617 matches
-
sunt rostite de o elevă catolică, ele declanșează un scandal de pe urma căruia Biserica este pusă la zid. O țară în care toți sunt împotriva reacționarilor, deși nimeni nu mai știe prea bine cine sunt reacționarii. O țară în care bunăvoinței indigenilor li se răspunde cu o insolență rasistă de la care autoritățile își întorc privirile. O țară în care filantropia se vinde cu toptanul și, în fine, o țară a cărei capitală riscă să rămînă fără parizieni. Cartea lui Sévillia este radiografia
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
nu-l schimbe de la un roman la altul. O ranchiună groasă curge cu aplomb retoric, acoperind paginile și sluțind totul. Oamenii sînt brute puțind a bere și cîrnați, femeile sînt șleampete și dizgrațioase, peisajul, deși frumos, e pîngărit de prezența indigenilor, Viena e o cloacă mișunînd de impostori, și în genere orice instituție de stat e o fundătură. Voluptatea aceasta de a terfeli totul face ca orice detaliu legat de Austria să-i miroase rău: Biserica Catolică este instituția diavolului, localnicii
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
ființe înalte“. Acești vizitatori stelari veniseră din cer în nave imense, coborâseră pe Pământ, iar în timpul șederii lor s-au plimbat cu băștinașii și i-au învățat despre arta vindecării. Când misionarii creștini au sosit în jungla braziliană, pe la 1700, indigenii au încorporat doctrinele creștine, făcându-le parte integrantă a culturii lor despre vindecare, iar Ama Deus a devenit atunci numele nou al acelor învățături străvechi. Ama Deus a ajuns pentru prima dată în Statele Unite în 1998, când faimosul vindecător brazilian
Agenda2004-31-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282702_a_284031]
-
a următorului avertisment: „Atenție, tutunul poate fi vătămător pentru sănătatea dumneavoastră! Monumentul fumătorului Reamintim - ca pe o ironie a istoriei romanțate a tutunului - că, în momentul descoperirii sale în Lumea Nouă, de către marinarii lui Cristofor Columb, fumatul era apreciat de către indigeni ca un leac universal și o cale de a intra în legătură cu zeii, în timpul unor ritualuri religioase complicate. Odată ajuns în Europa (1559), tutunul este primit cu toate onorurile. Jean Nicot („nașul” nicotinei), ambasadorul Franței la curtea portugheză, este de-a
Agenda2006-21-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284988_a_286317]
-
albe sărace, amândoi morți pe când abia se născuse, crește ca mic indian, petrecându-și copilăria în mediul picaresc din Lahore (după modelul copilăriei lui Kipling, care până la 6 ani, când a fost trimis pentru o vreme în Anglia, trăise printre indigeni). Poartă la gât, ca pe o amuletă, câteva documente rămase de la tatăl său și pleacă în căutarea unui fantomatic „taur roșu” prevestit de acesta. Pe drum se împrietenește cu un lama tibetan, și el în căutarea unei ținte legendare: Râul
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
transpar acele nuanțe care i-au dat apă la moară lui Edward Said. „La St. Xavier’s.... nu trebuia să uiți niciodată că ești sahib și că într-o bună zi, după ce îți promovai examenele, aveai să le dai porunci indigenilor”. Ar fi fost, totuși, necesar ca traducerea fluentă a Constanței Câmpeanu să fie însoțită de mai multe note, iar postfața de numai trei pagini a Crenguței Năpristoc să atingă mai multe puncte de interes ale romanului. Chiar și numai pentru
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
multe puncte de interes ale romanului. Chiar și numai pentru a lămuri excentricitățile contrastante ale autorului, elementele de filozofie budistă, sau cele datorită cărora Orwell îl numise pe Kipling „profet al imperialismului britanic”. Tot un european crescut în India printre indigeni, și tot un orfan (temă, de altfel, romantică) e personajul principal din romanul lui Rabindranath Tagore. Gora ilustrează viața intelectuală și emoțională a orășenilor din Bengal la sfârșitul secolului al XIX-lea. Crescând într-o familie de brahmani, fără să
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
o tendință separatistă acută, negrii s-au civilizat, nu mai acceptă pe europeni decât provizoriu, până se pun la punct cu tehnica. După părerea mea, europenii vor fi expulzați din Asia și Africa sau vor fi absorbiți, prin împerechere cu indigenii. Deja în America... Lui Saferian un asemenea oracol îi dădea vertij. I se părea că pe unde calcă solul e moale, cedând ca vata la apăsarea piciorului. - Atunci unde e sigur, domnul Smărăndache? . - Eu cred că în jurul Mediteranei, în Grecia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe această clină, întoarcere nu mai e cu putință. Nu contestăm asemenea că averile s-au înmulțit în România - numai nu în mâinile românilor; nu că esistă mai multe palate și zidiri mari în orașele noastre, numai nu sunt ale indigenilor; nu contestăm că suma averilor existente pe acest pământ e mai mare decât acum douăzeci și cinci de ani, dar e așa repărțită încît prea puțin din ea e 'n mâini indigene. Daca însă acest lucru e indiferent, daca prosperitatea pe espresia
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să dea îndărăt și azi nu mai există. Negustorul care 'ntroducea din străinătate obiectele necesare deveni factorul de căpetenie al pieței și era mai lesne ca acest negustor să fie străin decât indigen. Pe de altă parte brațele și inteligențele indigenilor neaflând o altă piață, nici o altă ocupațiune decât aceea ce le-o oferea statul, s-au născut în țară acea nefastă tendență de-a privi funcțiunile ca singurele ocupațiuni onorabile, o tendență constatată demult în contra căreia, din nefericire, nu s-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
români, îmi vine a repeta vorba generalului Jaltuchin: "Cel mai bun dintre ei e tot bun de spânzurat fără judecată". Cuvintele acestea ne-au rămas în minte, căci în adevăr vacă de muls pentru toată lumea, pentru coțcarii străini, pentru cei indigeni fie de un sex ori de altul, vacă cum e țara noastră rar se va mai găsi. Rău o fi fost și 'nainte, dar de când politicianul venetic, C. A. Rosetti, și-a ridicat adunăturile, cioclovinele de câte patru clase primare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în ea decât o mărgică de sticlă obișnuită, cum purtau îndeobște fetele în colierele de la gât și care le erau oferite drept daruri pentru pețit. Armin mai adăugă încă un ciob de Terra sigillata. Cercetătorii Africii le-ar fi luat indigenilor - cum aș putea face și eu acum - pe niște fleacuri fără valoare comori întregi care se află acum în muzee. Chiar și el ar fi fost dispus să-și ofere comorile, ba să mai adauge și cuiele astea, ba până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu mai există români. După dispariția Imperiului Roman, nu am mai putut reface Dacia Felix acolo unde nu mai existau dacii liberi sau captivi. După destrămarea SUA, nimeni nu va mai putea restabili civilizațiile precolumbienilor, acolo unde nu au supraviețuit indigenii. Au reușit performanța doar evreii care au refăcut Statul Israel ca Pasărea Foenix și aceasta numai după ce au revenit acasă după o eclipsă de milenii. Oricât de mult am dori să-i ajutăm pe frații sârbi, kosovarii albanezi vor avea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
oprea să-și petreacă toată ziua În caleașcă, dar pe la șase, cînd Începea să se lase Întunericul, venea după el o fată, despre care mama lui, care era o femeie fermecătoare, spunea: frumoasă metisă, poate că se trage dintr-un indigen de viță nobilă, din vreun inca, niciodată nu poți să știi. Metisa care ar fi putut să se tragă dintr-un inca Îl scotea pe Julius din caleașcă luîndu-l În brațe, Îl lipea de sînii ei superbi care se profilau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Popeye și Olivia cea slăbănoagă; În sfîrșit, toată această faună tapisa cei patru pereți. Spătarele scaunelor erau niște iepuri care rîdeau cu hohote, picioarele aveau formă de morcovi și masa la care mînca Julius: era susținută de patru copii de indigeni, care nu aveau nimic comun cu aceia despre care Îi povestea metisa cea frumoasă cînd Îl spăla În Beverly Hills. Ah, era să uit, mai era și un leagăn, cu scăunelul suspendat; hai, mai mănîncă puțină supă, Julito, (uneori chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe la patru ani: Vilma, căci așa se numea metisa cea frumoasă din Puquio, acapara atenția lui Julius În timp ce-i făcea baie, dar apoi, cînd Îl ducea În sufragerie, era captivat de Nilda cu poveștile ei Împănate cu pume și cu indigeni din tribul chuncho, vopsiți În toate culorile. Biata Nilda Încerca doar să-l țină pe Julius cu gura căscată, pentru ca Vilma să-l poată face să Înghită mai ușor lingurile de supă. Dar lucrurile nu erau atît de simple, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pereți În mărime naturală sau chiar În mijlocul dormitorului, tăiați din carton și cu pistoale din plastic care străluceau ca pistoalele adevărate. Pieile-roșii muriseră cu toții, pentru ca Julius să poată dormi liniștit. În realitate, la Fortul Apașilor bătălia se Încheiase și numai indigenul Ierohim, care Îi plăcea cel mai mult lui Julius - la urma urmei, ar fi putut chiar să lege o prietenie cu Burt Lancaster, de exemplu - numai Ieronim supraviețuise și rămăsese Încremenit În fundul dormitorului Îngândurat și mândru. Vilma Îl adora pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și, cu toate astea, niciodată nu se plîngea de moartea tuturor pieilor-roșii din Fortul Apașilor; de altfel, niciodată nu-i plăcuse Ieronim, ba chiar Îl privea cu simpatie pe Gary Cooper, desigur că toate astea se petreceau În Statele Unite, dar indigenii sînt la fel peste tot, uite, Celso e un adevărat indigen... PÎnă cînd Îl fura somnul, așteptînd, poate, să audă pașii maică-sii pe scări și să se trezească, s-a Întors, urcă. Julius Îi asculta pașii pe scări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de mic și de primejdios. Nilda ignora complet epocile istorice; puțin Îi păsa de cronologia pădurii virgine peruviene; copilăria, tinerețea, vîrsta maturității le petrecuse la Tarapoto, amesteca totul și pe nesimțite pădurea virgină s-a prefăcut Într-un loc unde indigenii din tribul chuncho, care umblau În pielea goală În poveștile Nildei, hoinăreau de colo colo prin desișul verde unde la tot pasul erai pîndit de primejdii, de la tabăra lingviștilor la tabăra evangheliștilor, bunăoară și pe drum se Întîlneau cu stăpînii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de siestă. Se apropia de trăsură, Își scotea șapca, o azvîrlea pe fereastră și urca fără să-i treacă prin cap că era ora de joacă a lui Julius. Asta a schimbat complet ordinea din universul lui. În mod normal, indigenii ajungeau cel mult la capră pentru ca el, dinăuntru, să Întindă brațul pe fereastră și să-i Împuște dintr-un singur foc. Dar Într-o după-amiază ajunse la trăsură și-l găsi, spre marea lui surprindere, instalat Înăuntru, dormind pe canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
răniți din diligență, pîndit mereu de primejdia de a cădea și a se izbi cu capul de stînci, de a se rostogoli În prăpastie... Degeaba. Nu se putea face nici o urmărire ca lumea cu Împușcături În șoaptă, fără strigăte de indigeni furioși. Și În vara asta Susan, Juan Lucas și frații lui mergeau În fiecare zi la golf; Carlos Își petrecea după-amiaza cum Îl tăia capul, fiindcă nu avea nimic de tăcut. Trebuia să aștepte pînă se trezea, cam pe la cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd treceau prin dreptul lui. Julius simți mîna uriașă și ochii i se umplură de lacrimi: pesemne că așa se simțeau sfinții, Într-o bună zi el va pune mîna pe creștet tuturor copiilor de negri din Africa și de indigeni din Perú, ce minunat era să le pui mîna pe creștet săracilor și să-i faci fericiți. Dar mai era cineva care avea nevoie să i se pună mîna pe creștet: tocmai aflase că povestea cu colegiul nu se Încheiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce trebuia pentru ca serviciul să fie impecabil. Bietul de el era puțintel intimidat Întotdeauna cînd intra În dormitorul doamnei, pășea În vîrful picioarelor și părea neîndemînatic. Dar Baby Richardson consideră că era un competent butler și Întrebă dacă era un indigen pur. Apoi aprecie Îndată că pîinea era foarte bine prăjită și scoase un strigăt jumătate Încîntător, jumătate prostesc, cînd văzu farfurioara pe care era adusă marmelada de portocale. Susan Îi povesti istoria farfurioarei, cum o achiziționase etc.; acesta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tot timpul și că suferea din pricina faptului că nu prețuiau mîncarea pe care le-o gătea și că citea ziare de senzație stînd cu cuțitul cel mare de tăiat carne alături și că ajunsese la fundul sacului cu poveștile cu indigeni În pielea goală și că susținea că multe din poveștile pe care le citea la pagina polițistă se Întîmplaseră la Tambopata, În copilăria ei și le povestea ca și cum ar fi fost de față și că știa care sînt drepturile săracilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că maică-sa era peraviană, cu un aer de fotbalist de categoria a treia sau de ajutor de mecanic, un om simplu În orice caz, dar era blond... avea ceva de corcitură europeană, de țăran cu pielea albă și de indigen civilizat În același timp. În orice caz, pruncul Iisus sau Președintele Republicii pentru Păsărică, fiindcă o Îmbrînci cît colo pe Arminda și se duse glonț la el ca să-l copleșească de triluri și mîngîieri. Bietul de el rărmăsese Încremenit În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]