1,869 matches
-
de spectacole, sub privirile pătrunzătoare ale lui Viorel, ce tremura de nervi. I-a propus Ramonei să meargă și ei la dans, invitație acceptată de soția sa, mai ales că stăteau de atâta timp pe scaun. Petrică și taraful său improvizat scotea râuri de transpirații de pe frunțile dansatorilor. Cei patru tineri abia sosiți pe scenă nu s-au avântat în ritmul sârbei cântată de taraf, ci au luat-o mai ușor cu pașii, până schimbau melodia. Trecând pe lângă lăutari, Viorel le-
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
uscat. Rostul acestei tradiții populare era invocarea ploilor benefice, aducătoare de bogăție. Ana, fiind mai liniștită din fire, mai serioasă, a fost numită de bunică pe post de preot, iar Maria îndeplinea rolul de dascăl, scuturând cu sârg de candela improvizată, umplută cu tăciuni din știuleți de porumb, peste care bunica a presărat tămâie care de fapt era rășină de brad. O altă fetiță ducea o creangă verde, de care erau prinse flori, pe post de steag, iar celelalte, cu lumânări
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
se auzi gălăgie mare la poarta dinspre drum: sosise ceata băieților, printre care erau Mihăiță și Mugurel. Îi primiră în casă. Băieții traseră o urătură de răsunau odăile și tinda. Anuța, soția pădurarului, i-a poftit la o masă, repede improvizată doar pentru cei vreo opt copii din ceată. Băieții n-aveau timp prea mult de stat la masă, mai aveau de colindat mult prin sat. - Să nu stați toată noaptea prin sat. Peste un ceas să vă văd în casă
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
lui pe pânza neagră volumul lui de ,,Poezii”. Cuvântarea de adio trebuia ținută de Laurian ,în numele prieteniei gazetărești, dar, pentru că n-a venit la timp, cuvântul a fost rostit de Grigore Ventura, prim redactor la ,,Adevărul”. Trecem pe lângă acest disurs improvizat care-i elogia opera, amintind doar frazele: ,,Acel ce zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nici noi conservatorii, nici junimiștii, nici liberalii n-au dreptul a revendica pe Eminescu, ca fiind numai al
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
își mai aducea fiul să stea și el de pază. Era cam de vârsta mea, cu un an sau doi parcă mai mare. Nu se punea problema dacă el mănâncă struguri din via noastră și eu pepeni din bostana lor improvizată, așa că ne împăcam destul de bine și aveam și posibilitatea de a ne juca împreună, alungând plictiseala din timpul zilei. La capetele lotului de vie treceau două drumuri, unul care ducea prin comuna Tătaru spre comuna Negru Vodă, atunci reședință de
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
mai 2012, plutonierul-adjutant Florinel Enache, din Batalionul 280 Infanterie, aflat în misiune în provincia Zabul din Afganistan, a fost grav rănit. Militarul român, care execută o misiune de cercetare terestră, a suferit răni grave în urmă deflagrației unui dispozitiv exploziv improvizat. Subofițerul Florinel Enache a fost evacuat de urgență din Afghanistan și în urmă intervențiilor chirurgicale și a eforturilor susținute ale medicilor americani, viața sa a fost salvată, cu prețul amputării ambelor piciare, precum și a brațului stâng deasupra cotului. De asemenea
APEL UMANITAR PENTRU MILITARUL ROMÂN FLORINEL ENACHE – GRAV RĂNIT ÎN AFGANISTAN de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/362474_a_363803]
-
o bancă sau o piatră. Nu-mi mai simt picioarele. - Sigur Tudore, cum să nu te doară dacă vii cu încălțămintea nepotrivită. Uite la mine ce ghete am și ai văzut că tot timpul m-am sprijinit de un toiag improvizat chiar dacă nu sunt de vârsta a treia. - Propunerea de a vă însoți m-a luat pe nepregătite de aceea sunt în adidas. Poate data viitoare iau bocanci. - Data viitoare! Cine va ști când va mai veni această dată viitoare? La
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
apa care fierbea pe pirostrii pentru dedurizare. După un timp, eliberat deocamdată de urgențele spălării oilor și cailor, tata m-a luat de mână și m-a condus într-un spațiu aflat în stuful crescut pe malul bălții, aranjându-mi undița improvizată și sfătuindu-mă să am grijă să nu cad în apă. Apoi s-a întors la munca sa, iar eu am rămas așteptând să prind primul meu pește, lucru ce nu s-a întâmplat defel! Plictisit și dezamăgit de faptul
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
de tei, iar mama, cu o joardă în mână, alerga după mine, cu poalele fustei legate în brâu, să mă altoiască pentru a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns sub căruță, alături de Bobiță, un cățel bălțat ce se ferea de căldura soarelui la umbra căruței, cu limba scoasă de un cot. Aceasta a fost prima mea încercare de a pescui și prima mea
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
lui pe pânza neagră volumul lui de ,,Poezii”. Cuvântarea de adio trebuia ținută de Laurian ,în numele prieteniei gazetărești, dar, pentru că n-a venit la timp, cuvântul a fost rostit de Grigore Ventura, prim redactor la ,,Adevărul”. Trecem pe lângă acest disurs improvizat care-i elogia opera, amintind doar frazele: ,,Acel ce zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nici noi conservatorii, nici junimiștii, nici liberalii n-au dreptul a revendica pe Eminescu, ca fiind numai al
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
la mâini sau la picioare de câte o piatră rătăcită printre ierburi, dar nu-mi păsa. Voiam să prind fluturele! Cel galben zburase, urmăream unul albastru, mai albastru și mai frumos ca cerul. Se întâmpla să-l prind în plasa improvizată. Gingășia, fragilitatea fluturelui prins îmi producea totuși o senzație de vinovăție. Mâinile mele erau atât de mari față de trupul său, încât îl lăsam puțin să se zbată, timp în care-i puteam privi plăpândul trup, frumoasele aripi, apoi îi dădeam
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
apa care fierbea pe pirostrii pentru dedurizare. După un timp, eliberat deocamdată de urgențele spălării oilor și cailor, tata m-a luat de mână și m-a condus într-un spațiu aflat în stuful crescut pe malul bălții, aranjându-mi undița improvizată și sfătuindu-mă să am grijă să nu cad în apă. Apoi s-a întors la munca sa, iar eu am rămas așteptând să prind primul meu pește, lucru ce nu s-a întâmplat defel! Plictisit și dezamăgit de faptul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
de tei, iar mama, cu o joardă în mână, alerga după mine, cu poalele fustei legate în brâu, să mă altoiască pentru a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns sub căruță, alături de Bobiță, un cățel bălțat ce se ferea de căldura soarelui la umbra căruței, cu limba scoasă de un cot. Aceasta a fost prima mea încercare de a pescui și prima mea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
și alte considerente locale, dar acestea nu prea îi interesau pe tineri. Valentina în fruntea grupului de fete zvăpăiate, parfumate, rujate și îmbrăcate în cele mai frumoase rochițe ale lor de vară, se grăbeau să ajungă în sala de dans improvizata in incinta căminului cultural. Aflaseră de orchestră și că au scăpat de vechiul magnetofon folosit la reuniunile tovărășești. Vali era curioasă dacă i-a sosit invitatul din satul vecin. Vestea că la Teșila este bal mare cu lăutari, s-a
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
simplu lucru în dialogul cu G. ar fi să renuț la discuții pretins „savante” care mă depășesc și pe care nu le pot susține cu argumente pe măsură, plauzibile, greu atacabile, acestea fiind cum se observă (de la o poștă) copilărești, improvizate sau probate de o experiență de suprafață, șubredă, nerelevantă. Lipsa exercițiului intelectual, retoric, de un anumit nivel de inteligibilitate, într-un cadru organizat și nu doar autodidact cum am făcut eu, poate fi și el motivul renunțării mele. Să „atacăm
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366805_a_368134]
-
apa care fierbea pe pirostrii pentru dedurizare. După un timp, eliberat deocamdată de urgențele spălării oilor și cailor, tata m-a luat de mână și m-a condus într-un spațiu aflat în stuful crescut pe malul bălții, aranjându-mi undița improvizată și sfătuindu-mă să am grijă să nu cad în apă. Apoi s-a întors la munca sa, iar eu am rămas așteptând să prind primul meu pește, lucru ce nu s-a întâmplat defel! Plictisit și dezamăgit de faptul
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
de tei, iar mama, cu o joardă în mână, alerga după mine, cu poalele fustei legate în brâu, să mă altoiască pentru a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns sub căruță, alături de Bobiță, un cățel bălțat ce se ferea de căldura soarelui la umbra căruței, cu limba scoasă de un cot. Aceasta a fost prima mea încercare de a pescui și prima mea
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
gardă germană la pod, nu ne-au dat voie să trecem până nu trec mai întâi toți nemții. Când ne-a venit și nouă rândul să trecem, surpriză, nemții ne-au spus să trecem fără șeniletă, că le stricăm podul improvizat. Am tras mașina pe marginea drumului și chiar în acel moment am fost atacați de avioane care ne-au secerat cu mitralierele. Siretul era plin de mașini, tunuri, oameni și cai morți.” Indiferent care aliați: „Dimineața am ajuns pe Valea
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]
-
p. 38-39). Erau deja, la apariția cărții, 37 de ani de la fondarea revistei, o revistă care se edita în manieră destul de modernă - cam ca acum, publicațiile electronice, care nu mai au sedii tradiționale de redacție. „Luceafărul” avea sediu, la început, improvizat, și colectiv redacțional, dar redactorii erau de multe ori în alte localități din țară sau din străinătate și, în asemenea situații, chiar și în perioada sibiană, își onorau de la distanță obligațiile, prin corespondență poștală. Tăslăuanu fie că a uitat, după
OCTAVIAN GOGA – CEL MULT COAUTOR AL POEZIEI („SALE”) „SĂRBĂTOARE” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367060_a_368389]
-
tot cu pătură te înveleai și uneori mai era și plină de păduchi, de erai numai pișcături pe tot corpul. - Măi, Miroane, la voi oștenii poate erau, dar noi mai găseam DDT să dăm și să dezinfectăm saloanele de campanie improvizate. - Crucea mamii lor, cu războiul lor cu tot, că erau să-mi rămână oasele p-acolo. - De, Miroane! Uite că am scăpat și am apucat să fiu bunic și să ies la pensie. - Bunic îs și eu, dar la pensie
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
uscat. Rostul acestei tradiții populare era invocarea ploilor benefice, aducătoare de bogăție. Ana, fiind mai liniștită din fire, mai serioasă, a fost numită de bunică pe post de preot, iar Maria îndeplinea rolul de dascăl, scuturând cu sârg de candela improvizată, umplută cu tăciuni din ștuleți de porumb, peste care bunica a presărat tămâie. De fapt, era rășină de brad. O altă fetiță ducea o creangă verde, de care erau prinse flori, pe post de steag, iar celelalte, cu lumânări aprinse
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
p. 38-39). Erau deja, la apariția cărții, 37 de ani de la fondarea revistei, o revistă care se edita în manieră destul de modernă - cam ca acum, publicațiile electronice, care nu mai au sedii tradiționale de redacție. „Luceafărul” avea sediu, la început, improvizat, și colectiv redacțional, dar redactorii erau de multe ori în alte localități din țară sau din străinătate și, în asemenea situații, chiar și în perioada sibiană, își onorau de la distanță obligațiile, prin corespondență poștală. Tăslăuanu fie că a uitat, ... Citește
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
p. 38-39). Erau deja, la apariția cărții, 37 de ani de la fondarea revistei, o revistă care se edita în manieră destul de modernă - cam ca acum, publicațiile electronice, care nu mai au sedii tradiționale de redacție. „Luceafărul” avea sediu, la început, improvizat, și colectiv redacțional, dar redactorii erau de multe ori în alte localități din țară sau din străinătate și, în asemenea situații, chiar și în perioada sibiană, își onorau de la distanță obligațiile, prin corespondență poștală. Tăslăuanu fie că a uitat, ... XI
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
de telemea într‑un borcan, o cutie cu boabe de grâu și câteva grăunțe pe un fund de sac. Două sticle de jumătate de litru de ulei neîncepute și două pachete de zahăr completau „stocul” de alimente. Pe un raft improvizat erau câteva borcane de zarzavat, două cutii cu ceva mălai și puțină făină de grâu. La toate acestea trebuie să adaug și cele câteva kilograme pe care mă străduisem din răsputeri să le pun pe mine. Aceasta era toată averea
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
tălâmbului Dodon cu punerea la cale a celor două provocări - apelul telefonic ca în Palatul Național ar fi fost plasată o bombă, și un alt apel ca în scuarul Gării Feroviare, unde a avut loc finalul marșului Unirii și un improvizat concert. Evident ambele apeluri au fost false. Scopul lor era de a crea panică (în special, după atentatele de la Bruxel) și a compromite lucrările Congresului și a Marșului Unirii, în care au participat apr. 50.000 de unioniști. Nu ne
DRAGI PRIETENI UNIONIŞTI ! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363669_a_364998]