1,160 matches
-
din greu între coapsele desfăcute ale unei tinere burgunde cu plete lungi și blonde. Gâfâia, mârâia, fornăia, în vreme ce ea, zgâlțâindu-se și gemând, cu palmele proptite în pieptul său musculos, îl fixa cu ochii strânși, cu gura întredeschisă, și scutura imperceptibil capul, implorând parcă să fie eliberată. Aproape terminase, oricum, când ușa pe jumătate distrusă fu deschisă și, cu izbitură zdravănă, un războinic robust îl împinse înăuntru pe prizonierul roman. Râsetele se stinseră puțin câte puțin, în timp ce Sebastianus înainta spre centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
reacții rapide și având o logică curioasă, severă dar totuși profund umană și omenoasă. Orice s-ar fi întâmplat, el trebuia să o știe în siguranță. Măcar dacă ar fi avut curajul să o întrebe. Dar nu! - Cu hotărâre, deși imperceptibil, Craig își scutură capul. Nu acum. Așteaptă! Va fi timp destul după ce va avea o bază de informații mai solide. Ea a ajuns cumva să fie implicată într-o organizație puternică, iar simpla dorință de a o ajuta nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ieși singur în noapte, cu siguranță ultima lui noapte. Vroia doar să surprindă pentru a câta oară? trezirea lui Filip, care se producea fără vreun sunet sau gest, fără deschiderea sau mișcarea pleoapelor, ci doar printr-o fascinantă și aproape imperceptibilă schimbare a calității privirii lui. După ce se îmbrăcară, deschiseră ușa și ieșiră în stradă, într-un oraș peste care ninsese prima zăpadă, împodobindu-l ca pe o mireasă. Dumnezeule! Ce minunăție! rosti Filip, exact în clipa în care îl auzi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
surprinde ceva, cât de sumar, din existența Feliciei, această ființă ajunsă legendară, născută, crescută și ținută în colivie pentru a satisface în exclusivitate tainicele și umbroasele plăceri ale armatorului. Tot ce își puteau imagina că au văzut era doar o imperceptibilă unduire a perdelelor, ca o bătaie de aripi fragile și străvezii ale unui fluture străpuns cu acul în insectar. Pentru mulțime, spectacolul se încheia când pajii închideau în urma lui Dimitrios ușile grele de stejar ferecat. Nimeni nu l-a văzut
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
spălată de ploi; acolo unde valurile mării reduceau totul la mici grăunțe de nisip; acolo unde moartea ființei și a neființei nu venea din afară, din cine știe ce conjuncturi sociale sau stelare, ci din însăși substanța lor, acționând subteran și ocult, imperceptibil de lent, dar constant și definitiv cum numai Marea Insectă a Timpului știe să devore frunza fragilă a Lucrurilor... Liber! în fine, liber! se trezi Carol vorbind de unul singur, odată ajuns în stradă. Liber ca pasărea cerului, cum zicea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Privea în tăcere acest inechitabil transfer de sânge, în timp ce un servitor bătrân smulgea cu grijă de pe carnea grafului câte o lipitoare sătulă, pentru a o cufunda apoi într-un mic vas de aramă, plin cu apă și alge. Un rictus imperceptibil făcea să vibreze un mușchi de sub pleoapa grafului, trădându-i voluptuoasa durere și vinovata plăcere. Un frison molipsitor de agitație lacomă străbătu plantele din jur, ale căror glande tainice secretară lichide catifelate și aburi străvezii cu miasme grele, de beci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în care, cu predilecție, îi plăcea Bătrânului să cotrobăie erau podurile caselor vechi, cu aerul lor stătut și lumina cernută prin hublouri murdare, cu liniștea lor de temple părăsite în grabă, prin care timpul abia se mai târâie cu foșgăit imperceptibil de cari și molii. îl fascina aglomerarea aparent dezordonată de sipete, boarfe și vechituri, de care nimeni nu mai are nici o nevoie, dar nici nu îndrăznește să le arunce. Cu un sfeșnic în mână, intra totdeauna cu înfrigurare, cu sentimentul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
poziția, Bătrânul se strecură sfios în cadrul oglinzii, lângă Despina, intimidat de o posibilă atingere peste timp. Imaginea lor în oglindă i se păru falsă și convențională ca o fotografie retușată de nuntă. În ultimul timp, cu Despina se produceau schimbări imperceptibile, pe care la început Bătrânul nu le sesiză, iar apoi încercă să le ignore. Duioșia lua locul nostalgiei și o bucurie îi mângâia obrajii palizi și îi însuflețea buzele. Ceva în ea renăștea și prindea viață, ca și cum cineva ar fi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai intensă și mai conștientă, cu atâta are mai mult oroare de neant. Crima fundamentală a naturii împotriva omului e că a pus conștiința unui Kant într-un corp de mamifer supus legilor stupide ale materiei care, cu un curent imperceptibil de aer ori cu o infimă bacterie, poate stinge pentru eternitate conștiința în care se aprinsese un univers. Gîndește-te că și tu și acela care te insultă, intr-o zi sau alta aveți să stați cu mâinile pe piept și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ar fi o catastrofă individuală și meritată. Dar nefericirea ei, provocată de mine, ar fi o crimă împotriva ei și o crimă împotriva fericirii, pentru că oamenii înfrumusețează ori urâțesc fericirea... 19. Voința de a nu muri, geniul speciei sau elementul imperceptibil a creat în individ iluzii și miraje. E amorul: arbust în primăvară, când frunzele și florile, pe care cântă păsări și se opresc fluturi, acoperă trunchiul inestetic care hrănește coroana. 20. Hm! Amor platonic?.... Trubaduresc? Comuniune între suflete? (,,Androgin și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
important în păstrarea echilibrului organic și, probabil ca și el, nu are numai un singur client. Atunci? Atunci rămâne să fac o tranzacție cu natura sau, mai exact, s-o mistific. Voința de a nu muri, geniul speciei sau elementul imperceptibil a creat în individ iluzii și miraje. E amorul: arbust în primăvară, când frunzele și florile, pe care cântă păsări și se opresc fluturi, acoperă trunchiul inestetic, care hrănește coroana. Voi mistifica la rândul meu geniul speciei, elementul primordial, voința
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
foc colosală și sinistră (...) Adela se opri, îmi luă brațul și se strânse lângă mine, speriată" (p. 154-155). Când se referă strict la sine, naratorul notează divagațiile bărbatului cu aspect aforistic: "Voința de a nu muri, geniul speciei sau elementul imperceptibil a creat în individ iluzii și miraje" (p. 140). Și mai direct: În strigătul de iubire, bărbatul cere femeii ajutor împotriva morții" (p. 137). Când se-ntoarce noaptea, singur, de la Târgu-Neamț, admi-rînd cerul, simte nevoia dragostei, într-un gest de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
noutate oarecum fascinantă. — Ah, scuzați-mă, a sărit locotenentul și i-a întins doamnei Silsburn pachetul de țigări. — Nu, mulțumesc, nu fumez, a replicat iute doamna, aproape cu regret. — Soldat? mi s-a adresat locotenentul, întinzându-mi pachetul după o imperceptibilă ezitare. Mi-a plăcut că mi-a făcut oferta, care însemna o mică victorie a curtoaziei asupra rangului, dar am refuzat țigara. — Îmi dați voie să văd chibriturile? i-a cerut doamna Silsburn cu o voce timidă, aproape de fetiță. — Astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
brațului, dintr-o parte. Seymour se plasa chiar în fața zonei cruciale și lovea direct - o mișcare foarte asemănătoare cu loviturile lui urâte și abominabil de defectuoase de la ping-pong sau de la tenis - iar mingea vâjâia deasupra capului său, cu o aplecare imperceptibilă din partea lui, atingând direct ținta. Dacă încercai să-l imiți (fie în particular, fie sub zeloasele lui instrucțiuni personale), ori te trezeai eliminat din joc, ori blestemata de minge te pocnea drept în față. La un moment dat, nimeni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
impuls, făcându-le să se rotească lent, În jurul celeilalte Mașe, care stătea În mijlocul grajdului, cu găletuța Între genunchi și mâinile În poală. De fapt, și Mașa-Mașa, și Evlampia se roteau la rându-le, dar Într-un ritm mai lent, aproape imperceptibil, ca un grup statuar bizar, legănându-se În lumina cleioasă. Cele două rândunici suspendate-n aer dădeau și ele din aripioare deasupra coarnelor Evlampiei, dar aproape că nu se mișcau din loc. Trupul Mașei-Mașa plutea În amorțire, conservându-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
risipite de nori în a timpului clară oglindă, cu sclipiri de smarald din verdele vieții. Clipa, a rămas suspendată de marginea cerului, pe purpuriul îndepărtat al orizontului, tivită în luciul unei raze de soare. ... clipa, o rotundă boabă de rouă, imperceptibilă, o primă și subtilă atingere, a timpului rupt din nemărginirea vremii uitate. Acum, o prind în căușul mâinii, ca pe o mică nestemată, ieșită din cufărul vremii, și pentru un moment mă bucur de a ei unicitate...este a mea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aștepți și, cu toate acestea, eu am de gînd să-mi pun răbdarea la grea Încercare. Mai fac un pas, mă opresc, fac stînga-mprejur, iar mai merg... Se mai oprește cîte un autobuz... Se mai aud pași răzleți... figuri aproape imperceptibile. Dar nu numai chipurile nu le disting... nici urmă de vreo greșeală, o fisură cît de mică, vreun cerc vrăjit, vreo intrare secretă În subterană. Nu am În față decît perspectiva Întunecată și deșartă a așteptării la infinit... precum gerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Prudența ta e lăudabilă, Îmi spuse el privindu-mă șmecherește. CÎt despre zona asta, las pe mine. Poți parca chiar aici, dacă dorești. Nu are acoperiș, dar am grijă de teritoriu ca de propria mea casă. — Bine, dar... mormăi aproape imperceptibil bucătarul, strecurîndu-mi și mie o ceșcuță cu saké. Ce vrei să spui? Îi ceru fratele socoteală brutal. Ce te nemulțumește? Hai, zi! — Nu mă nemulțumește nimic, răspunse el cu indolență, legănîndu-se de pe-un picior pe altul. Cum să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ei, dar acum arborase una nouă, una pe care n-am mai văzut-o pînă acum: implorare... Marginile pleoapelor i se Înroșiseră, privea speriată, respira anevoie ca și cînd inhala aerul, dar uita să expire. Primele ei cuvinte au fost imperceptibile. Apoi, după o clipă spuse: — Există o legătură. Vă rog să nu mă Înțelegeți greșit. Cursele de cai sau de biciclete? — Nu. Numărul de telefon. — Telefon? — Zău că n-am vrut să vă ascund... — Ce număr de telefon? — La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
soțului ? Exista o posibilitate de una la mie ca, citind ediția de seară a ziarului, EL să fi aflat despre fratele ei... și să se fi Întors... Ce concluzie supărătoare!... Ce dezamăgire nemaipomenită! O hartă ușor de descifrat... Un dialog imperceptibil cu el Însuși... Fie... Totul se rezolva și nu mai Încăpea nici o Îndoială... Puteam să mă retrag din cazul acesta fără un gust neplăcut, dar nu mai aveam nici o satisfacție... Și totuși nu aveam nici cel mai mic motiv să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
exclamat. Categoric nu. —Bun. Eram mulțumită - încântată chiar - că Aidan obținuse cu brio certificatul de non-Mângâietor Delicat. Plină de admirație, ea a adăugat: — Pariez că e greu să-l ții în lesă pe unul ca el. Zâmbetul meu a pălit imperceptibil. Capitolul 14tc " Capitolul 14" Sâmbătă după-amiază, un taxi a oprit în fața reședinței Walsh. S-a deschis portiera și s-a ivit o sanda subțire cu toc, urmată de un picior bronzat (ușor pestriț, cu o umbră de portocaliu în jurul gleznelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sau turmalină. Îmi imaginez un lucru minuscul, greu, care să-mi încapă în palmă. Cu greutate, știți? Ca o bombă miniaturizată, cu o forță spectaculoasă. Toți tăceau încă chitic, dar Ariella a înclinat aprobator din cap cu un gest aproape imperceptibil. —Și asta nu e totul, am zis. Ascultați ce vă zic: Fără. Promovare. Prin. Intermediul. Vedetelor. Franklin a pălit. Promovarea prin intermediul vedetelor era viața lui. Nimeni nu obține chestia asta pe gratis. Dacă Madonna o vrea, Madonna trebuie să plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nouă luni o luăm de la capăt cu serul, și după șase luni cu fondul de ten. Apoi vor urma crema de ochi, balsamul de buze, loțiunea pentru corp, gelul de duș și cel exfoliant. Ariella a înclinat încă o dată aproape imperceptibil din cap. Pentru ea, asta era echivalentul unui salt pe birou, zbierând „Bravo, Anna!!!“. Dar asta nu e tot, am zis, chinuindu-mă să par ușor ironică. Oh, da? Am un bonus. Am făcut o pauză, lăsându-i să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mine și Aidan. Cuibărită pe canapea, în stare de transă, de parcă aș fi fost drogată, urmăream spectacolul. S-a lăsat pe telecomandă și a dat atât de frenetic din aripi încât părea că râde în hohote. Apoi, atingându-mă aproape imperceptibil, s-a oprit pe fața mea; pe sprâncene; pe obraji; în colțul gurii. Mă săruta. În cele din urmă s-a îndreptat spre fereastră și s-a oprit pe geam, așteptând. Era momentul să plece. Deocamdată. Am deschis fereastra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
intre, în timp ce eu mă retrăgeam cu tine la catul de sus. Aveau chipuri livide și zâmbete silite, la fel ca tata, care i-a așezat pe niște perne vechi într-un colț umbrit din patio, schimbând cu ei doar bâiguieli imperceptibile. Șeicul și-a făcu apariția un ceas mai târziu și abia atunci m-a chemat Mohamed ca să pregătesc niște sirop rece. Astaghfirullah era însoțit de Hamed, ale cărui legături cu stăpânul locului le cunoștea. Bătrânul dezrobitor prinsese drag de sminteala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]