887 matches
-
mod de organizare și de funcționare a activităților economice. Conceptul de sistem corespunde unui tip abstract, pur, coerent de organizare și funcționare a economiei. El nu se confundă cu cel de regim economic, ce trimite la rădăcini concrete și inevitabil impure sau incoerente. Conceptul de sistem economic permite depășirea antinomiei dintre înțelegerea generală și teoretică și infinita varietate de experiențe istorice observabile, antinomie care a tulburat reflexia economică o lungă perioadă de timp. Karl Polanyi lansează în lucrările sale conceptele de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
aceasta încadrându-se în ceea ce Alex Ștefănesu numește poezie de idei, "care nu se aseamănă prin nimic cu ideologizarea forțată din timpul comunismului, care a creat o formă de aversiune împotriva oricărei forme de lirism reflexiv, considerat aproape prin consens impur și inautentic. Ana Blandiana reabilitază, instantaneu, genul, promovându-l pur și simplu, fără să-și ia măsuri de precauție. Așa cum alți poeți visează sau plâng sau își declară dragostea, ea gândește la scenă deschisă. Gândește firesc, în felul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care le implică această condiție de poet: "Știu, puritatea nu rodește,/ Fecioarele nu nasc copii,/ E marea lege-a maculării/ Tributul pentru a trăi.// Albaștri fluturi cresc omizi,/ Cresc fructe florilor în jur,/ Zăpada-i albă neatinsă/ Pământul cald este impur.// Neprihănit eterul doarme, / Văzduhul viu e de microbi,/ Poți dacă vrei să nu te naști,/ Dar dacă ești te și îngropi.// E fericit cuvântu-n gând,/ Rostit, urechea îl defăimă,/ Spre care o să mă aplec/ Din talgere vis mut sau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ana Blandiana își dezvoltă poemele din nucleele unor metafore, aproape alegorice. Sensibilitatea vizionară a poetei restabilește primatul imaginii, în câteva poeme incantatorii Flux, Concert, Din când în când, Elegie de dmineață"75. Alcătuită din opoziții de tipul zăpadă neatinsă/ pământ impur, etenrul neprihănit/văzduhul viu, să nu te naști/ te îngropi etc. această poezie reprezintă o deconstrucție canonică și la nivelul construcției versului. Deși la început impresia este aceea a unei prozodii de tip clasic, cu ritmicitate, cu rimă și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prezența interogațiilor, devenite un șir filozofic de problematizări. Tototdată, într-o primă ipostază, lumea de acum Anei Blandiana este o lume "a opozițiilor, a contradicțiilor, ordonate într-un lanț de antinomii: sacru profan, viață și moarte, senzație și conștiință pur impur. Fiecare element al dubletului enumerat ocupă, pentru scurt timp locul principal, în lumea poetei. Alternarea lor va duce la construirea unui univers sferic, în care sentimentele și trăirile se amestecă, până la confuzie. Polii magnetici ai acestei lumi sunt viața și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
urbane. Această poezie este ceea ce Alex Ștefănesu numește poezie de idei, "care nu se aseamănă prin nimic cu ideologizarea forțată din timpul comunismului, care a creat o formă de aversiune împotriva oricărei forme de lirism reflexiv, considerat aproape prin consens impur și inautentic. Ana Blandiana reabilitază instantaneu genul, promovându-l pur și simplu, fără să-și ia măsuri de precauție. Așa cum alți poeți visează sau plâng sau își declară dragostea, ea gândește la scenă deschisă. Gândește firesc, în felul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a lui "a amirosi", de pildă). Însă o expresie precum "preacuratele mânile sale", cu superlativul antepus, transmite o noțiune amețitoare când este luată în sens concret: aceea de mâini imaculate, care nu au atins și nu au făcut niciodată nimic impur. Antim știe să încadreze contextual această senzație și să o transforme în evidență. Trecerea de la sensul figurat la autenticitatea sensurilor proprii poate fi considerată o marcă stilistică a misticii lui. În tradiția țărănească, raportul de putere dintre Maica Domnului și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
modalitate în care este surprins termenul de seducție este aceea de refulat al discursului tradițional, deoarece se dezice de prezența pură, de stabilitate și de o structură văzută ca închidere, mizând, dimpotrivă, pe deschidere, precum și pe un discurs filosofic hibrid, impur. Dacă la greci hybris-ul reprezenta încălcarea măsurii, seducția se pliază acestui concept, transgresând limitele prea înguste ale discursului clasic. Cu toate acestea, ea este destinată paradoxului: deși vrea să deconstruiască sau să deturneze toate conceptele filosofice, precum și orice metanarațiune
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în interiorul scrierilor sale și cărora, probabil, li se datorează o mare parte din modalitatea în care ele sunt receptate. Acestea ar fi: * strategia seducției, care acționează într-un mod specific în cadrul discursului, diminuând efectele logicii noncontradicției, creând o scriitură hibridă, impură; * strategia supralicitării, a exagerării voite, care conduce la menținerea paradoxurilor și a unor contradicții interne, astfel încât cuvintele își pierd sensul comun, uzat; * strategia răului mai mare (la stratégie du pire), care presupune împingerea analizei în toate direcțiile cu un grad
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
adevărată strategie discursivă postmodernă. Termenul de seducție poate fi analizat și ca erodând discursul tradițional, deoarece se dezice de prezența pură, de stabilitate și de o structură văzută ca închidere, mizând, dimpotrivă, pe deschidere, precum și pe un discurs filosofic hibrid, impur. În termenii unui procedeu discursiv, seducția a putut fi astfel comparată cu deconstrucția derridariană, accentuându-se și mecanismele sale de funcționare discursivă (care includ logica ambivalenței, "amânarea sensului", ironia, provocarea). Prezența seducției ca mijloc retoric în multe dintre lucrările dedicate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și de iuft. Și pentru totdeauna". Pentru a se elibera din coșmarul impurității provocate de intruziunea "străinului", eroina, posedată de un spirit tragic, nu are alternativă. Preparativele sunt transparente: "Înfiorată, ea-și îmbrăcă paltonul îmblănit din dulapul în care mirosul impur nu putuse să pătrundă. Îți acoperi capul cu șalul și porni zorită spre ieșire". Abia acum, în pragul unui suicid maladiv, realizează femeia că singurul ei amant, cel pe care l-a dorit permanent și care nu poate fi concurat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care o degajă această corporalitate desprinsă parcă din blocul de marmură. Figurii spiritualizate de intensitatea afectului, transportată oniric în paradisul artificial, precum cea a lui Beata Beatrix, prototip al unei femme fragile, îi corespunde Ofelia, pentru care suicidul (ca act impur care o condamnă damnării veșnice) și ingenuitatea (transpusă în nebunia sa) pot fuziona într-un cocktail tipic decadent. Cu toate acestea, cu Ophelia (1852), Millais tratează tema cu o concizie realistă care-l caracterizează, de altfel, și pe William Holman
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corespunde relecturii decadente a mitului lui Pygmalion. Artificial, gestul Salomeii secularizează sub forma patologiei sacrilegiul provocării unei interdicții, construită în jurul intangibilității ființei complet dedicate a sfântului care se reflectă în atitudinea de respingere a acestuia față de tot ceea ce este mundan, impur. XI.3. Salomeea în pictura lui Nicolae Vermont Nicolae Vermont abordează pentru prima oară personajul Salomeei în jurul lui 1900, iar Constantin Prodan remarca ușor ironic inserția secesionist-müncheneză a lui Vermont, pe care subiectul o reclama: "Vermont s-a pus și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ordin circular tuturor prefecturilor și primăriilor din țară, precum și directorului general al Poliției dar și Inspectorului general al Jandarmeriei Române, în care se mai adăuga o interdicție contra evreilor la cele deja existente. Considerând, probabil, că mâna „jidanului” este prea impură pentru a putea atinge chiar și vreun obiect bisericesc creștin, directorul acestui minister ordona următoarele: „... ca urmare a Ordinului circular nr.14891/19 septembrie a.c. (1940, n.n.), pe lângă care v’am trimis în copie decizia Ministerului Cultelor și ord. nr.
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Mircea Eliade: "Mahalaua a creat pînă acum un stil grotesc, care ne amuză cînd îl întîlnim în Caragiale, dar care e tragic, cînd îl privim istoric. Acest stil de cafenea, acest geniu verbal de secătură sceptică, acest proverb mixt și impur care reprezintă o înțelepciune de slugă și o enciclopedie de gazetar nu ne reprezintă. Ea nu are nimic de-a face cu demnitatea românească pentru că nu are nimic de-a face cu nici o demnitate umană." Despre cel care, în ultimii
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
căci intriga și drama din nuvela Pădureanca sunt puse sub semnul unor dominante maladive (subcapitolul respectiv se și intitulează Pădureanca: Un exercițiu de fenomenologie a bolii), Iorgovan fiind un văzut ca un depresiv și un iresponsabil, Busuioc prezintă un fond impur de refulări sexuale, fratele acestuia e handicapat, popa Furtună este un manipulator ("păpușar") și în general "lumea din Pădureanca este populată de indivizi care trăiesc, conștient sau nu, sub semnul bolii". Cele mai importante texte ale prozei lui Slavici sunt
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
scap de chinurile călăului, ca să-ți dai sufletul pe nesimțite. se traduce, în mintea eroului slavician, ca "violență purificatoare" (în sens de sacrificială). Ceea ce se întâmplă de fapt e o "criză sacrificială adică pierderea sacrificiului, este pierderea diferenței între violența impură și violența purificatoare. Când această diferență este pierdută, nu mai e posibilă purificarea și violența impură, contagioasă, adică reciprocă se răspândește în comunitate"203. Observațiile teoreticianului francez se verifică aproape ad litteram. Regăsim cu ușurință cuplul Ghiță-Lică în rândurile de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ca "violență purificatoare" (în sens de sacrificială). Ceea ce se întâmplă de fapt e o "criză sacrificială adică pierderea sacrificiului, este pierderea diferenței între violența impură și violența purificatoare. Când această diferență este pierdută, nu mai e posibilă purificarea și violența impură, contagioasă, adică reciprocă se răspândește în comunitate"203. Observațiile teoreticianului francez se verifică aproape ad litteram. Regăsim cu ușurință cuplul Ghiță-Lică în rândurile de mai jos: În criza sacrificială, adversarii se cred cu toții separați de o diferență formidabilă. În realitate
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de la început, necunoscînd caznele muncii și necazurile bolilor, este, neîndoielnic, departe de a fi o noutate: secolele creștinătății nu au ignorat-o, ea nu a lipsit din zonele părăsite de aceasta, dincolo de manifestările de transgresiune mai mult sau mai puțin impure. Dar, pe de altă parte, nu putem să nu ținem seama de prezența sa continuă în posteritate. Tocmai acel sistem de argumentare al bătrînului tahitian va fi regăsit, de-a lungul secolelor și pînă în contemporaneitatea imediată, în formularea sa
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cauzală." Logica singulară a punerii în intrigă nu are nimic de-a face cu rigoarea abstractă a raționamentelor materializate prin astfel de silogisme " Logica" narativă este perfect definită de R. Barthes atunci când vorbește despre ea ca despre o logică foarte impură, o logică aparentă, o logică endoxală, legată de felul nostru de a raționa și absolut deloc de raționamentul formal pe care silogismele precedente le puneau în evidență: Totul te face să te gândești, într-adevăr, la faptul că resortul activității
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
despre care voi spuneți asemenea lucruri?». Iar ei au aprobat. Atunci el a îngenuncheat în noroi și sărutându-i mâinile spuse: Aceste mâini l-au atins pe Domnul meu și, oricum ar fi ele, nu au putut să-l facă impur nici să micșoreze puterea Lui. Spre cinstirea Domnului, îl respect pe ministrul său. El poate fi rău prin el însuși, însă pentru mine este bun». Astfel, ereticii au fost îndepărtați. 3. Am aflat de la un frate de-al nostru preot
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de frumos 55. Bref: pentru Stagirit "verosimilul" e un concept care desemnează nu atât adecvarea mimetică la "realitate", cât (după cum am sugerat anterior, referindu-mă la tragedie) transfigurarea ideală a respectivei "realități". Din acest unghi privind lucrurile, melodrama (formă estetică impură) răspunde numai în parte exigențelor artei (ale verosimilului), deoarece rămâne îndatorată în mare măsură unei realități "istorice" (psiho-sociale) mai puțin ideale (există și un "mimesis" de gradul I, lipsit de coerență și, deci, de "verosimilitate"). Oricum, conceptul aristotelic de "catharsis
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vedere"), într-un secol în care romanul își trăiește momentul de grație. Dar, în evoluția expansivă a romanului modern, abia idealul ascetic al obiectivității absolute, formulat mai întâi de Flaubert, ar fi condamnat melodrama (și imaginația subsecventă) drept formă estetică impură și desuetă, pe motiv că subiectivitatea auctorială se vede "implicată" în diverse modalități de reprezentare (distincția dintre "romance" și "novel" exprimă tocmai sensul acestei evoluții). În mod elocvent, atunci când își afirmă bovarismul antiromantic/ antimelodramatic și definește poetica noului său roman
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
tare constituie de fapt un moment semnificativ din educația sentimentală a bărbatului tânăr și lipsit de experiență, incapabil să înțeleagă până la capăt "misterul" sufletului feminin. Tullio își amintește cum, pe vremea când căuta în amor satisfacții superioare, estetice, fără amestecul impur al socotelilor profitabile, avusese ghinionul să cadă în plasa unei femei unse cu toate alifiile, care, primindu-l în gazdă, își pusese în gând să-l însoare cu fiica ei vitregă (Bianca), devenită o povară după moartea soțului. Dar, văzând
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
naziste sunt: anticomunismul;antisemitismul (ura împotriva evreilor); rasismul; Hitler considera că întreaga istorie a lumii este de fapt o luptă între rase. Rasa germană era considerată superioară tuturor. Rasele inferioare (slavii, latinii, asiaticii) trebuie să fie sclavii germanilor în timp ce rasele impure (țiganii, evreii) trebuiau să fie exterminate; naționalism agresiv; Hitler urmărea crearea Germaniei Mari și avea nevoie de spațiul vital (Lebenstraum) care urma să fie preluat de la popoarele considerate inferioare; f) Comunismul-ideologia claselor sociale Socialismul este o ideologie care a apărut
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]