6,094 matches
-
enorm a cărui tăblie era împodobită cu trandafiri aurii. Așternutul alb ca zăpada era desfăcut. De o parte și de alta a patului două lămpi așezate pe sfeșnice, de asemenea aurite, asemănătoare celor bisericești, aruncau o lumină blândă. Peste covorul indian alb erau aruncate din loc în loc mici carpete persane trandafirii. Am pășit înăuntru. Palmer ședea pe marginea patului. Purta un halat gălbui, dintr-o mătase chinezească brodată și, era clar, nimic pe dedesubt. Antonia stătea lângă el, bine înfășurată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am probat doar rochii de seară, fiindcă Îmi plăcea felul confident În care foșneau. Dar hainele acestea erau de obicei prea mari și nu arătau niciodată ca hainele normale, ci mai degrabă ca niște saci Înflorați de cartofi sau corturi indiene din dantelă. După un timp m-am Îndreptat spre bluze; aici aveam mai mult noroc. Deși erau greu de legat și Încheiat la nasturi, dacă Închideam ochii pe jumătate, măcar păreau croite pentru mine - până când stăteam În profil, cercetând dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spunea „Eu fac donații, nu primesc donații“. Cea mai mare slăbiciune a ei, Însă, erau bijuteriile de mare valoare, mai ales atunci când erau cu totul inadecvate situației - nimic nu o amuza mai mult pe Lauren decât să poarte un rubin indian inestimabil atunci când era În pat. — Poate că ar trebui să o invit pe Tinsley Încoace, ca În felul ăsta să mai stea la umbră. E nebună să se expună la soare În halul ăsta, spuse Lauren, puțin mai târziu. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Purta o rochie din șifon cu imprimeu paisley 1, care plutea În urma ei când pășea, desculță, prin spațiul vast. Singura bijuterie pe care o purta era brățara din aur cu smaralde pe care o avea la gleznă, ca o prințesă indiană. —Îți vine să crezi că aici era cândva Manhattan Mini-Storage2? Normal că mansarda fusese un mini-depozit al companiei respective: era suficient de mare Încât să depozitezi aici toată Coasta de Est. Numai salonul avea, cu siguranță, vreo 15 m lungime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vorba despre Sfânta Fecioară din Welburn, New Mexico. A apărut în zbor deasupra străzii principale, săptămâna trecută. Avea părul lung, împletit în șuvițe roșcate și negre fluturând în bătaia vântului, picioarele desculțe și murdare și era îmbrăcată cu o fustă indiană de bumbac, vopsită în două nuanțe de maro, și cu o vestă de denim. Materialul a apărut în World Miracles Report, numărul de săptămâna asta, care se găsește la casă în toate supermarketurile din America. Iar eu, iată, am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de ce. Mie, una, zice Mona, când îi dau cartea înapoi, îmi plac tradițiile străvechi. Îmi pun speranța că, nu știu cum să spun, călătoria asta va fi pentru mine ca o căutare de sine. Și că o să mă aleg cu un nume indian și, zice, că o să sufăr o transformare. Stridie scoate o țigară din săculețul Hopi și zice: — Vă deranjează? Și-i zic că da. Și Helen zice: — Nu, deloc. Și doar e mașina ei. Și încep să număr: 1, 2, 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pat. Mă întind și strâng laolaltă rămășițele de benzinării, morgi, chioșcuri de fast-food și mănăstiri spaniole. Adun grămadă bucățile însângerate și prăfuite, și la radio e muzică swing de big band. La radio e muzică celtică, gangsta rap și muzică indiană de sitar. Dinaintea mea sunt îngrămădite piese din sanatorii și studiouri de film, elevatoare industriale și rafinării. La radio e trance electronic, reggae, vals. Bucăți de catedrale, închisori și cazărmi, amestecate grămadă. Cu pensula și lipiciul, pun cap la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-se de mașină, zice: — Nu știu dacă o să crezi, dar facem asta ca să te salvăm. Stridie e prăbușit pe banchetă, prea nemișcat, prea desăvârșit ca să fie viu. Părul blond și ciufulit i s-a răsfirat pe spătar. Săculețul de leacuri indian e tot la gâtul lui și din el cad țigările. Obrajii-i sunt brăzdați de cicatricele roșii de la cheile lui Helen. E mort? întreb. Și Mona zice: — Ai vrea tu. Nu, o să fie bine, zice. Se urcă la volan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rezultatul înălțării Podișului Qinghai-Tibet, o importantă acțiune geologică din istoria Terrei de acum câteva milioane de ani. Privit de la înălțime, seamănă cu un șir de trepte, care coboară de la vest la est. Prima treaptă, formată ca urmare a ciocnirii plăcii indiene cu cea euro-asiatică, a dus la înălțarea necontenită a Podișului Qinghai-Tibet până la altitudinea medie de peste 4.000 m, cunoscut azi ca "Acoperișul Lumii". Piscul principal al Munților Himalaya de pe acest podiș are o înălțime de 8.844,43 m, fiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu acele de acupunctură sau arsă direct pe pielea pacientului. 4. Terapia prin masaj și principiile sale fundamentale Masajul este una din cele mai vechi tehnici terapeutice. Primele mărturii scrise despre masajul terapeutic au apărut în documentele chineze, egiptene și indiene, cu 3000 de ani înaintea erei noastre. Tratatul de medicină internă al Împăratului Galben, care reprezintă "Biblia" medicinei tradiționale chineze, indică faptul că masajul se folosea pentru alinarea durerilor și întărirea sistemului de apărare al organismului. Masajul tradițional chinez este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
discuția dinaintea parantezei, am să mărturisesc că versiunea mea e alta: de caftit, frati-miu a caftit insecta aia cu față de copil, Cristos, Cristi, cum vreți să-i spuneți, numai că eu știu că-n altă împrejurare, nu ca un indian apaș pe șeful de trib, în preerie, ca să-i ia locul, ci în scara blocului, odată când eu eram cam nervos și-l țineam cu mâinile la spate pe puști, unul gras și blonzișor, ca să-i tragă el una. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un șifonier uriaș plin de cearceafuri și pături sub care stătea pitită o bijuterie de săpun Fa pe care gustul cleios, infect, tot nu m-a dezvățat s-o mușc, cu un dulap în care se găsea marele Manitu, zeul indian, altfel o biată lumânare cu chip de om hâd, și cu un radio rusesc, imens, la care ascultam teatru radiofonic în regia lui Rome Ochelaru, iar seara, invariabil, vocea plină de purici și mister a lui Neculai Constantin Munteanu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trap după mama, de parcă era absolut normal să pășești pe Jupiter. CÎt despre mine, eu Încă mă aflam la adăpostul relativei mele ignoranțe, și doar o vagă neliniște Începuse să roadă ușor la marginile minții mele. Mergeam grăbiți În șir indian, cît de aproape de clădire puteam ; am luat-o În sus pe Cornhill și apoi În josul unei alei Înguste. Eu eram ultimul din coadă. Aleea era Întunecoasă și avea același miros precum cel ce venea dinspre TOALETĂ, doar că mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cel mai ridicol era faptul că insista să-și țină și coada Într-un unghi ațîțător, un unghi pe care cred că Îl pot descrie fără teama de a greși drept neobrăzat. Neobrăzat și provocator. În timp ce ne strecuram În șir indian pe alee, fundul ei mi-a ocupat Întreg cîmpul vizual, mi-a invadat conștiința și m-a Împiedicat să mă mai gîndesc la altceva, inclusiv la mîncare și la pericole. Cred că vă pot explica destul de limpede situația, acea putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
viață prosperă și mulțumitoare. Societatea Ladakhi se baza pe cooperare și ajutor reciproc. [...] Cu cât guvernul se implică mai mult în activitățile satului de dragul «dezvoltării», cu atât se simt sătenii mai puțin înclinați să se ajute singuri. Ulterior, „efortul guvernului indian de a industrializa regiunea Ladakh a determinat bărbații să-și părăsească familiile din regiunile rurale ca să devină salariați la oraș. Deoarece lumea contemporană îi recunoaște numai pe salariați ca membri «productivi» ai societății, gospodinele, țăranii tradiționali și bătrânii ajung să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Într-o rețea de linii ce se leagă a celebrului scriitor irlandez Silas Flannery. O altă scrisoare, tot din Cerro Negro, e scrisă, în schimb, pe tonul unei evocări inspirate: prezentând - se pare - o legendă locală, cuprinde povestea unui bătrân indian numit „Părintele Povestirilor“, de vârstă imemorabilă, orb și analfabet, care povestește neîntrerupt istorisiri ce se petrec în țări și timpuri complet necunoscute lui. Fenomenul a atras la fața locului expediții de antropologi și parapsihologi: s-a stabilit că multe romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atras la fața locului expediții de antropologi și parapsihologi: s-a stabilit că multe romane publicate de autori celebri fuseseră recitate cuvânt cu cuvânt de vocea răgușită a „Părintelui Povestirilor“ cu câțiva ani înainte de tipărirea lor. Unii spun că bătrânul indian ar fi izvorul universal al materiei narative, magma primordială din care se ramifică manifestările individuale ale fiecărui scriitor; alții îl consideră un prezicător care, grație consumului de ciuperci halucinogene, reușește să comunice cu lumea interioară a celor mai puternice temperamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
șalului, își acoperă ochii. Tatăl tău venea de departe... Ce legătură de sânge poți avea cu noi? Dar eu m-am născut la Oquedal... dintr-o femeie de aici... — Caută-ți altundeva legăturile tale de sânge, nu printre noi, sărmani indieni... Nu ți-a spus tatăl tău? — Nu mi-a spus niciodată nimic, ți-o jur, Anacleta. Nu știu cine e mama mea... Anacleta ridică o mână și arată spre prima curte. — De ce n-a vrut stăpâna să te primească? De ce te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu se vadă structura cojită și găurile perdelelor rupte. Am fost invitat la cină de stăpână. Dona Jazmina are fața acoperită de un strat de pudră ce pare gata să se desprindă și să cadă în farfurie. Și ea e indiană, cu părul vopsit arămiu și ondulat cu fierul. Brățările grele strălucesc de câte ori duce lingura la gură. Jacinta, fiica ei, a fost crescută la colegiu și poartă un tricou alb de tenis, dar privirile și gesturile ei sunt la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
totul altfel. — Toți seamănă între ei, la Oquedal, spun eu. E un portret în cea de-a doua curte care ar putea fi portretul tuturor... Mă privesc, ușor tulburate. Mama spune: — Era Faustino Higueras... După sânge era numai pe jumătate indian, cealaltă jumătate era albă. După suflet, însă, era complet indian. Locuia cu ei, le lua partea... și așa a murit. — Era alb după tată, sau după mamă? — Câte lucruri vrei să știi... — Toate istoriile din Oquedal sunt așa? spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
E un portret în cea de-a doua curte care ar putea fi portretul tuturor... Mă privesc, ușor tulburate. Mama spune: — Era Faustino Higueras... După sânge era numai pe jumătate indian, cealaltă jumătate era albă. După suflet, însă, era complet indian. Locuia cu ei, le lua partea... și așa a murit. — Era alb după tată, sau după mamă? — Câte lucruri vrei să știi... — Toate istoriile din Oquedal sunt așa? spun eu. Albii care se-ncurcă cu indienele... Indieni care se încurcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu moda, căreia îi plac hainele elegante și căreia nu-i place să ridice un deget. Nu mă deranjează că nu muncește, dar mă întristează faptul că aruncă banii cu ghiotura pe coafuri și pe rochii noi, comandate la croitorul indian. Eu nu sunt un tip elegant, dar ea este foarte dichisită. Mulți ani după ce ne-am căsătorit nu am avut copii. Apoi a rămas gravidă și mi-a născut un fiu. Am fost foarte mândru, singurul lucru pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
provocate de stres și orice lucru neobișnuit îi putea declanșa o migrenă. Procesul fratelui ei, de exemplu, fusese pentru ea o perioadă plină de dureri de cap și, în fiecare lună când mergea să-l viziteze la închisoarea de lângă supermarketul indian, simțea că o chinuie o migrenă chiar înainte să se pună la coada lungă a rudelor care așteptau să intre în vizită. Fratele ei fusese implicat în furturi de mașini și, deși ea depusese mărturie în favoarea lui, afirmând sub jurământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sînt Încăpățînați. Oberlus ridică din umeri și făcu un gest prin care Îi arătă ce se afla În jurul lor: — Putem supraviețui șase luni aici, arătă În spatele ei. Iar dacă ne descoperă, n-or să poată intra aici decît În șir indian. Nu-ți fie teamă. — Niña Carmen nu făcu nici un comentariu, pentru că nu-i trecuse nicicînd prin minte să-i fie teamă de englezi. Toată teama ei se concentra asupra faptului că, peste numai două luni, trebuia să nască un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mea o suflă în față; mătasea mi se lasă peste gene fără să le îndoaie. Până și fața mea, locul unde duce fiecare nerv al corpului, nici chiar fața mea n-o simte. E nevoie de-o echipă de plozi indieni, zice Brandy, copii vegetarieni de patru și cinci ani care șed cât e ziulica de lungă pe bănci de lemn, obligați să tragă cu pensetele cam un trilion de firișoare de mătase ca să lase doar desenul în aur. — Nu vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]