2,209 matches
-
Fotografia n-a fost așadar primul multiplicator. Dar a însemnat introducerea unui automatism în munca manuală de ilustrare. "Lumina înlocuiește mâna artistului." Gravura și litografia (care deja îl scurtcircuitau pe gravor) erau tehnici. Dagherotipul este deja o tehnologie. Un procedeu impersonal "fără suflet și minte" cum îl denunța Baudelaire (căruia nici nu-i trecea prin gând că mașinile ar putea avea minte). Din acest punct de vedere, 18 august 1839 nu este o dată, ci o turnură. Începe atunci lunga fază de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dispozitive psihosociale pentru a o Învăța și a o pune În act menține spiritul treaz, remaniază, ajustează, creează aspirații, scopuri etice. Iată, numai a da subiectului social cuvântul, a-l responsabiliza, poate avea efectul unei intervenții clinice asupra puterii obscure, impersonale, adesea imperative. Măcar intimidează și limitează discursul unor exponenți agresivi și inconștienți ai puterii și tot e ceva. În urmă cu mai bine de trei decenii am utilizat pentru prima oară lucrările lui Max Pagès. Domnul profesor Andrei Cosmovici Îmi
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
tendințe centrifuge care se drapau În proiecte personale, dar beneficiind de resursele obținute prin munca și efortul celorlalți. Efectul personalizării vieții sociale și comunitare: românii (aici ar trebui să precizăm: unii, mulți, o parte) nu aderă la ideea de normă impersonală (generală, implacabilă), lege, reglementare, angajament, contract, cuvânt. Civism, moralitate, rigoare, ordine depersonalizată? Când e vorba de cineva apropiat, deținătorii de poziții sacrifică sau interpretează totul În mod personal, subiectiv, afectiv. Nu poți să-l lași la greu pe cineva apropiat
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
161 și Ștefan Borbely. Cercetătorul clujean explică numele lui Andronic, prin trimitere la grecescul aner, genitiv andros "om", și la scenariul gnostic, ca fiind mesagerul de lumină chemat să înfăptuiască nunta 162. Andronic nu este o persoană, ci "o forță impersonală, un principiu, manifestarea unei forțe sacre"163, "ființă primordială, telurică, fascinantă pentru că reactualizează trăirile primordiale din oamenii care o contemplă"164. În mitologia românească, solomonarii/șolomonarii se caracterizează prin evlavie, înțelepciune (ei învață dintr-o carte "toată știința și învățătura
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a omului în istorie ca și pricina celui de-al doilea eșec al său. În Exerciții spirituale, Eliade propovăduia o adevărată religie în acest sens, tocmai ca refuz, ca apărare împotriva nostalgiei. El cerea omului să-și creeze o memorie impersonală, refuzându-și-o pe cea personală "sentimentală, nostalgică prin care actele nu se consumă, oamenii nu se uită, durerile și bucuriile însămânțează alte acte inutile. Învățați deci să ignorați timpul, să nu vă temeți de implicațiile lui. Suprimați cu desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pentru aluzia care de-abia atinge problema, pentru folosirea amabilă a „diminutivului”; totul es-te imediat evident, declarat și strigat. Au căzut prea multe pro-tecții care apărau frumusețea, iar urâțenia s-a revărsat în valuri devastatoare; s-au impus anonimatul, vulgaritatea, impersonalul, nedreptatea, într-un cuvânt ceva care apăsă; dar „de apăsare se moare” (J. Maritaine). Cum este posibil ca, în acest context, să apară frumoasă și demnă lumea noastră? Lumea de astăzi s-a desfigurat în fața popoarelor care suferă de foame
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
pas¶n, trupul de glorie, decât cele douăsprezece creații originare, cerul, pământul, soarele, luna, plantele, focul, păsările, apa curgătoare, norii etc.”4 Iar Eliade înțelege că acest proces al unificării se petrece printr-o funcție a conștiinței - memoria, personală sau impersonală, după cum evenimentele memorate sunt biografice sau istorice, mitic-primordiale. Prin urmare, finalitățile se vor numi eshatologie individuală sau colectivă. În acest fel, Eliade identifică o certă continuitate între arealuri foarte distincte: doctrina pan-indiană a transmigrației, a amintirii existențelor anterioare, mitul
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
decît sub aspectul care-l interesează, astfel încît să se distingă de ceilalți 39. Pe de altă parte, ar fi capabil, în anumite momente, să se comporte doar ca membru al unui grup care contribuie la evocarea și întreținerea amintirilor impersonale, în măsura în care acestea intersectează grupul. Dacă aceste memorii se întrepătrund adesea, mai ales dacă memoria individuală poate, pentru a-și confirma unele amintiri, pentru a le preciza și chiar pentru a-și umple unele lacune, să se sprijine pe memoria colectivă
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ca o perioadă să se distingă de altele și despre care cărțile și relatările nu ne prezintă decît un tablou destul de schematic și incomplet. Ni se va reproșa că răpim acestei forme a memoriei colective care ar fi istoria caracterul impersonal, precizia abstractă și relativa simplitate care alcătuiesc tocmai cadrul pe care memoria noastră individuală s-ar putea sprijini. Dacă depindem de impresiile pe care ni le-au provocat fie unele evenimente, fie atitudinea părinților noștri față de evenimente care mai tîrziu
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fi regăsite numeroase curente vechi care numai în aparență dispăruseră. Dacă n-ar fi așa, am mai avea dreptul să vorbim de memorie colectivă? Și la ce ne-ar fi de folos cadrele care nu subzistă decît ca noțiuni istorice, impersonale și sobre? Grupurile, în care se elaborau odinioară concepțiile și un spirit care dominau un timp întreaga societate, intră repede în declin, făcînd loc altora care țin, o perioadă, sceptrul moralei și care formează opinia publică după noile modele. Am
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Printr-o asemenea operațiune și prin convențiile care decurg, ele nu au putut decît să-și fixeze puncte de reper discontinue, exterioare, în parte, fiecărei conștiințe, deoarece sînt comune tuturor. Dar ele n-au putut să creeze o durată nouă, impersonală care să umple intervalul dintre momentele alese ca puncte de reper, adică un timp colectiv sau social care ar cuprinde și ar lega una de alta în toate laturile lor, în propria sa unitate, toate duratele individuale. În realitate, în
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
altfel, între unele și altele nu este decît o diferență de grad, deoarece înseși impresiile afective tind să se desfacă în imagini și reprezentări colective. În orice caz, dacă putem, cu durate individuale, să reconstituim o durată mai largă și impersonală în care ele sînt incluse, e pentru că acestea se detașează pe fondul unui timp colectiv de la care preiau întreaga lor substanță. Vorbim de un timp colectiv, în opoziție cu durata individuală. Se pune însă întrebarea dacă acesta este unic, iar
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
putem enumera și pornind de la care îl reconstruim. Dimpotrivă, el se constituie datorită unui interes, unui gen de idei și preocupări care, neîndoielnic, se particularizează și reflectă, într-o anumită măsură, personalitățile membrilor, dar care sînt destul de generale și chiar impersonale încît să aibă, pentru mine, același sens și aceeași importanță, chiar dacă personalitățile respective se transformă și altele, înrudite, ce-i drept, dar diferite, le iau locul. În asta constă elementul stabil și permanent al grupului și, departe de a-l
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
relațiile cu anumite persoane se încadrează în ansambluri mai largi, deși nu ni-i mai reprezentăm concret pe ceilalți membri ai acestora. Aceste ansambluri tind să depășească figurile pe care le cunoaștem și aproape să se depersonalizeze, deci, ceea ce este impersonal este și mai stabil. Timpul în care a trăit un grup este un mediu pe jumătate depersonalizat, unde putem determina locul mai multor evenimente din trecut deoarece fiecare dintre ele are o semnificație în raport cu ansamblul. Această semnificație o regăsim în
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
familial mărit îi este și mai greu să se izoleze material: este mai expus privirii celorlalți, iar opinia publică are mai mult acces. Familia este alcătuită dintr-un ansamblu de relații interne mai numeroase și mai complexe, dar și mai impersonale, de vreme ce aplică în manieră proprie un tip de organizare domestică din exterior, care tinde să prevaleze. Acestei transformări a grupului îi corespunde o revizuire profundă a gîndirii sale. Este ca un nou punct de plecare. Pentru copii, înseamnă întreaga viață
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
16. Astfel, în cadrul teoriilor sociologice și etnologice au apărut primele aspecte teoretice cu privire la definirea sacrului, precum și noii termeni ai vocabularului specific acestui domeniu. Cunoscutul istoric al religiilor Julien Ries amintea conceptele de mana și totem, enunțând credința într-o "forță impersonală și anonimă, prezentă în clan și în fiecare membru al clanului"17, înțeleasă ca nucleu al oricărui fenomen religios și identificată literalmente cu ideea de sacru. Suscitând interpretări diverse, acești termeni au sugerat de-a lungul vremii imaginea unei puteri
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
înregistrează, în lumea umană, un salt calitativ, desemnând - așa cum arată V. Pavelcu - un raport social și conștient între ceea ce ni se cuvine și ceea ce datorăm noi, între drept și obligație. Pentru toate celelalte situații, în care obstacolul are un caracter impersonal, în care eșecul, insuccesul nu este resimțit sub forma sentimentului privațiunii/deposedării, adecvați sunt alți termeni: sentimentul eșecului, senzația propriei neputințe. Frustrarea este resimțită ca insatisfacție, iar aceasta este percepută ca nemulțumire sau ca suferință morală. „Se produce concomitent un
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
strâns corelat cu cel de persoanăă pornește de la dimensiunea biologică ca o contrafață înspre intimitate, a manifestării și expresivității publice de tip mască și a reprezentării sociale a acesteia. Subiectivitatea este necesară pentru a contracara permanenta tentație de alunecare spre „impersonal”. În franceză, de altfel, termenul „personne” înseamnă „nimeni”. Conceptul de „psihism al persoanei umane” le include pe toate, cu specificația că psihismul uman pornește de la dimensiunea biologică și se prezintă ca o continuitate a psihismului biologic. Noțiunea de „minte” (mindă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
se prezintă ca o continuitate a psihismului biologic. Noțiunea de „minte” (mindă s-a impus mai recent, mai ales în cadrul cognitivismului filosofic (mind body problemă și al studiilor neurofiziologice privitoare la biologia conștiinței. Dar ea are o mare încărcătură de „impersonal”. Toate acestea fiind spuse, este evident că nu poate fi dată o definiție generală univocă sau una strict psihologică pentru persoana umană. Capitolul 2 PSIHOLOGIA PERSOANEI - CURENTE ȘI DOCTRINE Psihologia persoanei despre care s-a vorbit în secolul XX și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sunt diferite de alte tipuri. Eysenck concepe trei tipuri sau superfactori care, fiecare în parte, au zone polare: introversie/extroversie; nevroticism/stabilitate; psihoticism/superego. Fiecare dintre acești superfactori au o serie de trăsături de bază intercorelate: - psihoticism: agresiv, rece, egocentric, impersonal, impulsiv, antisocial, neempatic, creativ, încăpățânat; - extrovertit: sociabil, vioi, activ, asertiv, căutător de senzații, fără griji, dominant, agitat, aventuros; - nevroticism: anxios, depresiv, vinovat, stimă de sine scăzută, tensionat, irațional, rușinos, afectiv, emoțional. Deși se ancorează adânc în planul biologic, sistemul de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
prin empatie - și, apoi, să-l descrie și să-l prezinte astfel încât să devină transparent, clar și semnificativ și pentru alții. Jaspers afirmă că prezentarea câte unui caz tipic exemplar face să progreseze cunoașterea mai mult decât nenumărate studii statistice impersonale, care identifică superficial cazuistica. Desigur, în jurul unui caz ideal sau al unui caz tipic exemplar se adună și se coagulează alte cazuri, asemănătoare, dar puțin diferite, mai mult sau mai puțin apropiate, astfel că această populație cazuistică descrie și circumscrie
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
aspect al acestora se face referință și în ce corelație cu afectivitatea și/sau impulsivitatea. Etichetarea unei persoane ca prezentând o tulburare de personalitate și plasarea ei într-o categorie prototipică este un demers exterior ce se plasează la nivelul impersonal al statisticii. Evaluarea ei mai detaliată, prin diverse sisteme dimensionale, poate da un plus de acuratețe categorizării inițiale. De asemenea, cazuistica, în perspectiva subtipurilor și apoi a biografiei se apropie mai mult de „realitate”. Niciodată însă realitatea efectivă a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
egocentricității și a incapacității de a iubi, având o sărăcie majoră în relațiile afective. Nu-și dă seama și nu înțelege faptul că manifestările sale sunt neadecvate. Se adaugă consumul necontrolat de alcool și droguri, comportamentele parasuicidare, o viață sexuală impersonală, trivială și puțin integrată, precum și incapacitatea de a urmări un plan general de viață. Psihopatul, așa cum e descris mai sus, poate avea succese în diferite domenii sociale. Sunt date exemple de doctori, psihiatri, avocați, oameni de știință și de afaceri
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
prezente în sistem și care se distribuie ca un continuu între normal și anormal. Acestea se pot corela în primul rând cu psihoticismul, unul din cei trei superfactori ce se caracterizează prin faptul de a fi: antisocial, rece afectiv, egocentric, impersonal, impulsiv, și parțial cu extroversia caracterizată prin felul de a fi sociabil, vioi, activ, asertiv, căutător de senzații tari. EYSENCK subliniază că înclinația spre comportament dissocial și crimă - care e parțial biologică - e mediată prin intermediul temperamentului, iar între normalitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
periferice în rețeaua socială a subiectului, despre care el știe, dar cu care nu se află în comunicare și legătură directă. Aceștia se plasează în poziția a treia, a lui „el” sau „ei”. Distanța psihologică poate evolua mai departe spre impersonal în sensul în care oamenii devin anonimi, simple obiecte de manipulat, cifre sau realități indiferente. În mod normal o persoană este responsabilă moral pentru actele sale prin care acționează direct asupra altor persoane, responsabil și posibil sau potențial vinovat. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]