea tehnicii moderne cu întoarcerea la barbarie. Pentru
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]