719 matches
-
sub titlul Senilia. 24 Desmond John Morris, zoolog, etolog, sociobiolog și pictor suprarealist, prezintă cazul cimpanzeului Congo ca pictor talentat, care demonstrează capacitatea de a avea elemente de gândire abstractă. 25 Pierre-Auguste Renoir (1841-1919), artist francez, pictor proeminent al curentului impresionist, care imortalizează frumusețea și sensibilitatea feminină. Lucrează din fragedă tinerețe într-o fabrică de porțelanuri, unde talentul său în pictură se impune. Este un produs autodidact al Muzeului Louvru, unde îi studiază pe maeștrii picturii. Abia la 21 de ani
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
pe maeștrii picturii. Abia la 21 de ani, când câștigase sumele necesare, începe studiul sistematic formal cu Charles Gleyre, la Paris, unde se împrietenește cu Alfred Sisley, Frédéric Bazille și Claude Monet. La vârsta de 33 de ani, la expoziția impresionistă din 1874, picturile lui se fac remarcate. Vizitează Algeria cu Eugène Delacroix și îl pictează pe Richard Wagner în casa sa din Palermo. În 1883, picturile sale făcute la Guernsey sunt alese pentru un set comemorativ de timbre. Se căsătorește
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
în Parisul dinaintea revoluției 10. Istoria civilizației ar putea fi rescrisă sărind de la un centru cultural la altul, adică de la un oraș de însemnătate majoră la altul. O asemenea întreprindere ar prezenta riscul de a ajunge la observații mult prea impresioniste. E preferabil, de aceea, să ne limităm la un singur exemplu, de pildă la Paris, destinația turistică cea mai căutată din întreaga lume, vizitatorii fiind de 20 de ori mai numeroși decât locuitorii. Alte exemple ar putea fi oferite de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
mulți dintre cei cei mai cunoscuți politicieni italieni de două decenii. Aceia care se află într-o poziție de putere sunt uneori corupătorii și alteori cei corupți. În La Democratie en Amerique, Tocqueville distingea, trebuie să recunoaștem într-o manieră impresionistă, două tipuri de regimuri: aristocratic și democratic. Ilustrul comparatist nota astfel: "Aristocrația și democrația își reproșează reciproc facilitarea corupției: o distincție trebuie făcută. În guvernările aristocratice cei care ajung să conducă sunt oamenii bogați dornici doar de putere. Oamenii de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
-o în jurul lui Eminescu. Firește, nu de unul singur, găsind sprijin în critici și istorici literari consacrați precum George Munteanu, Edgar Papu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Adrian Marino. Se întâlneau două viziuni antitetice asupra artei: pe de o parte, cea dominantă, fragmentarist/impresionistă, a autonomiei esteticului, de tradiție interbelică lovinesciană, conform căreia nu există punte de legătură între artă și știință. Pe de alta, interdisciplinarii de felul lui Edgar Papu, Solomon Marcus și George Munteanu, voci considerate de plan secund care încercau să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ileana Mălăncioiu și Daniel Turcea. În viziunea lui Dan C. Mihăilescu, critic bine calat în "complexe de cultură", ca și Dumitru Micu, descrierea lui Cezar Ivănescu din Dicționarul scriitorilor români, Ediția Mircea Zaciu, din 1998, este "un fel de bâlbâială impresionistă bine diriguită" (p. 77) unde se vorbește de principalele direcții tematice: exorcismul iubirii, moartea, absolutul etc. Alex. Ștefănescu stăruie mai mult asupra poetului incomod, decât asupra operei acestuia, observațiile fiind exacte, atât tematic cât și stilistic, unde, în descindere bacoviană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Manolescu, n.a.) este unul dintre cele mai ciudate produse pe care le-am citit vreodată" (pag. 13). De altfel, cu câteva pagini mai înainte Th. Codreanu recunoaște că "Istoria critică a literaturii române este o reușită personală a autorului, talent impresionist incontestabil, cu autoritate profesională, deși cu o responsabilitate precară față de obiect" (p. 7). Prin ce e un "produs ciudat" cartea lui Manolescu și care e "responsabilitatea precară" a autorului față de lucrarea sa? Ultima obiecție a lui Th. Codreanu se referă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fi una dintre erorile impresionismului critic cultivat de autor în Istorie... (p. 38). "La două mâini" e scris și capitolul despre Eminescu, textul fiind unul dintre cele mai ciudate: "pe de o parte îi recunoaște geniul, însă doar la nivel impresionist, iar pe de alta îl aruncă în provizoratul ideologic" (p. 43). Manolescu face abstracție de faptul că pentru Titu Maiorescu, în crearea conceptului de canon, personalitatea lui Eminescu a fost cheia de boltă a carierei sale de critic literar. Deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Horia Zilieru ș.a. "Agero", Stuttgart, www.agero-stuttgart, accesat 20 ianuarie 2012 Adrian JICU Ion Barbu și ermetismul canonic În condițiile în care critica românească actuală se îndepărtează de teorie, aciuându-se în zonele universitare aride sau în publicistica de factură impresionistă, Theodor Codreanu face figură aparte prin consecvența cu care luptă pentru promovarea transdisciplinarității și a transmodernității, concepte care devin pivoții criticii sale. Pe un teren în care sintezele sau ideologiile sunt tot mai apatice, autorul Transmodernismului și-a croit un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic este cel mai complex volum scris la noi despre poezia barbiană. O carte care, dincolo de speculațiile uneori discutabile, marchează un moment de referință în exegeza barbiană. Respingând, pe bună dreptate, insuficiența criticii impresioniste, lipsa deschiderii către interși transdisciplinaritate sau prejudecățile ("complexele de cultură"), hermeneutul sfârșește însă prin a deveni uneori victima propriei teze, aidoma șarpelui Uroboros. Oricât de seducătoare ar fi interpretările sale (și sunt!) și oricât de necesară abordarea transmodernă (și poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
oamenilor muncii", în fapt, a întregii suflări a "națiunii noastre socialiste", programul schițează cea mai mistificată versiune a trecutului național, în care miturile naționalismului interbelic și miturile socialismului postbelic se hibridează în marea epopee social-națională a poporului român. Iată tabloul impresionist, zugrăvit printr-un minim de tușe, care redă panorama istorică a românilor. În chestiunea originii, Programul... statuează doctrina tracismului. Civilizația traco-dacă, în fondul căreia își are obârșia spiritualitatea poporului român, este elevată la rangul celor mai avansate civilizații ale antichității
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din opera unor mari pictori clasici și contemporani ai lumii ești verificat ce tablouri ai văzut în prima sală de expoziție, să nominalizezi pictorii expuși în cea de-a zecea sală și să-ți aduce aminte ce tablouri aparținând pictorilor impresioniști ai văzut pe peretele de est al penultimei săli. Cam așa trebuie să nominalizezi fosilele conducătoare dintr-o anumită perioadă geologică, dintr-un anumit etaj și să precizezi în ce strat fosilifer anume sunt dispuse. La aceasta se adaugă ?i
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
moarte, au marcat prin mister universul fantastic al copilului sensibil și singuratic. Ele au fost și au rămas semne ale mirării existențiale, dar și forme durabile ale unei legături netrădate. Mai palide, se adaugă celor de mai înainte asemănător tehnicii impresioniste chipurile celor apropiați: frații, părinții și, mai rar, ale rudelor apropiate. Am arătat că Eminescu părăsește atmosfera târgului botoșănean cu forfota lui timid citadină într-o perioadă a vieții în care inocența proprie copilăriei încă dăinuie întreagă. Dar, destul de curând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Horn, 1968, 3). Majoritatea formelor și efectelor hainelor occidentale în 1815, 1865 și 1915 par a fi la fel de diferite ca și picturile pe pânză în maniera clasică în 1700, diferite de cele romantice din 1840 și de cele din curentul impresionist al anilor 1890 și de realismul din 1940, diferența principală este că obișnuim să considerăm expozițiile de pictură și artă ca fiind serioase și distincte, în timp ce hainele și moda sunt frivole. Dar manifestarea comportamentelor acestor două tipuri de fenomene este
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
opera, ca și în toată viața lui Mateiu I. Caragiale, un brummellism literar, cum am zice noi, o „invoaltă floare de tropice”, cum atât de minunat zice Perpessicius.”4 Dacă Ionel Teodoreanu este judecat din perspectivă stilistică („...stilul său excesiv impresionist, ornat înadins, decorativ, deci răsucit, cârlionțat și deloc epic, e oricum un stil dificil.” 5Ă, Gib Mihăescu este scrutat din perspectiva universului moral și tematic. Multe scene și pasaje au „factură și forță dostoievskiană”, autorul sugerând o evoluție viitoare ce
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
ideologiei estetice: „Urmărită dincolo de paginile întâiului său volum, activitatea lui Vladimir Streinu atestă o ușoară evoluție (cu inevitabile concesii în favoarea pozițiilor refuzate inițială, în sensul unui anume istorism, oarecum fragmentar încă, ce-și subsumează atitudinile și procedeele criticului, inclusiv notele impresioniste, detectabile și ele în mai vechile foiletoane, vădind însă și preocupări mai susținute pe latura informației biografice, a cercetării filologice, a studiului edițiilor etc.”3 Într-o caldă evocare publicată în „Contemporanul”4, la scurt timp de la moartea criticului, Eugen
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
izvorăsc principalele fluvii care udă spre nord China (Huanghe, Iangzi), spre sud India (Indul, Gangele, Brahmaputra). O panglica argintie sclipește diamantin, iar pădurile par de la Înălțimea la care ne aflăm, ca niște pete verzi de culoare, ca Într-un tablou impresionist. E Gangele, fluviul sfânt al hindușilor... Iată și Golful Bengal pe marginile căruia s-a dezvoltat Calcutta marelui poet Rabindranath Tagore și al poetesei Maytrey Devi, iubita tandră și fermecătoare din tinerețea lui Mircea Eliade... Până să ne revenim din
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și în anii '30, deceniul crucial al acestui secol din punct de vedere politic, Iorga a muncit febril. Randamentul său este inegal calitativ și ca intensitate, așa cum era și de așteptat de la o persoană avînd reacții diverse, filosofia romantică, stilul impresionist și vastul său intelect; dacă ar fi dat dovadă de o intensitate egală timp de treizeci de ani, n-ar fi fost nimic altceva decît un automat. Și-a adunat adesea articolele și le-a publicat sub formă de carte
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
țină întotdeauna sub control ideea pe tot parcursul inaintării prin labirintul de fapte prezentate, dar cititorii săi (și auditoriul) erau adesea pierduți pe drum. Cu toate că proza publicată a lui Iorga era dificilă, era un coferențiar captivant. Șeicaru susținea că romantismul impresionist al lui Iorga era cel care cucerea auditoriul care umplea sălile de conferință, stînd uneori pe jos. Iorga a participat la evenimentele pe care le relata. Se concentra extraordinar de mult, își ținea cursurile într-o atmosferă de mare încordare
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
sau din nordul Franței, artista identifică în nebulozitatea atmosferică prilejuri de analize cromatice, de transparențe și iluminări ale unui soare mai întotdeauna convalescent. Mișcarea imprevizibilă a norilor, formele lor adesea sugerînd cavalcade fantastice animă suprafața și permit efecte în maniera impresionistă a lui Claude Monet. Diferența dintre maestrul francez și Viorica Toporaș constă în faptul că forma nu se pulverizează prin dispariția conturului, ci se potențează prin menținerea lui. Apropierea dintre cei doi are sensul de a releva doar problema, soluțiile
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
trăiesc din reputația lor. După eliberare, tineri pictori ca J. Bazaine, P. Manassier, J. Estere, L. Le Moal, P. Tal Coat, lansează noua școală din Paris care susține o artă abstractă elegantă inspirată din cubism, utilizând în același timp paleta impresionistă. Este o perioadă în care coexistă și alte mișcări cum ar fi: căutările matieriste ale lui Fautrier, interesul purtat de Dubuffet pentru arta brută, experiențele originale ale artei informale (A. Wols, U. Hlichaux, H. Hartung, C. Atlan), creațiile mișcării Cobra
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
apelor ce se confundă cu orizontul, metaforă a Nesfârșirii ce își află sensul într-un trecut memorial. În pofida asocierilor vizuale de o mare forță sugestivă, încărcătura spirituală resimțită la audierea acestor pagini muzicale primează. Preluând același subiect consacrat al universului impresionist - apa, Debussy oferă o ipostază inedită a reprezentării acesteia, prin evocarea lumii submarine, ca simbol al experienței interioare a subconștientului. În demersul explorărilor debussyiste, principiul esențial al „adecvării” își atestă funcția coordonatoare prin aflarea unor mijloace de limbaj compatibile cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fugitive ale Catedralei din Rouen cufundată în ceață, sau poate de tablourile „pline de mister” ale lui Turner, cu irizări ce străpung ceața deasă de pe Tamisa, preludiul ilustrează un autentic peisaj sonor conceput printr-o adaptare inspirată a tehnicilor picturale impresioniste la specificul reprezentărilor muzicale. Astfel, în aspectul dual al scriiturii bitonale (ce suprapune două entități sonore apropiate, dar și puternic contrastante ) recunoaștem acea echivalență sonoră a concepției cromatice cu tușe divizate, ce explorează efectul optic produs de juxtapunerea culorilor pure
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
aveau ca subiect diverse teme estetice și artistice ale contemporaneității. Acestea aveau să alimenteze fenomenul de difuzare a noii ideologii progresiste, care opera o reorientare semnificativă la nivelul tuturor formelor de reprezentare artistică. Printr-o corespondență estetică cu universul pictural impresionist, atitudinea de eliberare a spiritului uman și promovarea factorului senzorial în fenomenul creativ conduc demersurile debussyiste spre emanciparea armoniei, prin abandonarea sistemului funcțional și lărgirea vocabularului armonic. Tratarea structurilor intervalice și acordice ca entități autonome, ce evită a se supune
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
trăiesc din reputația lor. După eliberare, tineri pictori ca J. Bazaine, P. Manassier, J. Estere, L. Le Moal, P. Tal Coat, lansează noua școală din Paris care susține o artă abstractă elegantă inspirată din cubism, utilizând în același timp paleta impresionistă. Este o perioadă în care coexistă și alte mișcări cum ar fi: căutările matieriste ale lui Fautrier, interesul purtat de Dubuffet pentru arta brută, experiențele originale ale artei informale (A. Wols, U. Hlichaux, H. Hartung, C. Atlan), creațiile mișcării Cobra
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]