551 matches
-
unui nou moment gracieux ce intervine, completând un caleidoscop de nuanțe sufletești percepute cu o remarcabilă acuitate. Grația și expresivitatea unor gesturi provocatoare, pline de senzualitate, vor putea fi vizualizate prin sensul contrar al apogiaturilor suprapuse, corespondență sonoră a unui imponderabil dans iluzoriu, precum și alternanța cvintelor micșorate și mărite (prezente în primele două măsuri), ce creează prin asocierea rezonanțelor o impresie de instabilitate, de ireal, conturând astfel ambianța unei lumi feerice. Acestea se suprapun unui acord de cu septimă mică, care
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fi vrut să le las pe a doua zi, dar pentru numai câteva file nu mă înduram să abandonez și luptându-mă cu somnul, am ajuns la bijuteria lui despre Zaraza. Am să spun într-o paranteză că talentul, această imponderabilă, pentru mine, de nedefinit, dar ușor de recunoscut de câte ori apare, este la Mircea Cărtărescu atât de îmbelșugat, încât ar apărea și pe eticheta unui borcan de mazăre mijlocie semnată de el. Or biografia fictivă înfățișată drept reală, a fetei care
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
amprentă specială asupra celor care o citesc. E o poezie cu suflet, vorbind deci sufletului. Mărturisește o intimitate. Este, de multe ori, o poezie de atmosferă sau mai bine zis o poezie a atmosferei, aspirând la imaterialitatea aerului și la imponderabilul unor nebuloase stări de conștiință. Proclamă transparențe, dar și viziuni de o densitate telurică, și adesea face aceasta în limbajul grației. De neuitat rămâne imaginea aceea a lui „Danilov“ impusă în volumele anilor ’80, de la Fântânile carteziene până la Deasupra lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
neafectat (chiar dacă dincoace) de cadrul metalic folosit ca element de decor, în Punct fix, contextul reprezentat scenografic prin foliile de plastic (de tipul celor folosite pentru a împacheta obiecte fragile) pe care calcă dansatorii, împreună cu mișcările-acțiuni neterminate reprezintă un corp imponderabil, care nu se poate arăta printr-un statement, ci doar printr-o chestionare a propriei consistențe. Odată cu Punct fix, Manuel a inaugurat concepte noi: compoziția în timp real, diferită de improvizație, noțiunea de dramaturg, invitându-l pe portughezul Rui Catalao
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
o uriașă nedumerire, o incapacitate dar și un refuz de a pricepe toate câte sunt. În ciuda acestor lucruri, autorul are mereu mai multe viziuni, se folosește de imaginație pentru a extinde viața: văd sub tălpi lumină iar trupul mi-e imponderabil (odaia e...) Poetul levitează. Ackroyd ne învață să dăm lumea de aici pe cea de dincolo, în care sunt mii de alte universuri, să trecem de la una la alta printr-un amestec de înțelegere și tandrețe, care să ne ducă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
artei, a științei și a filosofiei. Evident, nu numai geniile naționale pot oferi substanța nobilă de asimilat. Ea poate fi împrumutată, cum este, și de aiurea. Dar orice operă streină poartă în ea, pe lângă sensul simbolic de valoare generală, un imponderabil specific, care e al locului de unde vine și al neamului care o trimite. De fapt tocmai acest element specific al afinității de rasă înlesnește sau stânjenește comunicarea valorii înalte a operei. Efectul asimilării e mult mai adânc în comunitatea de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se pot înmulți, dar e suficient pentru a vedea că stilul personal nu e imprimat în operă ca o pecetie existând aprioric în matca stilistică. Pe de altă parte, nu se poate tăgădui că orice stil individual respiră un element imponderabil, „un nu știu ce și-un nu știu cum”, propriu originalității fiecăruii artist. Tot astfel, în orice artă națională autentică există un asemenea imponderabil, pe care îl numim „specificul etnic” și care variază vizibil de la neam la neam. E modul spiritual de a fi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
existând aprioric în matca stilistică. Pe de altă parte, nu se poate tăgădui că orice stil individual respiră un element imponderabil, „un nu știu ce și-un nu știu cum”, propriu originalității fiecăruii artist. Tot astfel, în orice artă națională autentică există un asemenea imponderabil, pe care îl numim „specificul etnic” și care variază vizibil de la neam la neam. E modul spiritual de a fi al oricărei personalități etnice, care l-a determinat pe Lucian Blaga să-i caute originile în inconștientul cosmotic, atât de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de sugerare a paradisului. Priveliștile, arborii, florile, animalele transfigurate în pictură ne aduc o vagă adiere de fericire edenică și o impresie de inedit strălucitor, cum trebuie să fi avut lucrurile ieșite din mâna Creatorului. Totul atârnă aici de acel imponderabil al purității sufletești, al copilăriei ce persistă în geniul plăsmuitor. Fie că strălucește într-o temă religioasă, fie într-o temă cu totul indiferentă, puritatea, din moment ce există, are prin ea însăși o semnificație metafizică și un nimb spiritual de dincolo de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai ales în Paradisul, unde „materia” inspirației fiind necorporală și pur spirituală, artistul a simțit nevoia s-o contureze cu ajutorul cerurilor aristotelice, al silogismelor scolastice și al simbolurilor mistice. Sunt aproape singurele elemente plastice care îi înlesnesc să ierarhizeze substanțele imponderabile și incandescente ale sufletelor, ale îngerilor, contopite în nesfârșitul ocean de lumină dumnezeiască al armoniei paradisiace. Față de liberul elan al lui Milton. Poemul său are un caracter oarecum didactic teologic, de un savant ermetism în expresie, fiindcă lumea pe care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pulsând. Mă forțam să îmi aduc aminte de ceva. De ceva demn, de ceva de excepție. Mi-am adus aminte că am fost botezat la Homorod (Homoród). Capul mi se golise, pe hartă Transilvania împietrise. Era abstractă, plată, mică și imponderabilă, precum Alaska. Am ieșit la aer. Deasupra capului aveam brazi înalți, uscați, care se luptau, se frângeau între ei. Dimineața se pârlise pe buzele verii, după-amiaza sângera în poala toamnei. Mergeam pe sub malul surpat, mestecenii canadieni șuierau deasupra. Stuful se
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
ca și nuanțele, având un caracter relativ, realizarea lor este legată de posibilitățile tehnice, psihofiziologice și culturale ale interpreților etc. Dar actul interpretativ nu este un domeniu al liberei inițiative a interpreților. La baza procesului interpretării nu stau numai elemente „imponderabile”, cum ar fi bunul gust sau tehnica, talentul sau dispoziția de moment, atmosfera etc., ci și elemente distinct notate, logice, analizabile. În cazul muncii dedicată duo-ului de pian pentru a ajunge la o recreare fidelă și artistic valabilă a
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
esența sa, o potențare a misterului deschis al fenomenelor psihice 144. Un alt exemplu este găsit în teoria eterului cosmic din fizica începutului de secol. Astfel, în această teorie, eterul era caracterizat la un moment dat drept substanță gazoasă absolută, imponderabilă și, în același timp, substanță de o rigiditate absolută. Or, între conceptele "gaz absolut" și "rigiditate absolută" este o incompatibilitate ce atrage gândirea în direcția antilogică a minus-cunoașterii145. Cum se vede, deși metoda dogmatică este proprie gândirii metafizice, Blaga sugerează
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
zâmbet răsfrânt al unității"45. Atunci însă când vede lumina doar în nălucire, e sufletul care și-a pierdut aripile, esența zborului zeiesc, fiind "doar o fărâmă de zeu;/ Căci ce-i zeul ce-și pierde arìpele?". Zborul e posibilul imponderabil, înălțarea și orientarea spre orientul vederii, spre unitatea care vine de sus, adică din cer. Tema platoniciană a atelajului înaripat - imagine a sufletului - pune accentul tocmai pe "firea aripii - prin care sufletul se înalță"46: "natura a înzestrat aripa cu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de vântul solar ce ne arde umerii, ne umflă părul și ne împinge într-un înainte de noi și într-un înainte al nostru întru care oricum ne va preceda, ea, partea neștiută și umilă din noi, tăcerea noastră, umbra noastră, imponderabilă ca o suflare, neînsemnată ca o zdreanță de muselină lesne purtată de vântul luminii și după care, da, abia după care, suntem provizoratul definirii noastre prin precursorat. Și-atunci să ne fie destul că suntem pre-, că ne putem anticipa
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
află un loc stă deja în locul ființei, previne pe calea celor ce vin pentru a fi. De aceea, locul locuit nu mai e golul absolut, vidul neființei ca pură posibilitate de a fi sau a nu fi. Dimpotrivă, un loc imponderabil al începutului, pre-loc nespațial în care cele ce vor fi se arată în posibila lor ființă, semnifică prin imagini înainte de a fi lucruri reflectate: "Împrejur,/ foșneau ciudate arătări și ore,/ pățanii care, neavând contur,/ încă n-aveau nici gură să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nevăzutului, vederea intră în nevedere. "Poate că numai nefiind poți fi", " Numai nefiind aici,/ Ne-ntoarcem la izvoare"61. Întoarcerea nu este ieșire decât cu prețul acestei lepădări, al dezgolirii de toate atributele ontologice care împovărează ființa. Astfel golită, ușoară, imponderabilă, vederea nu mai atârnă de cele văzute, nu mai depinde de ceea ce vede; fără obiect, căzută în orbire, ea se lasă văzută, pătrunde în golul care o absoarbe, află "izvorul tainic/ Din pustie"62. Vederea e acum saltul în gol
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în răstimpul triumfător, efemer, al vieții. Ceea ce se întrevede în această clipă fugară, ca prin ceață, e suflul ce animă dispariția, sufletul care se revelează până și în moarte, suflă în pânzele imaginii. E zbor sau scriere, întraripare a celor imponderabile și trecătoare sau țesătură urzită de semnele rămânerii lor în vedere? Amândouă, căci în imagine se scrie și se zboară deopotrivă 19. Sufletul își înscrie zborul în spațiul vibrant al vieții și al morții întrețesute în taina aceluiași cântec. Cuvântul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-le în acolada unei singure mișcări: vederea nelimitată. Acum cuvântul - smuls din materia discursivității, golit de rostirea ce-și egalează rostitul, căzut în binecuvântarea propriei orbiri - vorbește în numele luminii, vede nelimitat. Cuvânt care nu mai poate fi închis, căci despovărat, imponderabil, absorbit de darul noii vederi, el rămâne veșnic deschis precum ochiul în care coboară văzul lui Dumnezeu. Exilul vizibilului (Andrei Zanca) Cum apare ființa imaginii din neantul unui posibil imprevizibil, acolo unde ea nu e decât premanifestarea unui semnificabil neajuns
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
curbat; expiră tot ceea ce e menit destrămării, se dezleagă de imaginile expirate ale sensibilului și inspiră golul în care se avântă, se lasă inspirată de ceea ce (de)scrie văzând 91. Trecerea e acum zbor, înaintare în perspectiva inversă, prefacere în imponderabilul viziunii: "Înaintez prin vise de apă, printre lotușii vii/ vibrând ne-ncetat/ cu domuri de stele pe ochi"92. Imaginile vibrează în lumina care le pune în vedere, se deschid în golul pe care îl arată. Imagini fulgurante ale sclipirii prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din care am fost creați. Eliberați de greutatea materială și de cea imaginară, "cădem spre înalt" (ibidem), ușurați de tot ceea ce în noi se leapădă de noi. A coborî până la ultima limită a golului din noi înseamnă a primi darul imponderabil al harului la a cărui înălțime nu ajungem decât în adâncul în care ne pierdem dăruindu-ne noii lumini. Altfel spus, este ușorul greului, "ușorul a ceea ce este cu adevărat greu" (Marin Tarangul, Intrarea în infinit sau dimensiunea Eminescu, Editura
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
saturat excepțional al iubirii. Nu este tocmai el nedeterminatul inaparent care absoarbe subiectul, îl "aspiră" în afara lui, acolo unde el nu mai este, punând în anonimat discursul însuși, negativul care - prin exces - afirmă nenumind, dăruindu-se pe sine? Un dar imponderabil, suspendat între subiect și obiect, care nu aparține nimănui. "Acest fenomen ieșit din comun sfârșește totuși prin a exceda orice numire; se cuvine atunci să-l numim tocmai ca fără nume, ca refractar la orice proprietate, la orice caracter și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
decât cu ochii închiși" (Meșteșuguri străvechi, în Câmpiile magnetice, ed. cit., p. 25). 50 Este, cum spuneam, trecerea dincolo, într-un veșnic acolo al începutului care face semn, unde "roiuri de sfinte albine/ miere curg din flori uriașe", traversarea presantă - imponderabilă - a unui prag nevăzut, în timpul auroral al prefacerii: Nu pregeta, treci râul în zori/ cât încă ești ușor" (De dincolo de râu, în op. cit., pp. 27, 28). Nu există însă un loc de trecere privilegiat, căci în această topologie poetică unde
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
continente, alții oceanul primordial subcutanat. Rică avusese revelația că, în forja voinței, micile intervale capătă ductilitatea metalelor; chiar un pirpiriu de punct poate deveni o mină de aur pentru omul agil, capabil să-și dea singur legea urmând deplasarea elementului imponderabil din făptura sa. Gravitația nu-l definește decât dacă acceptă să fie redus la statutul de corp inert, legat, pasă-mi-te, indelebil de-o masă. Atâta vreme însă cât spiritul lui rămâne viu la superlativ, el se poate desprinde
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
aparține mai mult atenției observatorului decât corpurilor fizice ca atare. Umanul nu e fizic decât rezidual. Cât se poate de evident pentru el, în spargerea de lângă Bergamo trupul lui n-avusese greutate, ci fusese una cu însăși curgerea timpului - creasta imponderabilă a valului devenirii. În acțiunea spirituală inerția se sublimează. Proprietatea corpurilor fizice de a-și menține starea de repaus sau de mișcare în absența intervențiilor exterioare era praf în ochi - veridic, dar superficial - aruncat hoțește de chiar devenirea lor spre
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]