1,475 matches
-
în satul ardelenesc, victima este Carol Măgureanu, ultimul fiu al unei familii de țărani gospodari, care s-a salvat de la moarte petrecându-și toată tinerețea închis, ascuns în pivnița casei părintești. Radu pozează el însuși în victimă - i-a fost incendiată casa în care voia să-și petreacă anii de pensie, în satul pe care îl colectivizase și care, evident, îl refuză și nu îl iartă, Măgureanu a devenit victima propriei sale împotriviri ineficiente, iar Toma devine victima psihică simbolică a
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
Ah! Iar povestea asta, suspină cu obidă bătrâna. Dă să treacă mai departe, când Domitia o trage de fustă. — Cum să le arunce? șoptește înfricoșată. N-a scăpat. Mai bine-și înghițea vorbele. Dar n-are încotro: — Când galii au incendiat Roma... Claudia îi ia vorba din gură: — Dacă nu dădeau alarma gâștele de pe Capitoliu, distrugeau toată Cetatea... — Dar lasă-mă odată să termin ce am de spus! izbucnește Vestala Mamă. Preotesele tac, speriate. Cu glasul îngroșat de mânie, Occia îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că în anul 13 î.Hr. Augustus ajunsese la o decizie finală în ceea ce privește numărul de legiuni și condițiile serviciului legionar; res publica - (treburi publice) republică Rinul - Iulius Cezar l-a traversat în două rânduri: în 55 și în 53 î.Hr. Roma - incendiată de gali în 390 î.Hr.; reorganizată administrativ de Au gustus în anul 7 î.Hr., când orașul a fost împărțit în 14 circumscripții (re gio nes), subdivizate în 265 de vici, fiecare sub conducerea a patru vico magistri, aleși de localnici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
XVIII 55. În 1850 erau atestate în Dobrogea 119 familii evreiești la: Babadag, Isaccea și Tulcea 56. În prima jumătate a secolului al XVII-lea cazacii pătrund în repetate rânduri pe Dunăre și pe mare în Dobrogea unde pradă și incendiază: Kustendge, Babadag, Isaccea și Karaharman 57. După bătălia de la Poltava din 1709 un număr însemnat de cazaci zaporojeni se retrag la Bender unde îi însoțesc pe hatmanul Mazepa și pe regele Carol al XII-lea al Suediei. Ulterior, în baza
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de intimidare a populației locale pentru a evita eventuale răzvrătiri și au solicitat trimiterea în regiune a unor noi unități militare otomane 211. Autoritățile otomane din Tulcea au apelat și la intervenția cerchezilor, cunoscuți pentru devotamentul lor față de sultan. Aceștia incendiau casele creștinilor, comiteau jafuri și crime. Referindu-se la toate acestea, reprezentantul României la Tulcea, A. Stoianovici, informa într-un raport din 10 mai 1876, că cerchezilor "li s-ar fi distribuit în secret și armele necesare"212. În decembrie
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Bei. Urmare a acestui incident, numeroase familii înstărite din Tulcea au părăsit orașul, unele refugiindu-se la: Galați, Brăila, Ismail, dar și la Constantinopol sau Viena 216. Ulterior, pe 8 și 9 iunie 1877 cerchezii au pătruns în Tulcea, au incendiat prăvălii, au jefuit și ucis populația creștină 217. Cu toate aceste încercări de intimidare inițiate de otomani, după ce trupele ruse trec Dunărea în Dobrogea în zona Azaclău-Ghecet, guvernatorul otoman, Fahri Bei, se retrage, la 11 iunie 1877, din Tulcea 218
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
1418. Plasa Mangalia cuprindea 16 comune rurale, având reședința în orașul Mangalia, și era "partea cea mai sălbatică și aridă a Dobrogei, lipsită cu desăvârșire de arbori și ape"1419. În timpul războiului din anii 1877-1878 Mangalia a fost devastată și incendiată de către otomani, fiind părăsită în cea mai mare parte de către locuitori. După ocuparea sa de către armata rusă o parte a locuitorilor s-au întors, astfel că în 1878 populația orașului era de circa 1 600 de locuitori 1420. Mangalia avea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
și o auzi pe Roxanne povestind În timp ce Înregistra: —Pescarii Intha de aici pescuiesc Într-un picior... Următoarea imagine era cu căsuța lui Harry cu acoperișul parțial ars. Dumnezeule, a filmat și asta? Roxanne descrise incidentul foarte auster: —Azi-noapte și-a incendiat bungalow-ul. Chicoti și apoi izbucni În râs dând totul pe față: —Și a Încercat să stingă focul În costumul lui Adam. Harry se Înroși, dar apoi Îi aruncă o privire Belindei și văzu că era serioasă și urmărește caseta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
coconi de salamandră. Acest comerț luase o astfel de amploare încât puține erau gospodăriile care să nu aibă sub grindă o punguță cu "praf din călcâiul de aur al lui Zlota". Degeaba cutreiera potera munții și mlaștinile, degeaba defrișa pădurile, incendia stuful bălților și inunda galeriile peșterilor; frecventele răufăcătorii ale tâlharului erau singurele dovezi ale existenței sale. Până la urmă se apelă la serviciile și la dibăcia babei Sempronia, care-i făcu farmece de dragoste. Meșteri o păpușă de ceară amestecată cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
merită atenția interpretului de astăzi. De exemplu, întâmplarea stranie a unui vechi grec, Erostrates. S păstrat bine în memoria colectivă o dată anume, noaptea de 21 iulie 356 î.Hr. În acea noapte, un om care se considera singur și neștiut a incendiat minunatul templu al Artemisei din Efes. Așa se spune, iar cuvântul a traversat deja secole și milenii. Se mai spune că, în acest fel, Erostrates ar fi dorit să scape de anonimatul care l-a dus la disperare și l-
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de gravă impietate. Drept urmare, acest lucru i-a determinat să interzică pentru totdeauna pomenirea numelui său. Însă tradiția, care nu ascultă de interdicții, avea să păstreze atât povestea tristă a templului din Efes, cât și numele celui care l-a incendiat spre a se salva de uitare. Astăzi, nu știu în ce măsură mai putem percepe violența crudă a acelui act. Ne dăm seama însă de nebunia unui asemenea gest și, nu mai puțin, de starea în care te poate aduce sentimentul singurătății
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
merită atenția interpretului de astăzi. De exemplu, întâmplarea stranie a unui vechi grec, Erostrates. S păstrat bine în memoria colectivă o dată anume, noaptea de 21 iulie 356 î.Hr. În acea noapte, un om care se considera singur și neștiut a incendiat minunatul templu al Artemisei din Efes. Așa se spune, iar cuvântul a traversat deja secole și milenii. Se mai spune că, în acest fel, Erostrates ar fi dorit să scape de anonimatul care l-a dus la disperare și l-
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de gravă impietate. Drept urmare, acest lucru i-a determinat să interzică pentru totdeauna pomenirea numelui său. Însă tradiția, care nu ascultă de interdicții, avea să păstreze atât povestea tristă a templului din Efes, cât și numele celui care l-a incendiat spre a se salva de uitare. Astăzi, nu știu în ce măsură mai putem percepe violența crudă a acelui act. Ne dăm seama însă de nebunia unui asemenea gest și, nu mai puțin, de starea în care te poate aduce sentimentul singurătății
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
după ce clanul lui fusese exterminat într-o incursiune a avarilor. Urmându-l pe Utrigúr, luptase încă de la început pentru a-și răzbuna familia, apoi împotriva goților împotriva bizantinilor, împotriva burgunzilor și, de curând, împotriva marcomanilor și a alamanilor, ucigând, jefuind, incendiind, violând și îmbătându-se ca toți ceilalți. Mai mult decât toți ceilalți. Focul ambiției mocnea în sufletul său, dar, până în acel moment, el se gândise mai mult să dea lustru taurului negru ce-l avea pe stindard decât de roadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care se aflase el însuși cu mulți ani înainte, când o bandă de avari îi masacrase întreaga familie. Veniseră iarna, într-o dimineață cețoasă, și se aruncaseră asupra taberi ca o haită de lupi. în timp ce primele săgeți zburau prin aer, incendiind acoperișurile yurta-elor, tatăl său încercase să se opună agresorilor împreună cu fiii cei mari și cu câțiva tovarăși, pentru ca femeile și copiii să aibă timp să se pună la adăpost. Soția sa, Bodith, promptă, luase atunci hotărârea cea mai bună: îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
coconi de salamandră. Acest comerț luase o astfel de amploare încât puține erau gospodăriile care să nu aibă sub grindă o punguță cu "praf din călcâiul de aur al lui Zlota". Degeaba cutreiera potera munții și mlaștinile, degeaba defrișa pădurile, incendia stuful bălților și inunda galeriile peșterilor; frecventele răufăcătorii ale tâlharului erau singurele dovezi ale existenței sale. Până la urmă se apelă la serviciile și la dibăcia babei Sempronia, care-i făcu farmece de dragoste. Meșteri o păpușă de ceară amestecată cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
urască ținutul, să-l urască la fel de mult așa cum ura și case cu exces de decorațiuni din cartierul în care locuia, așa cum ura ororile din districtul Castro, așa cum ura întreg orașul ăla țipător. Venise în Idaho închipuindu-și cum avea să incendieze munții, cum avea să transforme apa într-un râu negru de cenușă. Acum însă nu mai putea să-și închipuie decât cum ar fi să dispară în canion și să nu se mai întorcă niciodată în lume. Fără doar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lateralele cabanei, înspre stocul generos de lemne pentru foc. Pe linia orizontului, incendiile pornite de el străluceau mai slab decât înainte. Cu toate că auzise zumzetul avioanelor-cisternă, pagubele erau încă minime. Până și coșmarurile lui erau ineficiente - fiecare pădure pe care o incendia se regenera ca prin farmec, fiecare necredincios pe care-l distrugea se ridica și mai puternic prin copiii lui. Asemenea lui Khidr, Ahmad se simțea cel mai aproape de Dumnezeu în pădure; el îi călăuzea pe cei rătăciți către casă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bucătărie, se mișca cu greutate, își ținea mâna dreaptă apăsată pe șoldul măcinat de reumatism, se văita, vorbea singură. Trecui în încăperea alăturată să fac puțină ordine în bibliotecă și pe birou. Când mă întoarsei în camera de la față, soarele incendia în lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atârnând ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născând o bucurie secretă. Câțiva trecători; apoi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și sleit din punct de vedere al forței militare; dar era un Bizanț al artelor și meșteșugurilor fine, al cărturăriei și inteligenței grecești. Dintrodată ordiile cuceritorului, ca și odinioară cruciații grosolani ai Apusului, și-au însușit aurul dărâmând monumentele, au incendiat palatele și bibliotecile. Pe basilicile armonioase au așezat semiluna; mozaicurile măiestrite le-au astupat cu var; lângă o coloană cizelată de porfir au așezat o treucă informă de grezie, ca să-și poată spăla mădulările copiii profetului. Peste Bizanțul de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o să mă omoare. El: Nu merge așa. O să facă altceva, să zicem, o să-ți ucidă câinele. Trebuie respectat un protocol strict în lucrurile astea. Eu: Dar eu n-am câine. Detest toate vietățile. El: Ei bine, poate c-o să-ți incendieze mașina - ții la mașina ta, nu? Eu (dând din cap): Deci o să treacă o bucată de vreme până încearcă cu adevărat să mă omoare. El: Da, ai o mulțime de timp. Asta ajunsese prea departe. I-am scris un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
unii în alții, iar soldații erau nevoiți să scoată spadele din teacă spre a-și croi drum. Dar incidentele s-au ținut lanț mai cu seamă la Albaicin. Nu departe de fosta noastră casă, o biserică nou construită a fost incendiată. În chip de represalii, două moschei au fost devalizate. Oricui îi sărea ușor muștarul din pricina credinței. Într-o zi s-a aflat că Hamed murise în temniță, ca urmare a chinurilor la care fusese supus de inchizitori. Refuzase până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
debarcaderului. După ce se lăsase noaptea, se întorsese în tabără și-i chemase pe câțiva dintre aghiotanții săi. Adunarea abia începuse când s-a produs un tumult neobișnuit: sute de cămile purtând încărcături de câlți aprinși, dădeau năvală spre pozițiile otomane, incendiind astfel corturile. Era deja noapte și, profitând de haosul creat, mii de oameni înarmați încercuiră tabăra. În fruntea lor era Tumanbay. Trupele lui cuprindeau soldați, firește, dar mai ales oameni de rând, mateloți, sacagii, foști condamnați care se alăturaseră milițiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zece soldați romani încercau să se apere de atacul unor războinici celți, pe ale căror chipuri Valerius citi ura, care făcea ca orice gest al lor să fie fatidic, definitiv. Dincolo de acea ură era amintirea teribilă a satelor devastate și incendiate de-a lungul anilor de invincibilele legiuni ale Romei, amintirea masacrelor, când, sub strălucirea însemnelor aurite ale Imperiului, tineri, bătrâni, copii erau luați din sate, spânzurați de picioare, torturați cu lovituri de lance și arși de vii, femeile erau violate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
măreția? Amfiteatrul trebuia să fie destinat exclusiv luptelor de gladiatori - o ofrandă obligatorie pentru a-și atrage bunăvoința zeului Marte oferindu-i sângele celor învinși -, dar cel construit de Augustus, care se numea Taurus, după arhitectul care-l concepuse, fusese incendiat de Nero. Vitellius își adună în grabă arhitecții și construi, în apropiere de podul Milvius, un amfiteatru din lemn împodobit cu statui luate din templele din provincie, cu fântâni rechiziționate din grădinile patricienilor, cu plase de aur și cilindri rotativi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]