546 matches
-
și armata de inchizitori ai deceniului cinci. Este o execuție „ca la carte” (ca la Malleus Maleficarum), în numele purificării religioase absolute, sau ca la Cursul scurt de istoria PCUS, autor I.V. Stalin, în numele purificării de clasă, la fel de absolută. Este drept, inchizitorul nostru nu are nici mijloacele celor medievali: purificarea prin arderea pe rug, nici pe cele ctitorite de Stalin: măcar o deportare în Siberia. El iese din când în când din izolarea olimpiană, pe această temă, o dată la 16 ani. De la
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
puțin când îi judecă pe alții, nu are nimic de-a face cu cea specifică vieții publice în societăților democratice moderne. Sunt de acord că Mona Muscă a greșit. Dar de aici și până la proporțiile date de micii sau marii inchizitori care fac din ea răul relelor, nu este o distanță, ci o prăpastie. Text publicat în revista aLtitudini, numărul 7, din septembrie 2006 Cum să ieșim capcana jocului securisto-politic Recent am publicat în Revista 22 un articol intitulat „Maculați și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
regula, ordonarea, concentrând aparențele fără semn și sens, conțin preliminariile maleficului numit ORDINEA. Atotputernica Ordine Oarbă care se exercită „prin boală sau tortură, prin Înșelăciune și prin falsă compătimire, prin mistificare sau prin scrisori anonime, prin micile Învățătoare sau prin inchizitori”. Configurația de ierarhii, coduri și obiective, urmărind proiectul răului absolut organizat, realizează până la urmă tocmai atomizarea existenței, vidarea comunicării, depersonalizarea, dezordinea spaimei, opacitatea apatiei, glaciațiunea perfectă a terorii. Oarba opresiune dirijată are În vedere o colectivitate masificată Într-un unic
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unde își avea originea această barbarie a secolului XX. Acestea au fost condițiile în care oamenii ajunși la limita rezistenței, supravegheați cu strășnicie să nu-și pună capăt zilelor, erau programați ca mai devreme sau mai târziu să cedeze voinței inchizitorilor. La Pitești tortura continuă, luni și luni de zile a fost aplicată violent de torționarii, torționați ei în prealabil, până deveniseră niște roboți, fără voință proprie, ascultând numai de vocea torționarului șef Țurcanu, iar acesta de ordinul Ministrului de Interne
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Același răspuns de refuz, îl face să înnebunească pe directorul de scenă a infernului de la Aiud. Urmează în cârje locotenentul erou Aurel State, care a rămas în viață fiindcă „o aripă de înger” l-a ajutat, când (scăpat din mâna inchizitorilor pentru o clipă) se aruncase în gol de pe acoperișul închisorii Uranus. Tabloul reeducării impuse prin atâtea silnicii barbare spunea tuturor că-i amintește de nefericiții soldați germani prăbușiți prin dezastre, pe care pistolarii sovietici îi puseseră să strige în genunchi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Câteodată, Delavrancea se lasă furat de jocul intereselor de partid, obiectivitatea cedând locul exagerării sau atacului necontrolat. Doar așa se poate explica de ce Maiorescu este numit „escrocul de cuvinte de la Instrucție”, P.P. Carp, „grandomanul de la Țibănești”, iar Th. Rosetti, „marele inchizitor de la Interne”. Alteori însă, scriitorul, aflat încă în anii de început ai carierei, uită opțiunile politice, și atunci umorul sau aluzia la slăbiciuni etern omenești colorează reușit un comentariu ori o schiță fizionomică. O adversitate greu de înțeles îi poartă
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
a instituit un sistem de inspectori. Aceștia acordă certificate de normalitate, procedează la eradicarea nou-născuților neconformi standardelor și impun vânarea devianților. Totul pornind de la o "definiție a omului" care exclude din motive religioase corpurile mutante ca blasfemii, repetând astfel atitudinile inchizitorilor din vremea vânătorii de vrăjitoare din secolul al XVII-lea. Aceste mutații pot fi prezentate ca pozitive sau negative pentru mutant. Acesta din urmă poate să fi dobândit capacități suplimentare, de pildă să fie telepat sau telekinezic. Dar există și
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
invizibili. Cartea în care erau prezentate aceste date („De Christianisimi Restitutio”, o carte de „teologie științifică”) a fost arsă pe rug, împreună cu autorul ei, în anul 1553. Artizanul moral al acestui act barbar, reformatorul Calvin, a devenit repede bigot și inchizitor. Se pare că au supraviețuit doar trei exemplare ale acestei lucrări. Una a aparținut bibliotecii contelui Teleki din Târgu-Mureș, unde se găsește o copie a originalului, aflat acum la Biblioteca Națională din Viena. În fine, Colombo Realdo (1516-1559), profesor de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
mai știi ce să vorbești și cum să vorbești. Dar nu numai el a fost un ticălos. Să vă spun ceva despre care nu sunt absolut sigur, dar este ceea ce am auzit de la alți foști deținuți. Acest Hahău, acest paznic inchizitor, a luat legătura la un moment dat cu Max Bănuș, un fost ziarist evreu, și i-a spus că va intermedia legătura lui cu familia. Pentru asta, avea nevoie de la Max de adresa familiei sale din București. I s-a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a-l avea ca oaspete și asta pentru toată lumea chiar și pentru prinți și oameni sus puși, dar ursul meu nu era mulțumit!"289 Din acest moment totul conspiră împotriva lui, spațiul primitor devine focar de spionaj, rețea de priviri inchizitorii: De îndată ce se stabilește undeva, lucru știut întotdeauna dinainte, pereții, pardoseala, broaștele ușilor totul e potrivit în jurul lui pentru a ajunge la scopul propus și e înconjurat de cine trebuie și anume de iscoditori veninoși, de vicleni iscusiți și de fețe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de statură impozantă, dar diplomații serioși și cultivați, onești și loiali pe care îi avusese Ministerul Regal al Afacerilor Externe atâta timp. De ce tablourile? Un gest simplu, care nu cred că are nevoie totuși de foarte multă explicație, deși pentru inchizitorii de circumstanță pot stârni întrebări. Am considerat că acest minister, în condițiile în care pretindem din ce în ce mai mult de la el și în condițiile în care își schimbă portanța, nu doar aparența, conținutul și mai ales felul de a apăra interesele României
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
aprecieri privind pe cîțiva dintre scriitorii noștri, astăzi clasici. Mai ales că tonalitatea pamfletară se substituie, nu o dată, polemicii de idei. Este adevărat: dar nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales Academia, în aceeași vreme în care mulți dintre colegii lor preferaseră Temnița." Se vede bine, de aici, că și-n eseul (în lipsa unui
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
cu ceilalți."10 Revizuirile lui N. Moraru sfârșesc prin a refuza scriitorului propria sa identitate civilă și Radu Tudoran devine, în virtutea acestui reflex de execuție în efigie, nenominalizatul autor al romanului Un port la răsărit, în a cărui textură ficțională inchizitorul identifică absența clarviziunii permițându-i să sesizeze "cumplita asuprire socială și națională exercitată de capital, în slujba căruia se afla."11 Anticipând una dintre supratemele discursului critic din decada care se deschide, recitirea istoriei literare se realizează din acel unghi
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
Seacă, numele satului arată topografia locului, o așezare între două înălțimi și un pârâu care uneori seacă. Prima informare documentară despre sat se găsește în Efemeridele Cibinului care menționează că husiții din Ungaria și Boemia, alungați de regele Sigismund și inchizitorul general, franciscanul Jacob de Marchia, au fugit, în anul 1420, peste munți în Moldova și s-au așezat: sașii la Cotnari, iar ungurii la Faraoani, Valea Seacă, Bacău și prin apropiere. Informația pare să fie adevărată pentru că data coincide cu
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
auctorial unitar, Dostoievski polemizează cu tipuri umane distincte, cu viziune proprie și gândire independentă. E ca și cum operele sale nu ar avea un singur autor, ci ar fi scrise de oameni cu sisteme filozofice diferite: Raskolnikov, Mîșkin, Stavroghin, Ivan Karamazov, Marele Inchizitor. Romanul dostoievskian este, din acest motiv, un roman de idei, în care puncte de vedere conflictuale, întrupate de personaje inedite, se dezvoltă în contrapunct într-un crescendo insuportabil. Conform lui Bahtin, diversitatea eroilor lui Dostoievski amintește de o « viziune carnavalescă
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
într-un Dumnezeu care îngăduie existența răului în propria creație, sub pretextul acordării liberului arbitru. Revolta lui împotriva teodiceei este argumentată de exemplele omniprezente și nejustificabile ale răului. Ivan afirmă: În cel mai faimos capitol al lui Dostoievski, parabola "Marele Inchizitor", Ivan povestește cum Isus Hirstos coboară din nou pe pământ, în orașul Sevilia, și este arestat de un agent al Inchiziției spaniole, un cleric catolic de nouăzeci de ani intitulat „Marele Inchizitor”. Acesta îi dezvăluie lui Hristos că învățăturile creștine
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
mai faimos capitol al lui Dostoievski, parabola "Marele Inchizitor", Ivan povestește cum Isus Hirstos coboară din nou pe pământ, în orașul Sevilia, și este arestat de un agent al Inchiziției spaniole, un cleric catolic de nouăzeci de ani intitulat „Marele Inchizitor”. Acesta îi dezvăluie lui Hristos că învățăturile creștine sunt o povară mult prea grea pentru oamenii de rând și că ele au fost înlocuite de structura organizațională a Bisericii spre binele întregii umanități. Mântuitorul ar fi greșit, susține Marele Inchizitor
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Inchizitor”. Acesta îi dezvăluie lui Hristos că învățăturile creștine sunt o povară mult prea grea pentru oamenii de rând și că ele au fost înlocuite de structura organizațională a Bisericii spre binele întregii umanități. Mântuitorul ar fi greșit, susține Marele Inchizitor, refuzând a treia ispită a diavolului de a deveni cârmuitorul lumii, o funcție de altfel necesară, care a trebuit să fie asumată în cele din urmă de cler, pentru a nu permite omenirii să descindă în haos și deznădejde. Enigmatica parabolă
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
să fie asumată în cele din urmă de cler, pentru a nu permite omenirii să descindă în haos și deznădejde. Enigmatica parabolă a cauzat incertitudini în rândul criticilor, neajungându-se la un consens dacă Dostoievski este un susținător al cauzei Inchizitorului sau un critic vehement al ei. Principalul „oponent” ideologic al lui Ivan este, în mod evident, Alioșa Karamazov, care întrupează idealurile creștine ale smereniei, bunătății și dreptății. Deși mulți critici îl consideră pe Alioșa personajul central al romanului, el joacă
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
știe să le arbitreze cu măiestrie. Un foarte bun « avocat al diavolului », Dostoievski a reușit deseori să pună în încurcătură chiar și cititori avizați în ceea ce privește opțiunile sale filozofice: Una din temele filozofice centrale din opera lui Dostoievski este libertatea. Marele Inchizitor afirmă că liberul arbitru este o sursă a angoaselor sociale și că libertatea de conștiință, câștigată de Hristos prin refuzul de a se lăsa ispitit de diavol, a devenit pentru omul de rând o responsabilitate mult prea mare, de nesuportat
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
a angoaselor sociale și că libertatea de conștiință, câștigată de Hristos prin refuzul de a se lăsa ispitit de diavol, a devenit pentru omul de rând o responsabilitate mult prea mare, de nesuportat: o povară. Libertatea este astfel, în concepția Inchizitorului, incompatibilă cu fericirea. Pentru a trăi fericiți, oamenii trebuie doar să se "simtă" liberi, dar în realitate să fie subjugați de o autoritate precum Biserica: Omul din subterană, dimpotrivă, preamărește libertatea ca pe o trăsătură esențială a umanității; libertatea este
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
afinitate mai puternică cu rebelii atei decât cu apologeții creștini din romanele sale. Pentru acești critici, adepți ai existențialismului, adeziunea lui Dostoievski la ortodoxism nu este una autentică, iar voci precum cele ale lui Ippolit, Kirillov, Ivan Karamazov sau Marele Inchizitor trădează o conștiință măcinată de îndoială. Religiozitatea jucată de Dostoievski, nu ar fi astfel decât o "mauvaise foi", în sensul dat de Jean-Paul Sartre. Unii critici s-ar exprimat împotriva prozei lui Dostoievski, pe care, deși au considerat-o interesantă
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
acuzându-l chiar la curtea papală pentru învățături false și eretice. În 1324 pleacă la Avignon, centrul vieții eclesiale din Franța, pentru alți patru ani, în care a avut acces la disputele și predicile curente, în timpul liber trebuind să răspundă inchizitorilor trimiși să chestioneze ortodoxia textelor sale (mai ales Comentariul la sentințe). Lucru dificil, având în vedere că doctorii francezi erau dominicani tomiști. În ultimii ani ai vieții (1329-1347) Ockham se află la München, atras, ca și alți scolastici, de curtea
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
Praeeminentiae" la 22 noiembrie, 1307, care cerea tuturor monarhilor creștini din Europa să-i aresteze pe templieri și să le confiște averile. Papa Clement a cerut audieri papale pentru a determina vinovăția sau nevinovăția templierilor, și, o dată eliberați de tortura inchizitorilor, mulți și-au retras mărturisirile. Unii aveau suficientă experiență legală pentru a se apăra în procese, dar în 1310, Filip le-a blocat tactica, folosind mărturiile forțate precedente ca justificare pentru arderea pe rug a zeci de templieri la Paris
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
să bea sau să mănânce dacă nu o purtau. Inițierea, cunoscută sub numele de Recepție ("receptio"), în cadrul Ordinului era un profund angajament și implica o ceremonie solemnă. Necunoscuții erau descurajați a participa la ceremonie, ceea ce a trezit suspiciuni în rândurile inchizitorilor medievali în timpul proceselor ulterioare. Noii membri trebuiau să semneze de bună voie predarea întregii averi și proprietăți Ordinului și să facă jurăminte de sărăcie, castitate, pietate și obediență. Majoritatea fraților se alăturau pe viață, deși unora le era permis să
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]