1,880 matches
-
și simbolic, crime ce reclamă un personaj secundar care să le interpreteze. Oricum, literatura se dovedește a fi unul dintre sediile privilegiate ale morții. Irina Petraș indică rădăcina comună între literatură și moarte ca fiind procesul de ficționalizare. În fața morții implacabile, se declanșează necesitatea de intrare în ficțiune - opoziție activă la mortalitatea umană - și, pe de altă parte, literatura este aproape suprapozabilă ficțiunii sau cel puțin include ficțiunea. Iată cum sună, în acest sens, un fragment care dizolvă ideea cum că
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
a fost esențială. Victoria Italiei cu trei la zero a fost aproape exclusiv opera lui. Primele două goluri, al lui Inzaghi și al lui Delvecchio, au fost marcate din pase venite de la Totti. Iar al treilea a reprezentat o execuție implacabilă a bietului portar Stelea, care n-a putut face nimic în fața pătrunderii impetuoase, pe dreapta, a celui care purta tricoul cu numărul 10, și a șutului nemilos, printre picioare. Viteza de reacție, știința plasamentului, felul în care a „simțit” direcția
Totti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3755_a_5080]
-
extraordinară, vigilenții reporteri intră instantaneu în fibrilație profesional-patriotică: „ - Boris Sarafoff trebuie prins! Prins de noi! A! criminalul! Dar de data aceasta nu mai scapă! El va fi prins de cei trei bravi jurnaliști, cari-l vor da pe mâna justiției implacabile și incapabile a-l apuca fără ajutorul lor. Dacă în trista afacere bulgaro-macedo-română, justiția a făcut colosale servicii presei, apoi, în schimb, presa, prin cei trei valoroși membri ai ei, va fi făcut un serviciu imens justiției, dându-i în
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
caz de contradicțiile și de deconcertantele lui subtilități. Dar toate aveau parte de un farmec inegalabil. Erai măgulit să te numeri printre apropiații săi, să-i cântărești paradoxurile și remarcile insinuante, care-i demolau pe contemporanii noștri cu cea mai implacabilă finețe. Cine era el, în definitiv, ca să ne considere niște ratați, fără să-și dea seama că are el însuși această șansă, această aureolă negativă a unui întreg popor? Cioran
Un text inedit by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3643_a_4968]
-
mare evlavie. Nimic fără măsură. Simțind aceasta mai înainte de a se împlini, pleacă, crezându-te nevrednic de aceasta, iar dacă vei fi luat cu sila, iarăși fii bărbătos și temător de Dumnezeu, pretutindeni arătând recunoștință 50. Râvna sa de reformator implacabil, tonul tăios și neiertător al predicilor sale, care critica aspru toate păcatele și pogorămintele, de jos și până sus, la Eutropiu și Eudoxia, dragostea sa pentru cei săraci, pentru adevăr și dreptate, i-au făcut mulți dușmani. Arhiepiscopul Ioan n-
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
E semnificativ, în prelungirea acestei idei, episodul confruntării finale dintre Veșmințeanu și contracandidatul său. Nicăieri, aceștia doi nu sunt puși față în față, în arenă. Tot ce ni se prezintă e un rezumat al pledoariei celui dintâi și o concluzie implacabilă: el va pierde alegerile din cauza exageratei elevații a promisiunilor sale (care nu pot convinge decât un public redus). Adversarul n-are nici o „vină” și, implicit, nici un merit. Într-o astfel de logică, interesul lui Veșmințeanu pentru Artemis nu mai sună
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
rostului artistului în societatea de azi. Nu puterea scriitorului s-a diminuat, ci s-a schimbat sintaxa lumii, jocurile se fac după alte reguli, într-un vacarm care pune surdină vocilor artei. Am recitit câteva cărți de proză din perspectiva implacabilului fragment(arism) și a manierelor de defragmentare a perspectivei romanești. Iată: Albumul de familie. În Medgidia, orașul de apoi (Cristian Teodorescu), totul începe cu bunicul Ștefan Theodorescu. Acesta se face din brutar fotograf și aduce cu sine două instrumente: instantaneul
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
trei partituri și a împletirii lor abile și hărțuite. Tot aici, Tia Șerbănescu și Femeia din fotografie. Jurnal 1987-1989, carte dedicată Mamei în care vorbesc intersectat două personaje distincte: Ziarista, colorată, la pândă, cu ochii pe cotidian, și, secondând-o implacabil, Scriitoarea - într-o sepia atemporală, ne-datată, gata să spună despre ceea ce a privit îndelung, a moștenit și poate transmite mai departe. Cu remarcabilă știință a detaliului semnificativ în ordine umană, istoria personală devine hologramă a unei întregi Istorii. (din
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
se vrea compensată de o gesticulație aproape extatică, în care tăcerile lasă loc unor gros-plan-uri de reflex mistic. Câteva recurențe înscriu în aria obsesiei gesturi încărcate de ritualitate ca formă de sublimare a cruzimii. Tăierea mâinilor revine ca un laitmotiv, implacabilul Chang mânuiește sabia ca un veritabil samurai atent ca mișcările să nu impieteze ceva din coregrafia unei hieroglife inaccesibile. Remarcabilă și această mamă monstruoasă care întreține complexul oedipian rău lichidat al fiilor și care, asemeni Medeei, pare dispusă să-i
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
de conturi, fiecare scenă pornește de la premisa unui fond abisal care nu se lasă dezvăluit, dar care iese la suprafață nu ca violență pură, ci ca o formă de sacru camuflat. Eroul ataraxic al lui Refn, Julian, se oglindește în implacabilul Chang, un maestru care înaintează tăcut pe calea lui; tăcerile converg către o formă de iluminare, de transcendență într-o lume care pare închisă etanș în cercul violenței. Din prima clipă, Julian pare edificat asupra inutilității oricărui demers de a
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
care înaintează tăcut pe calea lui; tăcerile converg către o formă de iluminare, de transcendență într-o lume care pare închisă etanș în cercul violenței. Din prima clipă, Julian pare edificat asupra inutilității oricărui demers de a-l opri pe implacabilul Chang, resortul unei mașinării distructive s-a pus în mișcare. Însă filmul dedicat lui Alejandro Jodorovski, fapt în sine semnificativ, împrumută considerabil ca atmosferă și psihedelic plonjeu în abis din filmele lui David Lynch cu personaje contorsionate, deformate, monstruoase, decupate
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
lor, în cazul fondurilor publice parcă ar trebui mai multă vigilență. E adevărat că nulitatea e plină de energie și de relații: azi o carte finanțată de primărie, mâine o statuie în parcul orășenesc, poimâine un nume de stradă, răspoimâine implacabila clasicizare. Și pentru că veni vorba de clasici, adică de autorii de patrimoniu, poate că n-ar fi rău ca fiecare județ să subvenționeze serii ale scriitorilor importanți din zona respectivă. Nu e neapărată nevoie ca ei să fi trecut în
Cititorul, armă neconvențională by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3197_a_4522]
-
el însuși, presupune și actualitatea. Kafka rămâne actual, pentru că, dincolo de circumstanța istorică a epocii sale, pătrunde în zone profunde ale ființei umane, captează aspecte fundamentale ale relațiilor interumane și problematizează conflicte provocate de condiția individului controlat și anihilat de mecanismele implacabile ale puterii, exercitate prin legi și norme absurde. Faptul că asemenea situații, tipologii umane și ambianțe, adesea calificate drept kafkiene, au rămas valabile, chiar acutizate, în lumea modernă și postmodernă, explică, împreună cu alte rațiuni legate de exemplaritatea de ordin estetic
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
În această istorie dramatică, pe care Kadare ne-o spune într-o poveste cu un nimb fantastic, în manieră balcanică, sunt amintite atrocitățile comise în timpul epurărilor staliniste, când Albania a fost marioneta jalnică a unei ideologii criminale. Totul este înspăimântător, implacabil, de un absurd tragic, sub pana acestui romancier refugiat în Franța în 1990.“ Lire Capitolul patru Musafirul sosi chiar la ora la care promisese, dar culmea, fără zgomot de motoare și pași cadențați, ca și când ar fi zburat peste oraș pentru
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
al principalelor puteri mondiale? Care este și (mai ales) care va fi rolul pe care îl vor juca în această criză unele instituții internaționale precum NATO sau ONU? Este terorisul o boală netratată la timp sau este el un fenomen "implacabil", care sugerează crepusculul modernității ca epocă istorică? Cum poate fi soluționată dilema renunțării la unele dintre libertățile democratice, în scopul realizării unei strategii de securitate funcționale în noul context al amenințărilor neconvenționale? Este vocația universalistă a Islamului identică sau diferită
Departe de echilibru by Mircea Naidin () [Corola-journal/Imaginative/14824_a_16149]
-
din anii 1947-1949, ultimii petrecuți în România. Sunt anii în care, la început, se situase de partea comuniștilor, spre a-și da apoi destul de repede seama că aceștia urmăresc alte țeluri decât salvarea țării, desființând una câte una libertățile, acționând implacabil în sensul impunerii unui regim de teroare. Nu este un jurnal propriu-zis Ochiurile rețelei ci o carte de mărturii despre fapte trăite și despre oameni reali, figuri istorice sau persoane comune din anturajul imediat al autoarei. Nicolae Florescu remarcă tensiunea
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
cât de vie! (D.P.Astfel de ascunzișuri ale firii umane - Ombra în termeni jungieni - sălășluiesc alături de elevații spirituale într-o operă ca Don Giovanni de pildă. S-ar putea spune că Mozart a trăit și a creat conștient de iminența implacabilei judecăți divine care, departe de a-l strivi, l-a ajutat să se depășească mereu pe sine. Doamnă Maria-Luiza Cristescu, îmi spuneați la începutul întâlnirii noastre că "muzica lui Mozart e ca viața" și că el "nu respectă un anumit
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
ocultează sistematic Invizibilul, Necunoscutul - în pofida alibiurilor numite psihanaliză, pop art etc. - constă în multitudinea de concepte conotate negativ și care însoțesc, invariabil, evaluarea operelor în cauză: incoerență, arbitrariu, evazionism. Acestui risc principial i se atașează, augmentativ, pentru poezia heliadescă, limitele implacabile, în perspectiva istoriei interne a literaturii, pe care limbajul poetic de factură pașoptistă le presupune. Să urmărim, bunăoară, un text alcătuit La moartea lui Cîrlova: "Tu ai urît o țară unde puțini ascultă/ Sau unde-a ta cîntare cu ei
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
nestăvilit fie scenarii ale originilor mitice, ale metamorfozei eternității în temporalitate, fie ipoteze ale viitorului, în care variantele concordiei universale și apocalipsei sînt complementare. Arătam că limbajul poetic, depășit cu viteza luminii de performanțele eminesciene se constituie într-o limită implacabilă în calea unei receptări pozitive majore a liricii heliadești. Citind sintagme precum: "sufletu-mi s-aripează", "lumina eterului ceresc" (O noapte pe ruinele Tîrgoviștii) ori "Subt degete-mi răsună, liră, te-nfiorează" (Destăinuirea) ai, irepresibil, percepția unui "déjà-vu" și nu poți
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
lui, la Judecata de Apoi, va depinde de condițiile în care va avea loc această judecată. E trist s-o spunem, dar Judecata de Apoi va fi una foarte relativă, neavînd nimic din tăișul definitiv al unei sancțiuni sau recompense implacabile. Și atunci, să recunoaștem: odioasă este teoria aceasta a lui Einstein, odioasă.
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
putem vedea și studia acum peisajul istoric și putem observa foarte clar că spiritul poetic al geniului, de la Baudelaire și până la ultima izbucnire artistică ce are loc chiar acum pe undeva, reprezintă calea preferabilă de departe pentru umanitate decât dedicarea implacabilă față de logică, știință și Război. În orice caz, arta progresează cu adevărat, iar arta a încorporat de-a lungul secolului de-abia încheiat numeroase dintre uneltele și metodele științei, incluzând, dar fără a se limita la ele, teoria cuantică și
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
in expresia să birocratica. Din acest punct de vedere, Djilas, comunistul idealist (în calitatea sa personală și nu de oficial), s-a situat exact la antipodul lui Stalin, comunistul birocrat și pragmatic; idealismului care caută dezinteresat adevărul i se opunea implacabil pragmatismul care proteja interesele, chiar cu prețul falsității: "Știa că este unul dintre cele mai crude, despotice personaje din istoria omenirii. Dar el a reușit și succesul este singurul criteriu al adevărului! Ce mai înseamnă conștiința? Oare chiar există așa ceva
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
că nu e vorba de cuvintele mele, ci ale lui N. Manolescu, oricum tipărite cel puțin de două ori în prealabil; în zadar mirarea că pînă și C. V. Tudor se bucură de-o imunitate în paginile Stelei. Aurel Rău străjuia implacabil, intransigent, inflexibil". Iată cum un exces de "prudență", căzînd în caraghioslîc, naște o reacție contrară, explozivă! Firește, Laszlo Alexandru are în vedere, în primul rînd, concepțiile strîmbe, oportuniste, cinice care s-au înfiripat în "perioada de tranziție", stimulate de degringolada
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
demagogic, deoarece teoria succesiunii ineluctabile a orânduirilor sociale de-a lungul istoriei și a luptei de clasă ca fiind motorul evoluției omenirii, avea pentru spiritele simpliste valoarea unei teorii "științifice" irefutabile. Marx însuși a fost denaturat, deoarece el era un implacabil adversar al Rusiei în care vedea pericolul principal care amenință civilizația europeană. Comunismul n-a venit la putere prin voința liber exprimată de popoarele europene, ci impus prin intervenția teroristă, brutală a armatei roșii. Ori de câte ori stăpânirea Moscovei a fost pusă
Argumente pentru condamnarea comunismului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10654_a_11979]
-
lăcomie, lapte supt din sfârcuri de cometă, aripi încă funcționale de înger plutind în semilevitație pe deasupra pământului ce amenință să-i rănească genunchii: o formidabilă echilibristică lirică, pe cantul dintre copilărie și adolescență, slăbiciune și bărbăție, tumult interior și lege implacabilă a gravitației. În pofida tonului rezolut-triumfător și a gesticulației dezinhibate, de învingător în orice cursă a vieții, o undă rece de neliniște se strecoară în interiorul securizat al paginii de poezie, tulburând mulțumirea de sine, bucuria autocontemplării. Spre deosebire de alți comentatori care au
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]