833 matches
-
se bate pentru ca școala, să-și schimbe pedagogia făcând loc sportului, rezolvând misiunea sa. De asemenea, se ridică împotriva puterii cenzitare. Prin vot, prin școală și prin sport această formă de guvernare care este democrația a proclamat cu forță ceva imperfect realizat ca afacere a tuturor și în care pentru oricine, șansele trebuie să fie egale. Din sportul modern, trebuie să se țină seama de un „ideal la înălțimea omului” care împacă forța, dreptul, în care inegalitatea rezultatelor se bazează pe
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
fragmentarul și episodicul au darul de a concentra esențialul În concretețea lui cea mai de „jos”. De multe ori ne este frică, sau ascundem acest rezervor bazal, dar care, de fapt, ne caracterizează. În ultimă instanță, nu suntem decât „așchii” imperfecte ale perfecțiunii de deasupra noastră, iar imperfecțiunea o tot ascundem de alții și, prin recul, de noi Înșine (că așa am fost Învățați). Până când, oare? Părerea mea e că oricât ne-am ascunde, adevărul nostru iese la iveală, cu ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
1133-64; Diane Paul, „Eugenics and the Left”, Journal of the History of Ideas, 45, nr. 4, octombrie-decembrie 1984, pp. 567-90. 11. Adams, Wellborn Science; Diane Paul, Controlling Human Heredity, 1865 to the Present, N.J.: Humanities Press, Atlantic Highlands, 1995; Dikötter, Imperfect Conceptions. 12. Paul, Controlling Human Heredity; Larson, Sex, Race, and Science. 13. Schneider, Quality and Quantity, p. 4. 14. Nancy Lee Stepan, „The Hour of Eugenics”: Race, Gender and Nation in Latin America, Cornell University Press, Ithaca, 1991, pp. 67-76
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
rasei ariene și nici nu era În mod intrinsec nazistă”. Weindling, Health, Race and German Politics, p. 7. 16. Weindling, Health, Race and German Politics; Haller, Eugenics. 17. Stepan, „Hour of Eugenics”, p. 6. Dikötter aduce un argument similar În Imperfect Conceptions. 18. Atina Grossmann, Reforming Sex: The German Movement for Birth Control and Abortion Reform, 1920-1950, Oxford University Press, New York, 1995. 19. Gisela Bock dezvoltă un argument similar În „Racism and Sexism in Nazi Germany: Motherhood, Compulsory Sterilization, and the
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
I. Manliu, Crâmpeie de eugenie și igienă socială, Tip. Jockey Club, București, 1921, p. 29. 22. Kevles, In the Name, pp. 97-104. 23. Manliu, Crâmpeie, p. 29. 24. Frank Dikötter prezintă un argument similar În legătură cu mișcarea eugenistă din China. Vezi Imperfect Conceptions, capitolul 1. 25. Vezi Ștefan Bârsănescu, Politică culturală În România contemporană. Studiu de pedagogie, Iași, 1937, p. 50. 26. Hitchins, Rumania, p. 157. 27. Hitchins, Rumania, p. 298-300, 295-296. 28. Printre susținătorii autorității religioase se număra Nichifor Crainic, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
pp.1142-1143. 39. Graham, „Science and Values”, pp. 1142-1143. 40. Stepan, „Hour of Eugenics”. 41. Kevles, In the Name, pp. 43-44. 42. Mazdumar, Eugenics and Human Failings, capitolul 2. 43. Paul, Controlling Human Heredity. 44. Paul, Controlling Human Heredity; Dikötter, Imperfect Conceptions. 45. Graham, „Science and Values”, pp.1142-1143. 46. Kevles, In the Name, pp. 44. 47. O ambivalență similară - mai puternic Înclinată Însă de partea neolamarckianismului - caracterizează și mișcarea eugenistă chineză. Vezi Dikötter, Imperfect Conceptions. 48. Weindling, Health, Race and
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
44. Paul, Controlling Human Heredity; Dikötter, Imperfect Conceptions. 45. Graham, „Science and Values”, pp.1142-1143. 46. Kevles, In the Name, pp. 44. 47. O ambivalență similară - mai puternic Înclinată Însă de partea neolamarckianismului - caracterizează și mișcarea eugenistă chineză. Vezi Dikötter, Imperfect Conceptions. 48. Weindling, Health, Race and German Politics, pp. 298-304. 49. V. Pușcariu, „Teoriile evoluției: Lamarck și lamarckismul: Geoffroy Saint-Hilaire”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 1, nr. 2, februarie 1927, pp. 35-37. 50. V. Pușcariu, „Mendelismul la om: Ereditatea caracterelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
explains a series of essential concepts in the study of political economy: enterprise, enterpriser, market, contestable market, selling price, price formation, productivity, cost, profitability threshold, investment and concentration. The presentation of market forms, price formation under circumstances of perfect and imperfect competition, scale yields and substitution yields, the optimal combination of production factors, they are all other elements of interest in the above-mentioned chapter. Another chapter is dedicated to production factors: work and capital. Careful attention is given to how a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
Aschoff-Tawara, care generează impulsuri cu frecvență mai mică, iar dacă și acesta este compromis funcțional, funcția este preluată de fasciculul His, după ritmul său propriu. Mecanismul producerii acestei autoexcitări a țesutului cardiac de tip embrionar constă în existența unei polarizări imperfecte caracteristice unui țesut nedezvoltat pe deplin. În repaus celulele țesutului excitoconductor se depolarizează lent, iar când se atinge un nivel critic acesta provoacă descărcarea automată a potențialului de acțiune (fig. 14). Fenomenul se desfășoară cu rapiditate în nodulul sinoatrial, în
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
cel dintâi. Eromenos-ul era cel iubit; i se cerea, ca răspuns, să fie afectuos. Consecința era chiar inegalitatea partenerilor pe linia diferenței dintre iubire și afecțiune. Eromenos-ului, prin inegalitatea creată, i se refuza egalitatea cu instituția provocatoare. Relația lor este imperfect reciprocă (și alături de această inegalitate mai amintesc: inegalitatea de vârstă, de statut, de experiență etc.). Cei doi nu iubesc la fel, și dacă așa stau lucrurile ei nu depășesc ambientul erosului comun. Relația trebuia să fie perfect reciprocă, și cum
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lungi", Fernand Braudel, a fost foarte categoric în denunțarea efemerității evenimentelor; ne sufocă, provoacă zgomot, dar nu își pot dovedi importanța decât prin consecințele lor în timp: "nu ne povestesc o întreagă istorie, o anunță, o sugerează", sunt "imagini instantanee, imperfecte, prea rapid schițate, prost asamblate unele cu altele". Totuși, această mișcătoare suprafață a istoriei este și cea mai atractivă, pentru că oamenii se recunosc în ea, dându-le iluzia participării. "Una din forțele acestei victorii a evenimentului este tocmai aici: lasă
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a fi autor înseamnă a șlefui aceste legături până când ele devin evidente. Accentuând asupra semnelor mutilării, descrierea ekphrastică a statuii se justifică prin perspectiva similitudinii structurale dintre opera de sculptură și opera literară. Selectând spre descriere bustul incomplet și astfel, imperfect al zeiței Victoria, Constantin Țoiu sugerează că și opera de sculptură și cea de literatură presupun existența unui artist-bricoleur. Textul, ca și sculptura, implică retușuri și reconstrucții succesive. Nu e vorba aici atât de o similitudine de receptare a operei
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
vor mai juca nici un rol în biografia fabuloasă a lui Buddha.” Prințul evadat din palatul regal va fi ucenic la mai mulți maeștri, dar se arată a fi nemulțumit. Stăpânește tehnicile Yoga, dar toate acestea i se par a fi imperfecte. își alege apoi un loc unde timp de șase ani se dedică celor mai aspre mortificări. Atinge prin penitențe condiția de Săkyamuni („ascet Săkya”). Înțelege atunci inutilitatea ascezei totale și se decide să-și întrerupă postul. Cunoscuse tot ce-i
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
sau scrieți după dictare propozițiile: Irimia e miner. Marina are ie. Ermina are miere. Irina are mere. Ana e mare. Ene are rame. 16. Formulați câte o propoziție pentru fiecare sens al cuvântului: Ura! (exclamație); ura (subst. „ură” articulat); ura’ (imperfect, pers. a III-a sing., de la „a urî”); ura’ (imperfect, pers. a III-a sing., de la „a ura”) 17. Citiți și apoi arătați asemănările și deosebirile în cuvintele din coloane: un nu unu au aur eu meu mereu nume renume
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
ie. Ermina are miere. Irina are mere. Ana e mare. Ene are rame. 16. Formulați câte o propoziție pentru fiecare sens al cuvântului: Ura! (exclamație); ura (subst. „ură” articulat); ura’ (imperfect, pers. a III-a sing., de la „a urî”); ura’ (imperfect, pers. a III-a sing., de la „a ura”) 17. Citiți și apoi arătați asemănările și deosebirile în cuvintele din coloane: un nu unu au aur eu meu mereu nume renume minune reuniune urni urnire urma urma’ uimire 18. Transcrieți propozițiile
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
sens care intră în componența textuală. Ele constituie propoziții-enunț. În T2, fraza a cincea, sînt prezente două forme de relative: [P5] În fața porții închisorii, prizonierii urcară într-o trăsură CARE îi aștepta și CARE plecă cu toată viteza [...]. Relativa la imperfect este restrictivă. Dependentă din punct de vedere sintactic, suportă cu greu transformarea-test a relativului în pronume demonstrativ de reluare "acesta/aceasta": Prizonierii s-au urcat într-o trăsură. [?] ACEASTA îi aștepta și [...]. Putem spune deci că relativa restrictivă nu constituie
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
vedere sintactic, suportă cu greu transformarea-test a relativului în pronume demonstrativ de reluare "acesta/aceasta": Prizonierii s-au urcat într-o trăsură. [?] ACEASTA îi aștepta și [...]. Putem spune deci că relativa restrictivă nu constituie o unitate autonomă, fapt confirmat de imperfectul care într-un fel califică trăsura. În schimb, cealaltă relativă atributiv explicativă cu verb la perfect simplu care introduce o nouă acțiune este suficient de autonomă cît să suporte transformarea-test: Prizonierii urcară într-o trăsură care îi aștepta. Aceasta plecă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
mod mai mult [P1] sau mai puțin [P2] strîns în sintagma nominală). Din punct de vedere enunțiativ [B], frazele-propoziții P1-e1 și P2-e2 din fiecare din cele două texte sînt asemănătoare, chiar dacă timpurile de conjugare diferă (perfect compus în T9 și imperfect în T10). În ambele cazuri, conform genului informativ al unei depeșe nesemnate, locutorul se distanțează atît de mult de ceea ce relatează (Rd1 și Rd2) încît informația pare a fi relatată fără să vorbească nimeni. O informație scurtă apropiată de depeșă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
timpurilor, iar enunțătorul afirmă adevărul celor patru PdV succesive fără să exprime nici cea mai mică îndoială. Concluzia textului ( Rămînea inexplicabilul masiv stîncos) diferă din punct de vedere enunțiativ de enigmatica uvertură, dar oare este ea asertată tot prin mediere? Imperfectul pare să mențină aserțiunea acestui enunț sub influența ultimului după, în continuitatea verbo-temporală a paragrafului precedent (la imperfect sau perfect simplu). Totuși, alineatul care separă ultimele două pargrafe face problematică această continuitate. După acest din urmă criteriu, incidența lui după
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
textului ( Rămînea inexplicabilul masiv stîncos) diferă din punct de vedere enunțiativ de enigmatica uvertură, dar oare este ea asertată tot prin mediere? Imperfectul pare să mențină aserțiunea acestui enunț sub influența ultimului după, în continuitatea verbo-temporală a paragrafului precedent (la imperfect sau perfect simplu). Totuși, alineatul care separă ultimele două pargrafe face problematică această continuitate. După acest din urmă criteriu, incidența lui după este întreruptă și enunțul, atribuabil (în lipsă) enunțătorului, se alătură enunțurilor la prezent de la începutul textului. Această incidență
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
totuși de o oarecare ironie. Explicațiile, prin tradițiile succesive, fundamente ale mitului lui Prometeu, se reduc la materialitatea stîncoasă a Caucazului. Sensul povestirii mitice s-a pierdut într-o povestire etiologică despre originea prezenței inexplicabile a Caucazului. Fraza finală la imperfect nu este atît finalul celei de a patra povestiri cît cel al textului în ansamblul său. Comparativ, ironia este mai flagrantă în fragmentul § 18, secțiunea "Despre bunurile materiale" din Cracterele de La Bruyère: T17 La sfîrșitul unei cine îndelungate care-i
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
acum? În alte părți, departe [de-aici]! tîrziu! sau niciodată! Căci nu-mi cunoști cărarea, nu știu spre ce mergeai O, tu cea pe care-aș fi iubit-o, o, tu care știai!12 Cele două catrene sînt dominate de imperfect (v. 1 și 6), perfect simplu (v. 4) și prezentul adevărului general (v. 8), fie o enunțare situată la distanță față de momentul enunțării în care EU-l este subiectul enunțului, subiect al amintirii. Desigur, adjectivele din rima maiestuoasă și fastuoasă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
liniară a enunțurilor. În relația [Dacă p atunci q ], p și q aparțin unui domeniu comun care nu ține de realitatea și adevărul lucrurilor, ci este construit prin discurs. Toate enunțurile cu protază p la prezent (ipotetice reale) sau la imperfect (ipotetice ficționale) pot avea parte de o descriere unitară. Toate semnifică același lucru: în contextul (real sau ficțional) în care admitem p, este pertinent să enunțăm q. Validitatea apodozei q depinde așadar în întregime de co(n)textul stabilit prin
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
decupează macro-propozițiile narative, în T11 acțiunile și evenimentele trebuie reconstruite izolîndu-le în sînul mișcării sintactice a frazei. Pentru aceasta, trebuie solicitate toate urmele segmentării și conexiunii. În ciuda prezenței a doar două verbe la perfect simplu și a unui verb la imperfect într-o relativă, două propoziții apar ca legate temporal și/sau cauzal de următoarea: Nici nu inspiră bine priza pe nas [e1], că A. Chevrel strănută [e2]. Cauzalitatea depășește aici legătura temporală: nu numai după, ci mai ales din cauza lui
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
picioare statuare. 6. [P3] Eu mă-mbătam privind-o și beam, ca pe-un venin, 7. Din ochiul ei, cer vînăt de uragane plin, 8. Plăcerea ce ucide și vraja care doare. • Situație inițială Pn1: vers 1. Fraza P1, la imperfect, desenează pe scurt contextul urban al povestirii. • Nod Pn2: versurile 2-5. A doua frază tipografică descrie femeia întîlnită și face din acest eveniment elementul principal al punerii în intrigă. Importanța evenimentului este subliniată de perfectul simplu al verbului din P2
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]