669 matches
-
terrible al vechiului proiect de expansiune, stupor mundi în timpul dezbaterilor din consiliu și institut. L-am cunoscut și pe el și lucrurile pe care le-am enumerat și m-am opus lui și tuturor acestor lucruri. Un intelectual impetuos, ireverențios, incontrolabil - așa îl numeam eu pe vremuri. Cu toții ne amintim de situația nefericită în care s-a retras predecesorul lui. N-o să vă spun ce-am simțit cînd am auzit numele noului Monboddo. Dacă aș vorbi prea pe șleau, excelentele gărzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cum se taie copacii falnici din păduri, cum se cresc vitele... Singura resursă limitată e voința! ― Pui la îndoială Edictul Korona? întrebă scurt împăratul. -Nicidecum! Spun doar că interdicția de a munci fizic se referă tocmai la limitarea unei explozii incontrolabile a ritmului în care crește omenirea. Spun că marele Korona a dorit ca noi să depindem de Lumile Agricole tocmai pentru a nu păți cu întreaga Galaxie ceea ce am pățit pe Terra înaintea primelor colonizări. Dar fiindcă știa că la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu apa dintr-o sticlă și apoi a aruncat-o în portbagaj. Cu toate că fusese extrem de precaut, gazul sarin începuse să-și facă efectul și asupra lui. Nu putea să vorbească normal, respira foarte greu. Pulpa de la piciorul stâng îi tremura incontrolabil. Speriat, Hirose și-a injectat imediat în coapsă antidotul cu sulfat de atropină, pe care i-l dăduse Hayashi Ikuo. Pentru că era expert în chimie, știa cât de puternic poate fi gazul sarin, dar fusese chiar mai toxic decât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
au început să vibreze, un lucru pe care îl experimentezi în stadiul kundalini. Tot nu eram încrezător. Simțeam o căldură puternică precum apa caldă care îmi înconjura șira până la creier, se zbătea ca o ființă vie. Era uluitor. Era ceva incontrolabil, ceva incredibil se întâmpla în corpul meu. Practic am leșinat. După trei luni am ajuns la iluminarea kundalini, exact cum prevăzuse cartea lui Asahara Shōkō. Avea perfectă dreptate. Atunci am început să devin interesat de Aum. Revista Aum, Mahayana, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
suspectată, ca toate noțiunile deja uzate, canonizate și manipulate. Celebra afirmație a lui Camil Petrescu „câtă luciditate, atâta dramă” pare insuficientă și simplificatoare pentru Blecher. Una dintre clipele de iluminare ale paginii sale primește imediat această amară adăugire: „o certitudine, incontrolabilă ca orice certitudine”... Se deschid, astfel, trape prolifice spre un adevăr fisionabil, ireductibil În dramatismul său. Într-o propoziție limpede și dramatică În fermitatea ei, cum este, de pildă, enunțul: „viața mea a fost așa și nu altfel”, Blecher mărturisește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
-l facă se semene cu Buddha. Poate că ei îl văd pe Buddha în Mao. Și sunt sigură că Buddha este rolul pe care-l joacă iubitul meu. Lipsa de somn l-a slăbit pe Mao. A făcut febră. Tremură incontrolabil sub pătură. Gărzile fac cu schimbul ca să-l transporte cu targa. Așa bolnav cum e, iubitul meu continuă să conducă bătălii. Așa ajung eu secretara și ajutorul lui. Acum, eu sunt cea care scrie ordinele lui Mao și redactează telegramele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
urmă de boală și, cu toate astea, nu simt vreo ușurare. Se poate întâmpla ca în unele cazuri (probabil chiar în cele mai grave) să nu apară manifestări exterioare ale infecției. Dimpotrivă, efectele degenerative se produc în interiorul organismului, nevăzute și incontrolabile, până când, în cele din urmă, evoluția bolii devine ireversibilă și pacientul e condamnat. Dimineața mă trezește hărmălaia de sub fereastră. E abia ora șapte și, totuși, când mă uit afară, observ că plaja fojgăie deja de omenire. Priveliștea mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
simt cum își bagă limba în el iar apoi își vâră un deget pe jumătate în gaura mea și continuă să mi-o tragă cu degetul până când degetul intră atât cât poate de departe, făcând ca pula mea să zvâcnească incontrolabil... Cad în genunchi și încep să-i ling pizda lui Jamie, desfăcându-i buzele cu degetele și în timp ce mă mângâie pe păr o sprijin de peretele dușului - Bobby e încă în spatele meu în genunchi, îmi bagă și îmi scoate degetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
i se pare a fi găsit astfel o portiță firavă, dar accesibilă, în templul somptuos al morții, prin care se poate furișa ilicit, aducându-i un nou spectru cromatic, mult mai larg, eliberator. Însă jocul se dovedește în scurt timp incontrolabil. Chipuri valpurgice se întrec pentru a cuceri fatidica linie a morții. Sistemul de valori al unor astfel de (con)damnați nu este diferit de al nostru. Sarabanda morții seamănă suspect de mult cu cea a vieții. Prefăcătoria, minciuna fac ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
recunoaște valorile. Și mă gândesc aici, în ce ne privește, nu numai la Anda-Louise Bogza, dar și la cartea lui Petru Cimpoeșu, vedetă anul trecut în lumea literaților. Destinul și publicitatea făcută succesului soliștilor de operă sunt elemente aleatorii și incontrolabile, depinzând de mulți factori, adesea străini de calitatea vocii sau de prezența scenică. Destinul a făcut ca Anda-Louise, după studiile bucureștene, să debuteze la Praga la începutul anilor ’90, iar calitatea vocii și prezența scenică să-i fie recunoscute și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
dragă îi era, din școală, musafira ei. Vasile se pleoști de tot, ca o mimoză senzitivă, căci una pudică ar fi fost cazul, poate, să se coloroze, de zor, într-un roz rumen, bătând ușor în roșu... Căci eritemulului, adică-mpurpurării incontrolabile și bruște la față a cuiva, tot astfel, anume pudic, i se spune. — Cum, oare, se roșesc la față negrii, încercă Nora Aron să deturneze discuția-n derizoriu. Aflasem, parcă, dintr-o anecdotă: un banc pe care, din păcate, l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
era cel mai important. Funcționa ca sistem, dar funcționa și pe cap de individ, printr-un fel de dublă conștiință, de conștiință viciată: fiecare dintre ei era, în același timp, stăpân și slugă, stăpân ca om cu autoritate nelimitată și incontrolabilă: „Eu sunt organul statului, și oricine îmi este inferior ca putere, întrucât eu pot să-l arestez oricând“; pe de altă parte, frica abjectă de superior, rolul subaltern și slugarnic, de armată secretă care asculta de ordine secrete pe care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
calea unei spiritualizări complete nu mai e capabilă de melancolie, fiindcă nu se mai poate abandona în voia ondulațiilor capricioase. Spirit înseamnă rezistență, pe când melancolia, mai mult decât orice, presupune ne-rezistența la suflet, la fierberea elementară a simțirii, la incontrolabilul afectelor. Tot ceea ce în noi e nestăpânit, tulbure, iraționalul alcătuit din vis și bestialitate, deficiențe organice și aspirații turmentate, ca și explozii muzicale ce umbresc puritatea îngerilor și ne fac să privim disprețuitor spre crini - constituie zona primară a sufletului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Privirea îi stăruie asu pra frunții brăzdate de riduri adânci, coboară spre ochii înfundați în orbite, pe jumătate stinși, alunecă în jos la pielea flască de pe bărbie și gât, pentru a se fixa cu insistență asupra maxilarelor știrbe. Oftează. Tremurăturile incontrolabile ale bătrâneții se fac deja simțite. Schițează apoi un zâmbet de gheață. Cui i-ar trece prin minte că făptura aceasta, atât de zaharisită la exterior, este mâna lui dreaptă, auxiliarul său în mai toate treburile administrative, finan ciare, chiar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poate... ceva de câștigat. Rostește cu o claritate care îl înfioară chiar și pe el: — A mai văzut în semne necurate că unul dintre fiii lui Asi nius Pollio nu va muri de moarte bună... Inexplicabil, mâna cezarului se contractă incontrolabil. Îl cuprinde brusc frica. Îngaimă temător: — ...ci de foame... — Ca... care din ei? îngaimă Augustus cu greutate. Își revine instantaneu. Ridică semeț capul și rostește cu o strâmbătură batjocoritoare: — De foame, zici? Păi o vrea poate să țină cură din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a mai durut-o stomacul. Își stăpânește cu greu o grimasă de nemulțumire. Nu-i place să vorbească despre trăirile ei intime. Nu sunt în nici un caz subiect de discuție sau de bârfă. Este ceva mult prea personal și intens. Incontrolabil pe deasupra. Agrippina coboară și mai mult tonul: — Germanicus se mai gândește la aia? articulează sugrumat. Vipsania vede că e gata să izbucnească în lacrimi. O cu prinde mila. Încetează să-ți mai faci singură rău, fată dragă, murmură consternată. Atinge
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
despletită în fața larilor? Acoperă-te! îi poruncește scurt. Antonia pune repede mâna pe capul fetiței și o trage speriată spre ea. Mulți dintre servitori schimbă între ei priviri îngrozite, pline de înțelesuri ascunse. Cu toții știu că focul are puteri magice, incontrolabile. Nu se spune că în vremea domniei lui Tarquinus Priscus a apărut pe neașteptate în vatră un mădular bărbătesc făcut din cenușă, iar o servitoare a reginei Tanaquil, care ședea alături, s-a ridicat grea? Așa s-a născut Servius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a dreptul șocat. Nu mă așteptam la una ca asta. — Deci, ești Încîntat? — Tu ești? — SÎnt În al nouălea cer. Furia Îmi dispare la fel de repede precum s-a iscat și, o secundă mai tîrziu, Îl strîng În brațe și chicotesc incontrolabil. — Adică, la Început, am fost și eu șocată, dar acum mi se pare incredibil! Voi avea un copil, Dan! Noi vom avea un copil! Îl țin strîns și nici nu-mi pasă că rîde nervos și spune: — Sigur că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o familie perfectă. — Nici să nu-mi amintești. Pe chip Îmi apare o grimasă, căci sînt convinsă că Emma nu știe cît de aproape de adevăr e. O privesc cum Îl gîdilă pe Tom cu părul ei lung, În timp ce micuțul chicotește incontrolabil și se Întinde să-i atingă fața. — Te pricepi la copii, nu? zîmbesc eu. Încă o fațetă ascunsă a personalității tale. Îmi plac la nebunie copiii mici. Emma Îl sărută zgomotos pe Tom pe gît, făcîndu-l să rîdă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu toată grija sa de a se depărta de zona în care se află cada. Abia are el însuși curajul să execute această operație. Uneori, își imaginează că-i alunecă mâna și lama aparatului de ras se îndreaptă amenințător și incontrolabil spre gât. Imediat ce se conturează acest gând, îi trebuie o voință de fier să-și continue bărbieritul. Cu puțin înainte de izbucnirea războiului, rezolvase această problemă devenită psihoză pentru el, lăsându-și barbă. Desigur, și aceasta trebuia îngrijită, iar tunderea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ai putea să nu mai vorbești engleză cu accentul ăla de poponar. — A, bună Bruce. Ce mai faci? — Proaspăt ca roua Bladesey, băiete, Îi răspund eu, În timp ce un val de greață Îmi traversează corpul, iar mâna Începe să-mi tremure incontrolabil pe receptor. Vreau să merg acasă. Vreau În patul meu. Îi nevoie de umpic mai mult decâde câteva bombonele feroce ca să-l scoată pe bătrânul Bruce Robertson din ritmu lui obișnuit. Să mor io, prietenul meu scump și drag. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
într-o coroană pe armătura superioară a turnului, luminau suprafața Acheronului și clădirile dărăpănate ale coloniei Hadley prin fulgere sporadice și orbitoare. Era evident că stația funcționa anormal. Moderatoarele încă mai încercau cu încăpățânare să oprească o reacție în lanț incontrolabilă. Îndoiala nu fusese inclusă în programarea lor. Dincolo de zona de aterizare, se ridica în nori un turn metalic. Antenele parabolice regrupate în vârf aduceau cu niște păsări care au poposit pe un copac amorțit în iarnă. La poalele acestui turn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pentru că așa este firea lui. Sau poate pentru că viața lui conține secrete și, ca să le protejeze, nu dă nici informațiile lipsite de miză. Oricum, Letiția nu-l întreabă niciodată nimic. De la început l-a simțit vulnerabil și a avut aceeași incontrolabilă mișcare maternă: cineva dinăuntrul ei se grăbește să îl ocrotească. * - Vrei să îți spun ultimul banc? întreabă Radu și continuă, fără să îi mai aștepte răspunsul. Deranjat de securiștii care își instalau banda cu aplauze în subsolul Sălii Palatului, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
cu, să zicem, Iago. Pan Bijinski n-a fost, să ne înțelegem, un înger. Dar nici nu i se pot pune în cârcă sumedenia de grozăvii care circulau pe seama lui, parte născocitoare, parte parțial credibile, vehiculate toate prin acele canale incontrolabile care sunt creațiile anonime, strigăturile, proverbele, zicătorile, cimiliturile, legendele, basmele etc. Din câte am putut noi verifica, doar două din cele peste patruzeci de povești sinistre în care Bijinski a fost principalul protagonist sunt autentice, anume aceea din tinerețe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că vor fi minunate. E foarte bun la asta. Atunci de ce te-ai mai deranjat să mă suni? am mormăit în telefon. —Ce? — A, nimic. Ce mai face Adrian? —Trebuie să plece, a spus Duggie cu pasiune, probabil clătinându-și incontrolabil capul în toate părțile; așa făcea mereu când era entuziasmat peste măsură. Nu-mi pasă ce spune Willie, mă enervează la culme, excrement mic și oribil. Și hainele lui sunt din ce în ce mai stupide. Dacă aș fi vrut în galerie pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]