602 matches
-
n-a citit rapoartele pentru a vedea cu câtă responsabilitate analizează Eminescu detaliile muncii în învățământ și nici propunerile raționale pentru măsuri ce se impuneau în vederea îmbunătățirii lucrurilor. Desigur, insistența cu care face aceste rapoarte a fost de natură a incomoda pe cei din fruntea inspectoratului și a ministerului. Dar, e oare un semn de schizofrenie faptul că el își făcea conștiincios datoria? Și că toți ceilalți, care lăsau lucrurile să băltească, erau perfect normali? Dr. C. Vlad vede în această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
silea să nu ție cont de realitate și să-și dărâme orice poziții care i-ar fi putut procura o viață mai omenească". Cu alte cuvinte, dacă ar fi stat binișor la Iași, la taclale cu prietenii, fără să-și incomodeze superiorii prin rapoartele sale realiste despre starea precară a învățământului, ar fi fost un om normal și nu și-ar fi "dărâmat" poziția călduță de funcționar al statului, care își ia salarul pe degeaba. Halal interpretare, fie ea și psihanalitică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
După ce-mi pierdusem garsoniera, devenisem neinteresant. În liceu, absolut nimeni nu crezuse că am talent literar sau, mă rog, văzuseră în asta un soi de bizarerie care nu-ți folosește la absolut nimic, ba chiar uneori ajunge să te incomodeze. Ceva frumos până la urmă, dar care nu are nici un fel de utilitate practică. Acum era superb să știi că oamenii te așteaptă să le citești producțiunile, genialitățile tale. Atunci a scrie nu mai era echivalent cu construirea unor roți pătrate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mărunte și Întâmplătoare Într-ale dăscăliei pe la țară și Într-ale publicisticii, adică scrisul adre selor pe la ciuperci de reviste sau traduceri proaste și necon trolate de nimeni prin bibliotecile de popularizare amintite. Profesorul din Facultatea de Litere care ne incomoda cel mai mult lenea și indiferența noastră totală pentru tot ce În seamnă Învățătura școlii era Mihalache Dragomirescu, ajuns și el profesor, după cum Îmi povestește prietenul și colegul său C. Rădulescu-Motru, fiindcă se plictisiseră de el și de insisten țele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o inimă aleasă și un spirit cultivat greu de aflat printre ceilalți ofițeri superiori - [fiind] singurul, aproape, cu care am putut sta de vorbă despre lucruri clare, de o permanentă actualitate și folos amândurora. Agoniseala lui din cărți nu te incomoda prin asprimea și lipsa ei de geluială, cum se Întâmpla cazul cu alți ofițeri superiori, care, având bunăvoință pentru lecturi, sunt numai dificili la acea asimilare fără tapaj[ul] sau ostentați[a] proprii semidoc tului, formațiunea lor intelectuală fiind ca și cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
treburilor, dar repede dată pe linie moartă sau zvârlită peste bord, cu bagajele ei sărace de orișice profituri, atunci când corabia era adusă pe ape liniștite și prospere și când Își făceau loc și apăreau pe punte toți leneșii și incapabilii, incomodați de prezența la bara de comandă prea afirmată și de aceea temută. Aceste posturi de conducere te ajută să cunoști oamenii așa cum sunt: stăpâniți de instincte primare, pe care toate bunele tale exemple și toate generozitățile de pe lume nu le
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bine, viața era suportabilă. Al doilea flashback: atunci când cărarea și cozile sunt strâmbe rău de tot, capul meu arată ca strivit, fața mi-e distorsionată. Asta înseamnă că aseară tata s-a îmbătat criță - mama plângea când mă pieptăna, o incomodam, eram o ghiulea de picioarele ei, făcând-o - cum îmi spunea adeseori - să ezite în fața unui divorț. În fine, al treilea flashback: când atât cărarea, cât și cozile sunt în ordine, iar jumătatea stângă și dreaptă a capului și feței
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în schimbul unor favoruri. De la Sanda împrumutam haine duminica, când ieșeam la Gradina Botanică cu toate fetele de ștabi din clasă. Ne înțelegeam extrem de bine, erau prietenele mele adevărate, însă știam că, fără uniformă, originile mele modeste ar fi devenit vizibile, incomodând astfel consolidarea camaraderiei noastre. Preferam așadar să sacrific bijuteriile mamei și să o plătesc pe Sanda să-mi împrumute unul dintre cele cinci tricouri cu guler - cadou de la vară-sa din Canada. Oricare dintre ele mergea super cu blugii românești
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu ochii larg deschiși privind-o pe cuscra sa, Vasilica, iar la prima vedere bijuteriile exagerat de multe pe care le purta îi confereau o stare de snobism și orice privitor își putea da seama că bijuteriile mai mult o incomodau decât să o avantajeze. Vasilica avea o înfățișare agreabilă și o prezență plăcută. Era o femeie distinsă, și avea multe de oferit. Carlina își spuse, așa ca pentru sine: „Dumnezeu să mă ierte, dar Carmen nu semăna deloc cu mama
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
felul în care ne raportăm la curentele vechi... în aceste condiții, a rescrie nu înseamnă nimic altceva decât a lua act de rescrierea obiectivă a contextului. 1 decembrie. La New York, unde TIFF în colaborare cu ICR-NY (condus de energica și incomoda Corina “uteu) și cu Tribeca Cinemas a organizat trei zile de film românesc. Frontispiciul luminat (cu tricolor cu tot !) este vizibil de la o poștă : Talking about a Revolution : The New Wave în Romanian Cinema. Sunt prezentate cinci lungmetraje recente (Cum
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a-l începe. Am impresia că martorii trec la adversar și că ulti mul cuvânt îl va avea Cioflec. O să-ți scriu prin Gaby rezultatul. Draga mea, mă simt singură pe lume; țâncii ăștia, fără să fie propriu-zis incomozi, mă incomodează. Și-apoi cea mică a fost de o indiferență care cerea palme, la Mangalia, și eu asta n-o uit. Dar îmi spun că dintre toate relele îl aleg pe cel mai mic. Peste zece zile am să-ți pot
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
acești ani despre teatrul românesc și știu că nu m-am făcut simpatic multora. Dar Întrebarea „De ce facem teatru?“ rămâne esențială pentru mine și cred că nu trebuie să Încetăm să ne-o punem, În ciuda faptului că pe unii Îi incomodează, iar altora li se pare inutilă. Când am fost În Bali, datorită lui Artaud, În căutarea surselor artei noastre, am asistat la ceremonii tribale unde tot satul dansa În cerc, o acțiune percepută ca necesară pentru sănătatea comunității. Cu mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Baza reală a ipotezei mele pe cât de îndrăznețe pe atât de hazardate era dispariția unor oameni care, într-un fel sau altul, într-o măsură mai mare sau mai mică, îmi complicau existența, sau, pur si simplu, mă stânjeneau, mă incomodau. Poate că, într-adevăr, nu erau vinovați față de mine, îmi greșiseră cândva cu ceva: unul se purtase perfid, altul insolent, al treilea îmi era nesuferit din cine știe ce pricină ș.a.m.d. Și atunci, fiindu-i eu drag Domnului, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
studii superioare. A lucrat la Uzina de Mașini de Teren din Câmpulung Mușcel, apoi la FABRICA de Panouri Electrice din Alexandria, unde, pentru corectitudinea și cinstea sa, a fost dușmănit de niște colegi care doreau să ajungă sus și erau incomodați de corectitudinea și pregătirea lui profesională. Această dușmănie ascunsă, perfidă, și fără sfârșit l-a destabilizat, l-a dezechilibrat și a căzut într-o depresiune nervoasă. În ziarul România Liberă din 11 aprilie 1990, în pagina a IV-a, în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
caz, moartea victimei este singura rezolvare a problemei. Omul ? Inginerul? Nu contează! Iată lumea în care trebuie să trăim; lume în care ar fi mai bine să murim cât mai curând, ca să nu mai facem probleme altora, ca să nu mai incomodăm cu profesionalismul, cu conștiinciozitatea noastră pe cei ce „trebuie” să ajungă sus, cât mai sus. Prelucrat sistematic de colegii care râvneau să ajungă Dirctrori la Fabrica de Panouri Electrice, bietul Tit s-a îmbolnăvit de inimă, a făcut depresie psihică
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
piele crudă de vacă. La amiaza zilei, din cauza căldurii, opincile se uscau, se scorojau, deveneau scorțoase și rodeau piciorul făcând răni. Tata avea două perechi de opinci identice. O pereche de opinci o purta până se scorojeau pe picior și incomodau. Cealaltă pereche era pusă la înmuiat. Tata descălța opincile scorojite, le aducea lângă cofa cu apă, care era afară pe un butuc, la umbra casei, și pentru a se înmuia pielea, cu o cană lua apă din cofă și turna
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
grădinile cu grădinile. Statuile adunate din toate părțile într-un Parc al Statuilor, și de asemeni canalizările și bulevardele, fiind mai lesne de îngrijit și administrat laolaltă decât separate. Canalurile de pildă trebuiau scoase din pământ ca să nu-l mai incomodeze și îngrămădite, ca în șantierul unei fabrici de tuburi de beton, la diametrul și lungimile lor, în stive demonstrative în mijlocul unui parc cu lac, iar becurile electrice aveau să fie scoase din oraș și îngropate în lac ca să-l lumineze
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
studii superioare. A lucrat la Uzina de Mașini de Teren din Câmpulung Mușcel, apoi la FABRICA de Panouri Electrice din Alexandria, unde, pentru corectitudinea și cinstea sa, a fost dușmănit de niște colegi care doreau să ajungă sus și erau incomodați de corectitudinea și pregătirea lui profesională. Această dușmănie ascunsă, perfidă, și fără sfârșit l-a destabilizat, l-a dezechilibrat și a căzut într-o depresiune nervoasă. În ziarul România Liberă din 11 aprilie 1990, în pagina a IV-a, în
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
caz, moartea victimei este singura rezolvare a problemei. Omul? Inginerul? Nu contează! Iată lumea în care trebuie să trăim; lume în care ar fi mai bine să murim cât mai curând, ca să nu mai facem probleme altora, ca să nu mai incomodăm cu profesionalismul, cu conștiinciozitatea noastră pe cei ce „trebuie” să ajungă sus, cât mai sus. Prelucrat sistematic de colegii care râvneau să ajungă Dirctrori la Fabrica de Panouri Electrice, bietul Titi s-a îmbolnăvit de inimă, a făcut depresie psihică
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
piele crudă de vacă. La amiaza zilei, din cauza căldurii, opincile se uscau, se scorojau, deveneau scorțoase și rodeau piciorul făcând răni. Tata avea două perechi de opinci identice. O pereche de opinci o purta până se scorojeau pe picior și incomodau. Cealaltă pereche era pusă la înmuiat. Tata descălța opincile scorojite, le aducea lângă cofa cu apă, care era afară pe un butuc, la umbra casei, și pentru a se înmuia pielea, cu o cană lua apă din cofă și turna
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
să depun o petițiune pe biroul acestei Onor Camere, prin care se roagă să se acorde un ajutor viager nenorocitului poet național Mihai Eminescu.” Iată, într-adevăr, contextul în care s-a lansat această expresie care azi a ajuns să incomodeze „nenorocitul poet național”. De fapt, înțelegem că termenul „național” se referă la numărul foarte mare de cetățeni din mai multe părți ale țării care au semnat această petiție. Național adică din toată țara, cunoscut în toată țara (prin nenorocirea lui
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
schimbat declarația și au declarat că, Într-adevăr, l-au bătut pe Groza... Au fost și amintiri frumoase din punct de vedere profesional... Care a fost motivul pentru care ați fost arestat? Eu eram avocat În Deva. Ei au fost incomodați, pentru că am avut câteva procese printre care unul chiar cu Groza (dr. Petru Groza - n.n.), pe care-l știți că are casa aci și care, prin procedeele noastre, să zicem judiciare, a ajuns să fie achitat... Ca să mă opun comuniștilor
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mâncam. Dar n-aveam pauză și o mâncam În timp ce lucram, În timp ce trăgeam la mașină sau băteam la covor. Știți? No, la 12 ne dădeau ceva de mâncare și rezistam până seara, când veneam și mâncam cina. Da’ pe gardience le incomoda faptul că mâncam În timp ce lucram, că vedeau și ele, și tot veneau și ne raportau la maior, că nu lucrăm, că nu ne facem normele, că mâncăm... Și spuneau c-am putea să lucrăm mai mult, că norma era de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lei, iar recenzia mi-a fost plătită cu 40. Cum să priceapă? Pentru el (dar și pentru alții din redacția „Steagului” care gîndesc la fel de meschin), o „vitrină literară” e ceva superfluu în economia sumarelor și care, prin opinii și stil, incomodează. Sînt convins deci că nu va regreta suspendarea colaborării. Abia așteaptă să „bage” alte materiale, „de un interes mai larg”, cel mai probabil despre ireproșabila funcționare a Restaurantului „Parc” ori despre opulența și varietatea deselor „expoziții culinare”. Pentru mine, hotărîrea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tratamentele contra cancerului), „Bunicul” repeta după aproape fiecare frază: „Slabă speranță!...”, „Slabă speranță!...”, „Atunci, slabă speranță!...” Pentru aceste vorbe pocite, aproape că l-am urît!... *Privesc rafturile de cărți. De care dintre ele să mă despart? Simt că unele mă incomodează. Cînd aveam mulțime de proiecte de lucrări, toate îmi păreau necesare. Acum proiectele mele s-au restrîns la cinci (esențiale) și cîteva mai mici. Ar trebui deci să le rețin numai pe cele ce au legături cu temele la care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]