708 matches
-
voinței infinite, care generează libertate infinită. Subiectul își poate manifesta capacitatea de deliberare fără nicio restricție, grația divină permițând nu doar manifestarea libertății, ci și consolidarea ei prin cunoaștere. Cauza erorilor este identificată de Descartes în libertatea umană, imperfectă, datorată inadecvării dintre voința infinită și intelectul limitat, libertatea de alegere determină erori și imperfecțiuni pentru că nu se adecvează permanent facultății de cunoaștere. Libertatea umană justifică inclusiv existența răului, a imperfecțiunii și a erorii. Pentru a nu recădea în aporie și a
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
excelenți sau de rând - trăiesc în adevărul destinului lor (frumusețea sau adevărul unui destin nu provin din excelență, ci din calma asumare a premiselor lui), se deschide zona vastă a vieților care, practicând o retorică falacioasă a posibilului, reflectă o inadecvare la resursele de libertate conferite. Din lumea celor care se amăgesc că e în ei mai mult decât li s-a dat, sau a nemulțumiților cu ce li s-a dat, din această lume înzestrată inferior și care înalță pe
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
plătesc pentru a obține ceva este resimțit ca ridicat, în lene nu se manifestă decât respectul suprem pentru propriul meu imobilism. Leneșul e paradigma împlinirii fără efort: el reușește tocmai în măsura în care nu face nimic. Ca erou al stazei, căzut în inadecvarea mobilității universale, leneșul este un recidivist al paradisului după cădere, un insurgent al eternității în condițiile finitudinii. Dar în loc să fie muzealizat ca memento al unei esențe pierdute și ca argument pentru regăsirea ei, leneșul devine victima hărniciei fără repere. Desigur
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
liturgic, care afirmă istoricitatea persoanei lui Hristos. În atmosfera sacră a Bisericii, timpul liturgic devine esențializat, unic prin valoarea și funcția sa. Disocierea dintre timpul istoric actual, trăit în prezent și timpul sacralizat, cel liturgic este mai mult decât evidentă. Inadecvarea structurală a unei națiuni și a unei culturi la o anume formulă a vieții religioase duce, inevitabil, la o desprindere de acea religie. Există posibilitatea de a încerca să se refacă învățătura religioasă respectivă, asemenea protestanților, prin revenirea la origini
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
prima virtute a puterii politice, acordându-i acest statut - în mod eronat - dreptății 16; 9) teoriile moraliste au o "încărcătură ideologică", din cauza faptului că sunt construite pe intuiții morale 17; 10) "concepția despre politică sprijinită de moralismul liberal suferă de inadecvare descriptivă" (i.e., o persoană "și-ar forma o opinie mai curând excentrică despre ce este în realitate politica, chiar și în societățile care se află cel mai aproape de satisfacerea condițiilor moralismului liberal, dacă și-ar lua drept ghid în această
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
nu acesta era scopul ultim al magiei, după cum a demonstrat convingător și Ioan Petru Culianu. Pe de altă parte, sub aceeași păguboasă influență a științei de manual, noi explicăm astăzi oarecum nostalgici dispariția magiei și a altor practici spirituale prin inadecvarea lor la condițiile progresului tehnic. Acesta din urmă a fost și continuă să fie pentru mulți dintre noi Dumnezeul lumii moderne. Fără progres nu s-ar fi putut face nimic. Afirmația este din nou falsă. Culianu amintește de Copernic care
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
confuzia"116. Cea de-a doua subramură a scenariului KGB-ist reprezintă, pur și simplu, negarea implicării KGB-ului. Principalul ei susținător este criticul Mihai Ungheanu. În cartea sa consacrată Revoluției române din 1989 - Un război civil regizat? - el susține inadecvarea "revoluției de catifea" în România. Reprezentativă ar fi pentru noi doar "revoluția de sânge". De ce? Pentru că ar fi existat dintotdeauna la români o repulsie funciară față de ruși și comunism. Aceasta ar fi fost temeinic întreținută de absența trupelor rusești, după
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
mai îngustă (de exemplu legea gravitației). După Milton Friedmann valoarea unei teorii științifice este dată de două criterii: simplitate și eficiența (cu sens de generalitate). Cunoașterea are un caracter provizoriu. Cercetările din viitor pot să dovedească întotdeauna un grad de inadecvare a înțelegerii noastre față de un fenomen. Observații noi, metode de măsurare mai sensibile, îmbunătățiri în designul cercetării și testarea unor explicații alternative pot pune în evidență limitele unui ansamblu de cunoștințe științifice acumulate până la un moment dat. Trăsăturile ce diferențiază
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
214 Înarmarea 215 Alianțele 215 „Deținătorul” balanței 225 13. Structura balanței puterii 229 Sisteme dominante și dependente 229 Schimbări structurale în balanța puterii 231 14. Evaluarea balanței puterii 233 Nesiguranța balanței puterii 233 Lipsa de substanță a balanței puterii 238 Inadecvarea balanței puterii 243 Partea a V-a Limitările puterii naționale. Moralitatea și opinia publică internațională 15. Moralitatea, moravurile și dreptul ca limitări ale puterii 253 16. Moralitatea internațională 258 Protecția vieții umane 259 Moralitatea universală versus universalismul naționalist 269 17
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de informații. Un al doilea grup, cel al specialiștilor în drept internațional, s-a preocupat în principal de aspectele juridice ale relațiilor interstatale. Dar rareori au încercat să depună eforturi serioase pentru a investiga rațiunile profunde ale eternei imperfecțiuni și inadecvări ale acestui nod de conexiuni legale. În cele din urmă, ei sunt preocupați mai puțin de relațiile internaționale așa cum sunt ele, ci de sistemele mai aproape de perfecțiune pe care acești idealiști ar dori să le construiască. Doar recent - cu întârziere
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-și îndeplini funcția pentru statele individuale și de a o realiza pentru sistem în ansamblu, prin alte mijloace decât războiul real sau potențial, indică cele trei slăbiciuni ale sale în calitate de principiu călăuzitor al politicii internaționale: nesiguranța, lipsa de substanță și inadecvarea. Nesiguranța balanței de puteretc " Nesiguranța balanței de putere" Ideea unei balanțe între câteva națiuni în scopul de a preveni situația în care oricare dintre ele ar deveni suficient de puternică pentru a amenința independența altora este o metaforă împrumutată din
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pe ultima, într-o anumită măsură, în primul rând într-o ideologie. Balanța își asumă o realitate și o funcție pe care nu le deține și deci tinde să disimuleze, să raționalizeze și să justifice politica internațională așa cum este ea. Inadecvarea balanței de puteretc " Inadecvarea balanței de putere" Am recunoscut contribuția reală a balanței de putere, în secolele al XVII-lea, al XVIII-lea și al XIX-lea, la stabilizarea sistemului modern de state și la menținerea independenței membrilor săi. Dar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
anumită măsură, în primul rând într-o ideologie. Balanța își asumă o realitate și o funcție pe care nu le deține și deci tinde să disimuleze, să raționalizeze și să justifice politica internațională așa cum este ea. Inadecvarea balanței de puteretc " Inadecvarea balanței de putere" Am recunoscut contribuția reală a balanței de putere, în secolele al XVII-lea, al XVIII-lea și al XIX-lea, la stabilizarea sistemului modern de state și la menținerea independenței membrilor săi. Dar oare a reușit ea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a altor instrumente juridice și organizații, pe care partea a VIII-a a cărții le va trata în detaliu, există convingerea că războiul, și în special războiul modern, nu este doar un lucru îngrozitor ce trebuie evitat din motive de inadecvare, ci și pe temeiuri morale. Cercetătorul diferitelor colecții de documente diplomatice privind începuturile primului război mondial este surprins de faptul că majoritatea politicienilor responsabili, poate cu excepția celor de la Viena și Sankt Petersburg, au ezitat să ia măsuri care ar fi
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
general, abia în situații reale, de îndată ce sunt populate cu oameni, de îndată ce aceștia trebuie să interacționeze, să se raporteze unii la alții, și împreună, la scopul organizației, abia atunci structurile organizatorice își relevă viabilitatea, tăria sau slăbiciunea, gradul de adecvare sau inadecvare. Interacțiunea umană dă naștere la o serie de fenomene psihosociale menite să asigure buna funcționalitate a structurii organizatorice, să o corijeze sau chiar să o schimbe, să o facă suplă, flexibilă, eficientă sau, dimpotrivă, greoaie, împovărătoare, ineficientă. Iată de ce credem
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Totodată, oamenii tind să ofere răspunsuri acceptate social. Vroom arăta de altfel că # răspunsurile pot proveni dintr-un proces defensiv propriu respondentului care poate atribui momentele de satisfacție propriilor sale calități, în timp ce insatisfacția o proiectează pe mediu, mai mult decât inadecvărilor și deficientelor profesionale (apud Altman et al., 1985). # În fine, metoda este retrospectivă și ignoră fenomenul de recență a evenimentelor; ea presupune luarea în considerare doar a declarațiilor făcute, fără a se cerceta comportamentul real/actual în muncă. Aceasta face
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mereu într-o poziție submisivă în raport cu un șef sau cu un client puternic; workaholicul frustrat; workaholicul narcisic - trăiește un intens sentiment de insecuritate datorită unor experiențe timpurii și este dependent în mod compulsiv de muncă pentru a reduce sentimentul de inadecvare; workaholicul obsesiv - are o pasiune pentru strictețe, ordine, structură și pentru activități de muncă cu început și sfârșit clar delimitat; workaholicul pasiv-dependent - este dependent în virtutea nevoii sale de a fi protejat, îngrijit și condus prin structura activității de muncă; workaholicul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
subalternii sau experții nefiind consultați; managerul concentrează întreaga putere, ocupându-se chiar și cu probleme de rutină; organizația nu dispune de un sistem informațional adecvat, orientându-se după intuiții. 6.2.4. Stilul depresiv Este marcat de sentimente de vină, inadecvare, autoreproșuri, sentimentul neputinței, disperării; senzația de a fi la discreția evenimentelor; capacitate redusă de gândire clară; pierderea intereselor și a motivației; incapacitate de a se bucura. Acest stil de personalitate este marcat de ideea neajutorării și lipsei de speranță. Astfel
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în ceea ce privește capacitatea sa de a evita durerea fizică sau psihologică. Anxietatea se caracterizează prin îngrijorare permanentă, irascibilitate, dureri de cap frecvente, lipsa energiei în fața dificultăților și capacitate redusă de răspuns în situațiile tensionate. Adesea i se asociază și sentimentul de inadecvare datorită faptului că individul se percepe ca fiind incapabil să facă față unei multitudini de situații. Mecanismele defensive Mecanismele defensive sunt metode de a evita sau reduce anxietatea fără a face față de fapt situației care o produce. Ele protejează individul
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
nu are nici o legătură cu abilitățile sale manageriale, ci este efectul faptului că nu a jucat tenis cu șeful său, așa cum au făcut alți colegi. Procesul de schimbare După ce o persoană recunoaște situațiile care îi provoacă anxietate și sentimente de inadecvare precum și comportamentele defensive pe care le utilizează, următorul pas este cel de limitare a folosirii acestor comportamente. Dar acest lucru sporește anxietatea. În această situație se utilizează comportamentele compensatorii. Acestea sunt folosite temporar, discontinuu, până când tensiunea se reduce. Câteva dintre
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
hotărâre propriul punct de vedere. Persoanele dogmatice ascultă foarte rar ceea ce spune interlocutorul fiind preocupate cu pregătirea propriilor argumente. Datorită sistemului lor rigid de credințe sunt foarte puțin flexibile și creative. Cauza acestei atitudini poate fi sentimentul de insecuritate și inadecvare pe care aceste persoane nu îl pot conștientiza și accepta. Comunicarea manipulativă Atunci când simțim că cineva are motive ascunse și încearcă să ne influențeze tindem să reacționăm negativ, să ne opunem, chiar dacă aceasta nu este neapărat în interesul nostru. Managerii
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
c u r s u l u i interesează și identificarea rolurilor și mijloacelor de realizare a metadiscursului: 1) de autocorectare (mai precis, adică etc.) sau de corectare a colocutorului (de fapt, vrei să spui că...); 2) de subliniere a inadecvării unor cuvinte (oarecum..., dacă s-ar putea spune...); 3) de eliminare a eventualelor erori de interpretare (în sens propriu..., metaforic vorbind...); 4) de formulare a scuzei (dacă mi-aș permite să spun...); 5) de reformulare (altfel spus, cu alte cuvinte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a căror analiză evidențiază schimbări caracterologice sau ambiguitate în cazul anumitor trăsături, sînt mai interesante pentru cititor? Revenind la spațiul istoriei, descoperim exploatări subtile ale ambianței spațiului, ale variațiilor de ambianță corelate cu modificări în spațiul istoriei și ale unei inadecvări vizibile a comportamentului la spațiul desfășurării acțiunii. E vorba mai întîi de cadrul social al salonului, unde își găsesc locul muzica și dansurile, și de cadrul mai restrîns al camerei din fund, unde se servesc băuturile. În linii mari, modalitățile
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
o reflecție mai generală cu privire la un alt destin, cel istoric al românilor... Cel puțin pentru mine lectura cărții lui Theodor Codreanu are și o asemenea semnificație... E vorba, așadar, de modul în care "funcționează" istoria la români, despre adecvarea sau inadecvarea noastră la scenariile tragice și grave ale istoriei, pe care ni le propune uneori un poet precum Eminescu. În acest context figurile noastre tragice sunt tragice între altele, fiindcă le sacrificăm de mai multe ori, atunci când dorim pentru noi un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nume de referință, Marthe Robert, pentru a susține ipostazele orfanului în spațiul atenție! romanesc. Un atare viraj intempestiv și derutant ține de specialitatea criticului și se înscrie în strategiile sale curente de argumentare și persuasiune. Aparent, suntem martorii unei duble inadecvări: Marthe Robert n-a citit nici pe Bacovia, nici pe Vieru; Considerațiile teoretice sunt aplicate la roman și nu la poezie. Criticul realizează o extrapolare îndrăzneață, forțând ideile să intre în paradigma construită de el însuși.. Autorul pare să devină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]