3,653 matches
-
și eu de o bucățică de ciocolată, întrebare la care mi s-a răspuns ferm: „Da, dar trebuie să răsfoiți cartea întâi!”. Pentru că ciocolata se prezenta excelent, iar intuiția îmi spunea că e dintre cele mai fine, m-am supus imperativului formulat de drăguța vânzătoare. Am luat cartea de pe raft, am deschis-o de vreo două ori, iar la final am citit textul de pe coperta a patra, unde se spunea despre roman că are capacitatea de a vindeca un suflet rănit
Gaudeamus 2010. Momente () [Corola-journal/Journalistic/5911_a_7236]
-
dreaptă măsură între aprecierea culturală a activității unor poeți și analiza literară, nu o dată severă, a creației lor. Există, de aceea, un decalaj inerent între luciditatea care guverează introducerile critice și volumul antologiei: dacă ar fi fost fidel până la capăt imperativului estetic pe care îl aplică în comentarii, criticul ar fi trebuit să reducă selecția la mai puțin de un sfert din volumul actual. O altă calitate a medalioanelor ce însoțesc fiecare poet este și aceea că pun în circulație opinii
Nici depozit, nici manifest by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5933_a_7258]
-
texte pe care Baconsky, din motive astăzi obscure, le-a uitat în paginile publicațiilor vremii, texte recuperate acum de editori. Astfel, se respectă voința autorului de a fi judecat ca scriitor în primul rând prin opera sa autentică, dar și imperativul istoriei literare, care cere editorului să ofere inventarul complet al creației lui A. E. Baconsky. Desigur, se poate obiecta că, prin acest mic artificiu, ediția Țugui -Safta își încalcă propriul principiu cronologic: Baconsky nu începe, totuși, să scrie în 1956
A. E. Baconsky în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6199_a_7524]
-
de agresivitate, cumsecădenia lui învăluindu-l într-o aură inofensivă și plăcută. Un om bun de la care nu te poți aștepta la nimic rău - ipostaza aceasta, deși e sublimă etic, e nefertilă sub unghi filozofic, de aceea diaristul, aplicîndu-și tiranic imperativul purității morale, se expune pericolului de a se steriliza artistic. E atît de moral că pare sterp, și atît de cast că pare nefecund. Îi lipsește tenacitatea dată de ură sau încrîncenarea iscată din răutate. N-are cruzime, scrîșnire sau
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
extremismelor de tot soiul, plină de interesante observații. Opinia autorului este că extremismul e suma socială a unor nemulțumiri individuale proprii unor personalităț i maniheiste. Extremistul este conștiința unor inși cu structură debilă și infantilă. El trăiește sub imperiul unor imperative categorice, refuzând nuanța, ambiguitatea, ambivalența. E un fanatic care tranșează, un medium ideal pentru certitudinea altora, care îl inspiră și îl manipulează. Nu i se poate pune la îndoială buna-credință, deși se comportă violent, agresiv, ca orice fanatic. Proverbul popular
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4885_a_6210]
-
Ambele texte sînt colective, nesemnate, unul vine în deschiderea conferinței dinspre partidul muncitoresc, al doilea vine la închiderea conferinței, dinspre scriitori, iar între cele două texte asemănările sînt pînă la confuzie, diferă doar persoana, de la a doua, la prima. De la imperativul politic, la angajamentul artistic. Un cerc al perfectei înțelegeri între sistemul literar și cel politic. Obiectele negocierii de succes: devotamentul politic al scriitorilor, păstrarea etichetei marxist-leniniste și sprijinul pentru Dej, pe de o parte și, de cealaltă parte: renunțarea la
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4887_a_6212]
-
dovedit foarte clar, cerând o poziție oficială a Comisiei Europene, că avem un premier care ne minte în față ca ultimul borfaș și că această tentativă de reorganizare peste noapte a administrației țării nu are nimic de-a face cu imperative, cu solicitări sau cu recomandări ale Comisiei Europene. Miniciuna că nu mai primim bani, minciuna că asta ni se impune de la Bruxelles a fost dovedită cu acte în regulă, acte emise și asumate de Comisia Europeană, nu de Uniunea Social
Antonescu: Avem un premier care ne minte ca un "borfaş", iar Guvernul său e de "ciorditori" () [Corola-journal/Journalistic/48346_a_49671]
-
Motiv suplimentar pentru a lua cum grano salis perspectiva rigorist stilistică anunțată.) Pe urmele lui Michel Zink (din La subjectivité littéraire), Mihai Zamfir postulează ca esențială condiția „existenței unor scrieri care să poarte pecetea individualității autorului” (p. 10). În virtutea acestui imperativ, destui dintre autorii considerați până mai ieri reprezentativi decad în postură de simpli colportori. Mesajul acestora făcea în mod flagrant abstracție de propria conștiință (și nu doar auctorială). Alături de sus pomenita axiomă, Mihai Zamfir introduce și o teoremă de sprijin
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
cu opțiunea definind major cugetarea istoricului: „Nu biruința e frumoasă, nu biruința e sublimă, ci drumul pînă la dînsa”. Numai așa ritmul creator iluminează coerent mărginirea episoadelor răzlețe, și ne dăruie „tăria de caracter - singura noblețe adevărată în lumea muritorilor”. Imperative de ordin estetic și, mai ales, etic, la văpaia lor, tipologia eroului așterne biruința pe treptele unui suiș sacrificial: „martir solitar, da, răscumpărător singur, prin pătimire și moarte, al unei întregi umanități, desigur; dar biruitor prin luptă activă, niciodată. Biruința
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
pe un Brutus. Dezamăgește-te! Ziaristul nostru el însuși e înoroiat în vițiuri, e scăldat în corupțiune, e înecat în abisuri!” (p. 32). Pentru cititorul de azi, surpriza este de a descoperi verbul a dezamăgi folosit în construcție reflexivă, la imperativ și având un sens pozitiv. Niciuna dintre aceste trăsături nu mai caracterizează utilizarea actuală a verbului, care a căpătat o orientare semantică predominant negativă: a dezamăgi pe cineva înseamnă, în româna de azi, „a-i înșela așteptările”, dezamăgirea asociindu-se
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
sunt îngreunate de 1) simplificarea alfabetului chirilic, la care recurge autorul Țiganiadei, nemulțumit de neconcordanțele între limba vorbită și grafemele necorespunzătoare, și 2) de apariția, în scrisul său, a alfabetului latin, cu ortografie etimologizantă. Unificarea criteriilor de transliterare era un imperativ, nu numai pentru a putea reface unitatea interioară a limbii lui Budai-Deleanu, ci și pentru că variile ediții anterioare ale scrierilor acestuia au folosit criterii diferite. Ediția Chivu-Pavel ne redă scrisul lui Ion Budai-Deleanu într-o formă care este cea mai
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
acestuia au folosit criterii diferite. Ediția Chivu-Pavel ne redă scrisul lui Ion Budai-Deleanu într-o formă care este cea mai apropiată cu putință de forma originară. O a doua dificultate depășită cu succes a constituit-o găsirea unui echilibru între imperativul editării științifice a textului și cel al (re)introducerii scriitorului în circulație. Publicul de astăzi, chiar cel profesionist, citește altfel, iar o ediție cum a fost cea savantă, îngrijită în 1974-1975 de Florea Fugariu, e puțin probabil că și-ar
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
livresc sau reacția ironică. Tipul de proză pe care și-l anexează Mircea Horia Simionescu nu reflectă, în general, realitatea, conturând, mai degrabă, o atmosferă livrescă, în care fantezia, iluzia textuală, resorturile ficționalității se împletesc cu ecourile referențialității și cu imperativul autoreferențialului. Uneori, realitatea și ficțiunea se întrepătrund indisociabil; Călinescu, de pildă, ar fi autorul unei Istorii a lucrurilor și a opiniilor. Între Biblioteca reală și cea imaginară se produc numeroase translații sau glisări parodice și ludice, astfel încât Bacovia, de exemplu
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
Textul are subtitlul: „Articol scris pentru Gazeta literară”. (...) Scriitorul american povestește (...) pentru Gazeta literară din România anului 1961 despre represiunea politică și economică din Statele Unite. Despre discriminarea făcută față de scriitorii cu vederi de stînga, făcute sau nu publice și despre imperativul economic al reclamelor care întrerup piesele de teatru difuzate la televiziune. Piesele se scriu deja, precizează americanul, cu aceste pauze prevăzute în scenariu. Boala de care suferă scriitorul american este și aceea a succesului, al cărei virus este editorul. Editorul
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5409_a_6734]
-
scara de valori. Au fost cîteva opinteli cam zadarnice (cum a fost cazul - mai evident - al lui I. D. Sârbu), dar nici ele n-au avut suflu (poate nici sprijin de la operă; asta sigur). Aș zice, deci, că au fost un imperativ ratat (sau amînat). „Lectura, ca act critic, nu e altceva decît interpretare/relaționare și evaluare” - Care sunt criticii literari ce au marcat cu adevărat secolul XX românesc? - Singurul care l-a „marcat” decisiv a fost E. Lovinescu, întrucît l-a
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
cu mai puțin de 5 dolari pe zi. Aș dori să atrag atenția asupra persoanelor care trăiesc cu un venit atât de mic, inclusiv populația romă de aici, din România, și din alte părți ale Europei. Consider că este un imperativ moral pentru toate guvernele să instituie sisteme de asigurări sociale pentru cei mai săraci și să investească în învățământ și sănătate pentru cei care sunt cel mai nevoiași", a spus președintele Băncii Mondiale, după întâlnirea cu premierul Ponta, potrivit Mediafax
Președintele Băncii Mondiale: România, cea mai săracă țară din UE by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/51263_a_52588]
-
realitatea este cinică” și că e nevoie de muncă și de un efort major „al întregii colectivități umane” pentru a se ajunge la bogăție. Oficialul BNR a făcut aceste declarații în cadrul unei dezbatere cu tema „România 2010: constrângerile economico-financiare și imperativele sociale”. Isărescu a insistat că realitatea este cinică și nu poate fi ignorată pentru că se răzbună. Guvernatorul BNR a precizat că finanțarea deficitelor structurale ale României întâmpină dificultăți din ce în ce mai evidente, iar tendințele acestor dezechilibre ridică îngrijorări, conturându-se conflicte sociale
Isărescu avertizează că banii nu pică din cer () [Corola-journal/Journalistic/53590_a_54915]
-
funciară a condiției umane” (pp. 265 - 266). Circulă încă, la noi, părerea că orice istoric al literaturii trebuie să dea, înainte de toate, o imagine convingătoare a lui Eminescu. (Înainte chiar de o imagine convingătoare a literaturii înseși!) În mod curent, imperativul acesta se numește, constat, „testul Eminescu” sau „proba Eminescu”. Personal, îmi sună mai degrabă a ordalie. Simplismul rigid al raționamentului, mai ales, mi se pare extrem de periculos. Sigur că, în definitiv, o atare pretenție nu e cu totul absurdă, dacă
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
și Teodor Moraru, și chiar George Apostu, capătă o altă înfățișare și un alt înțeles. Am putea numi acest expresionism unul de tip origenian, în care explozia pasională și excesul de vitalitate sînt temperate prin autoestropiere, și anume aceea a imperativului spiritual și a potențialei trăiri de factură mistico-extatică. Iar la capătul acestui parcurs, prin lucrările din ultimul deceniu, în special prin Abside, prin Porți, prin Bolți, prin Tronuri etc., valorile expresionismului inițial, sălbatic și animat de impulsuri sangvine, se reformulează
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6701_a_8026]
-
o poartă, Cronicarul a tresărit neplăcut constatînd culorile în care tînărul poet zugrăvește epoca actuală: "Eu cred că trăim într-o epocă foarte deschisă și că nu ar trebui să existe liste de lectură, nu ar trebui să existe nici un imperativ. Nimeni nu ar trebui să fie obligat să facă absolut nimic. Nici să citească anumiți scriitori doar fiindcă niște oameni morți din trecut spun că sunt foarte mari. Fiecare trebuie să se descurce pe cont propriu și să descîlcească ițele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
junimiștii, care ar fi porci fără excepție, și o „cugetare” atribuită lui Baudelaire, construită pe același calapod logic: „Tous les élégiaques sont des canailles”; se vede treaba că formula s-a transmis din generație în generație, fiind mereu adaptată la imperativele ideologice și/sau estetice ale momentului -n.m.T.U.). Scăpaseră de repudiere doar vreo două-trei epigrame.” vi i Mihai Sorin Rădulescu, Genealogii, Editura Albatros, București, 1999. ii Apud Mihai Sorin Rădulescu, op.cit., p. 198. iii Pentru mai multe detalii privind
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii (II) by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6737_a_8062]
-
în notele lui Certkov apare o discretă undă de compasiune și înțelegere a ceea ce fusese un tip de existență : Am văzut pe fața lui frustrarea omului pentru care comunicarea umană fusese totul. Nu putea îndura." Și poate că, într-adevăr, imperativul "comunicării umane", ireprimabilă, aflată mereu sub semnul urgenței, constituie esența împlinirii acestei vieți. Căci, iată, până în ultimele clipe, înainte de a-și pierde glasul, cu cele din urmă puteri, Tolstoi a ținut să comunice : "Să-ți explic viziunea mea asupra vieții
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
mai bine în văzul lumii. Cuvîntul, nobil, stîrnind însă îndoieli prin emfaza cu care e rostit, îi îmbracă pe doi spărgători și de familie, și de principii: Tipătescu și Chiriac. Că ei, în definitiv, ascultă, în maniera lor, de un imperativ mult mai vechi, pe care și Pristanda îl tălmăcește pe limba lui, anume "fii credincios ție însuți", e o altă socoteală. Că trădarea o fac împinși de o anume impulsivitate, neascultînd de bunele instincte ale lumii lor, și că săvîrșirea
Veniți, credincioși! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6612_a_7937]
-
creșterea piețelor de carbon și au spus că realegerea președintelui Barack Obama și schimbarea conducerii în China au fost o oportunitate pentru a avansa în discuțiile privind schimbările climatice. “ Politicile guvernamentale privind reducerea puternică a emisiilor de carbon sunt un imperativ urgent”, a declarat Chris Davis, directorul de programe de investiții al companiei americane CERES, o coaliție a investitorilor și grupurilor care sprijină economia globală sustenabilă. “Uraganul Sandy, care a cauzat pierderi economice de peste 50 miliarde $, este un exemplu perfect a
Schimbările climatice au crescut riscurile investițiilor () [Corola-journal/Journalistic/65489_a_66814]
-
facă nevoile și singurul loc discret era printre copacii de pe culme, dar, presupunînd că așa ceva nu se va întîmpla, atunci n-avem decît să așteptăm zorii pentru a asista la defilarea tuturor celor care vor fi nevoiți să dea ascultare imperativelor intestinelor și vezicii. La urma urmelor, sîntem toți animale, nu e de mirare. Nemulțumit, cornacul se hotărî să dea o raită acolo unde dormea comandantul, mai știi, uneori oamenii au insomnii, se trezesc înspăimîntați pentru că, în somn, au crezut că
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]