5,426 matches
-
decît afirmarea unui pozitivism sans rivages în contra unor idealisme hermeneutice. Pentru că, atunci cînd cuprinde cu centura tablouri textuale pentru a scoate în față cuvinte sau sintagme care pot fi măsurate, Barthes nu caută o formulă de uz general, ci un inconștient al formei. Or, întreprinderea aceasta vine dintr- o viziune postromantică, esențialistă (dar în mod estetic) și morală asupra literaturii. Ce vreau să spun? În primul rînd că, spre deosebire de formaliștii ruși, Barthes nu caută să deosebească în limbaj un regim de
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
practici care-l depășeșete. Dacă primul proces ne apare evident, al doilea funcționează în umbră. Realismul socialist, de pildă, este un exemplu de istorie pitită în formă (ca și un anume patetism anticomunist după 1990). Dar și ecologismul devine „literatură” inconștientă în clipa în care, de pildă, șeful de multinațională plin de bani renunță la mașina lui scumpă pentru o bicicletă de 3000 de euro. Esența literaturii constă atunci în conștiința acestei dinamici care, scăpată din control, „naturalizează” ceea ce inițial nu
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
heroină a fost surprins de camerele de supraveghere, scrie The Independent. Poliția o acuză pe Tichelman că, în loc să-l ajute pe Hayes, și-a strâns cu nonșalanță lucrurile și a plecat. Filmarea arată cum victima suferea complicații medicale și devenea inconștientă", spune un oficial al poliției. În loc să-i ofere primul ajutor sau să sune la 911, domnișoara Tichelman și-a strâns lucrurile, inclusiv heroina și acele". În filmare se vede cum domnișoara Tichelman trece de câteva ori peste trupul victimei în
CEO Google, mort. O afacere cu prostituate și heroină by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/53909_a_55234]
-
poziție («încovrigat») care nu este alta decât aceea a fătului în cavitatea uterină. Neînfrânatul cititor este despărțit de lume printr-o subțire, fragilă membrană (umbrela), nu mai știe de sine, își pierde percepția duratei, alunecă, plutește, hrănindu-se «în chip inconștient» dar cu nesaț, din cartea în care trăiește și pe paginile căreia, fericit, satisfăcut, adoarme ca un copil pe genunchii mamei”: fiul cărții va deveni „amantul” ei, această evoluție fiind marcată de contactul cu o carte a lui Tolstoi, Învierea
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
Adică din haos spre libertate? Sper! Dar acum mă ocup de haos scriind. A scrie e pentru mine un mijloc de a trăi. A scrie înseamnă a-ți da seama de tot. Nu vreau să trăiesc într-o manieră rece, inconștientă. Dorm mult dar a scrie este o manieră de a fi trează. Ești privilegiată! Sunt perioade când mă simt așa. Dar când nu scriu mă simt bolnavă. A scrie e o vocație! E foarte important. A consemnat Gabriela Melinescu
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
de bine ca eroul care a zădărnicit încercarea comuniștilor de a prelua puterea, sub inspirația a două modele pe care le aveau sub ochi: modelul revoluției ruse și apoi exemplul german al Republicii de la Weimar. Și așa cum mai sînt azi inconștienți care afirmă că încercarea de lovitură de stat a lui Karl Liebknecht și Rosa Luxemburg din 1919 a slujit unor cauze nobile, tot așa există naivi care văd în insurgenții marxiști din Spania niște eroi imaculați. Tismăneanu, el însuși fiu
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
câțiva oameni, oameni sinceri? Cu toate astea, nici în 1942 n-am fost pe de-a-ntregul fericită; mă simțeam deseori abandonată, dar, fiind ocupată de dimineață până seara, nu mă gândeam la asta și mă distram cât puteam. Conștient sau inconștient, încercam să alung senzația de gol făcând tot felul de pozne. Acum, analizându-mi viața, îmi dau seama că o etapă din ea s-a încheiat definitiv; perioada fără griji și necazuri a anilor de școală nu se mai întoarce
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
cu arta lui Delaunay, Léger, Picabia. Pentru Feininger drumul spre abstract a însemnat o transfigurare a experienței senzoriale și nu renunțarea la ea. Spre deosebire de prietenul și colegul său de la Bauhaus, Kandinsky, care argumenta că abstracția „pură” este o invocare a inconștientului, el a continuat să introducă mereu în propria creație percepții ale realității înconjurătoare. În același timp, arta lui Feininger este mai aproape de cea a lui Kandinsky decât pare la prima vedere. Pentru cei doi artiști, ca și pentru Klee, muzica
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
10 luni șochează prin ușurința cu care escaladează un perete artificial, pentru a-și recupera jucăriile preferate, în timp ce părinții care au filmat aventura uimesc prin curajul de care au dat dovadă, lăsându-și odrasla să riște o cădere periculoasă. Curajul inconștient de care dau dovadă micuții este apreciat de cele mai multe ori, însă o fetiță, în vârstă de un an și 10 luni, care a fost filmată de părinții săi în timp ce își recuperează jucăriile, poziționate în locuri strategice, pe un perete artificial
Escaladare periculoasă, la doar doi ani - Video () [Corola-journal/Journalistic/67025_a_68350]
-
care sînt activi într-un timp și într-un spațiu anume. Publicul este doar o aspirație, un vector, și nu o manifestare individuală. Cred că a existat, întotdeauna, solidaritate și armonie între creator și aspirația publicului. Aspirația necoagulată a acestuia, inconștientă, este purtată de cîteva voci individualizate, adică de creatorii înșiși, pentru că publicul, în sine, nu are o voce distinctă. Nu cred că artistul trebuie să facă pasul către public renunțînd la propriile sale aspirații și la propriile-i reverii. El
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
percepe altfel, intuiește în Președinte altceva: germenele voinței de putere ori o vocație de seducător sau pofta de cuceritor al masei, firea unui luptător sau diplomația periculoasă, carisma ori darul blestemat de a genera noi fantasme, de a acționa asupra inconștientului colectiv într-un mod incontrolabil. În orice caz, catalizatorul unui proces de reflecție pe teme fără număr. Simptom de normalizare a lumii în care trăim? Pe de altă parte, scriitorul începe să devină el însuși personaj, în romane care scrutează
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
la-nceput, explorările lor au un fundal la fel de omogen-întunecat ca teflonul/ respectivei tigăi.// Adevărata Odă nu știe, în faza primară, despre/ ce, pe ce lume/ trăiește. Se naște direct în/ derută. Atrasă, e-adevărat, spre ceva, dar printr-un/ magnetism inconștient și mai degrabă/ dureros. Abia-n fazele ulterioare începe să-și întrezărească finalitatea. Doar că, imediat după colț, mai răsare-o finalitate/.../ Odă, așadar, nu este aceea pe care-a scris-o Schiller,/ ci-aceea pe care-ar fi scris-o
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
cercetarea a fost realizată pentru un brand de produse apicole, de către firma Buyer Brain. A fost analizată percepția consumatorilor cu privire la miere (categorie de produs). Studiul a identificat care sunt atributele pe care oamenii le asociază cel mai ușor, la nivel inconștient, cu mierea. În cadrul cercetării s-a testat percepția asupra ambalajului produsului (în comparație cu cele ale concurenței) și vizibilitatea produsului la raft. Cercetarea a fost realizată cu ajutorul tehnicilor electroencefalografice, a măsurării schimbărilor electrice apărute la nivelul pielii și a ochelarilor cu funcție de
Cobai la raft: creierul, scanat pentru a depista percepția cumpărătorului () [Corola-journal/Journalistic/65537_a_66862]
-
podul de vase, de unde trei țigani în cămăși de noapte scoteau crucea din apă la Bobotează. Voisem s-o plătesc? Basmaua pe care o purta mi se păruse prea sărăcăcioasă?... Parcă îmi vine totuși să cred că fusese, în mod inconștient, un dar bărbătesc. Să fi fost băiatul unui sultan, i-aș fi deschis în bazar o simigerie cu munți de covrigi, halviță, susan și colivii de aur în care păsărelele să ciripească vesele toată ziua. De obicei, povestea mici istorioare
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
stă în deplasarea accentului de pe bucurie pe cel care provoacă bucuria, emoția nefiind decît un indicator a ceva din afară, în cazul de față al lui Dumnezeu. A treia mutare stă în considerarea lui Dumnezeu drept transcendentul care, furișîndu-se în inconștientul omului, devine imanent, pentru a răzbate apoi în planul conștiinței sub forma bucuriilor inexplicabile (ca cele de care Lewis avusese parte în copilărie). În fine, a patra mutare este descrierea unei revelații pe care autorul a avut-o în timpul unei
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
parte, cu lumea secolelor XIX și XX, dar nicidecum cu gândirea și, mai ales, creativitatea ei. Spune, ca să iau un caz, că antimodernii și-au pierdut încrederea în inteligență. Înseamnă că modernii au avut-o. Și atunci Freud, cu teoria inconștientului ? Nu el a pus capăt domniei rațiunii ? Să fi fost și el antimodern? (Pe parcurs, mi-am dat seama: capul meu nu e deranjat, e numai grăbit. Cartea e bună, chiar dacă obiecțiile rămân.) Alt exemplu: democrația aparține modernității. Așa e
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6328_a_7653]
-
într-un context unde logică da greș într-un mod exasperant, unde rezultatele de pe teren vin să infirme preconizările din teorie, unde dușmanul nu mai este clasificabil, trăiește în altă epoca, într-o altă cultură. Aceste virtuți rezonează cu eroismul inconștient al soldatului Forest Gump din filmul lui Robert Zemeckis din 1994 și nicidecum cu cele ale lui Private Ryan din filmul lui Spielberg, și unde Forest Gump reprezintă o vedere în secțiune asupra unei perioade extrem de agitate din istoria Americii
Tăcerea caprelor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6329_a_7654]
-
faimosul drill). De unde, probabil, procentajul extins la creația literară: 99 la sută transpirație, 1 la sută inspirație. Nu am luat nicicînd în serios o asemenea aserțiune. Pentru mine, poezia este 99 de procente dicteu din înalt - poate din îmbinarea dintre inconștient și conștient, prin acumulări de care nu-mi dau seama și nici nu doresc să le cunosc. Apoi, ceea ce trebuie rostit vine singur și eu abia prididesc să-l scriu." Fragmentul e o mostră de liberatate lăuntrică, Ilie Constantin spălîndu-și
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
mod intim în lucrările lui”. La hotarul dintre prototipul apolinic al Muzelor și actualitatea cu neastîmpăratul său sfredel psihanalitic, bardul ne mai aduce la cunoștință că, „pentru mine, poezia este 99 la sută dicteu din înalt - poate din îmbinarea dintre inconștient și conștient, prin acumulări de care nu-mi dau seama și nici nu doresc să le cunosc”. Dar peste o asemenea stare de har venită „din înalt” se suprapune cu perseverență privirea meșterului, a unui homo faber. Acesta are grijă
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
lucru. Dar întreaga construcție și povestea curg de la sine. Cînd am început aceste două cărți nu mi-am dat seama că vor avea un fundal puternic est-european, așa că n-aș zice că a fost vorba de curaj, ci de ceva inconștient. Declanșatorul primului roman n-a fost Europa de Est, ci sentimentul de durere, de pierdere și modul în care poți comunica acest sentiment cuiva cînd te pregătești să-ți întemeiezi propria familie. Așa se și deschide romanul. Exact. Faptul că a trebuit
Jean Mattern: „Nu mă interesează realitatea, ci adevărul“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5045_a_6370]
-
înrădăcinat, dar vorbesc despre multe teme care sînt ale politicii de azi și de ieri. Vorbesc despre imigrație și integrare, despre cum îți faci o viață nouă într-o altă țară. Cu siguranță însă că aceste teme au venit pe cale inconștientă, pentru că nu ele au fost declanșatorul poveștii, deși am și eu, desigur, o conștiință politică. Prima carte a apărut după vara aceea oribilă în care Sarkozy a încercat să expulzeze romii din Franța, așa că multă lume a citit-o în
Jean Mattern: „Nu mă interesează realitatea, ci adevărul“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5045_a_6370]
-
confruntă de la început cu o enormă provocare. Convins că „simbolul nu suportă prezența activă a omului”, el crede că diminuarea prezenței umane în universul scenic este absolut necesară. De aici necesitatea estompării oricărei aluzii la real și izolarea în lumea inconștientului, a presentimentelor, a coresponden- țelor misterioase. Tentat inițial de poezie, Maeterlinck o consideră forma cea mai potrivită universului simbolist, capabilă de a stabili o „o nouă legătură de la vizibil la invizibil, de la temporal la etern.” (v. Maurice Maeterlinck- Théâtre, Préface
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
XVII). În ciuda dificultăților cu care se confruntă, autorul crede că se va ajunge și în lumea scenei, la „acest al treilea personaj, enigmatic, invizibil, dar pretutindeni prezent, ce s-ar putea numi personajul sublim care, poate, nu e decât ideea inconștientă dar puternică și convingă toare pe care poetul și-o face despre univers...”( p.XXI). Pe scurt, necunoscutul. Acest necunoscut îmbracă adesea forma morții, „prezență infinită, tenebroasă, ipocrit activă” (p.X). Primele piese coboară în lumea ei, sacrificând iubirea Melisandei
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
o fată drăguță, poetă excelentă, cu care am vorbit cândva . Vine spre mine, îmi spune vorbe pe care le ghicesc amabile dar, bineînțeles, nu le aud. Poate pentru că nu pot să răspund, sau cine știe ce i-o fi trecut prin cap inconștientului, fapt e că, nici una, nici două, de parcă n-aș fi întâlnit-o niciodată - mă prezint. (Ulterior, cerându-mi scuze, îmi dau seama că a înțeles. L-a recunoscut pe cel din cărți, așa cum se „alintă” el.) Nu bagă în seamă
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4972_a_6297]
-
Cântarea cântărilor, Camus de Pascal, Marin Preda e situat mai aproape de psihologia personajelor sale decât am crede la o primă vedere pentru ca apoi, în urma unei analize a similitudinilor de metodă, să fie identificat ca sofist ce îl parafrazează - cu totul inconștient - pe Socrate. În autobiografia lui Elias Canetti: Limba salvată, Facla din ureche, Jocul privirilor, Marta Petreu identifică nu numai complexul lui Oedip, dar și pe cel al lui Prometeu, cel de-al doilea fiind transpunerea în planul spiritual și intelectual
Între critică, filosofie și însemnări personale by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4399_a_5724]