1,077 matches
-
folosească strategema prin Brangone, a acceptat să se culce cu Mark. Cei mai sentimentali, chiar, pot admite adevărul acesta comun. Singura diferență este că susținând gândul acesta cu perseverență, demonstrez că marginile dragostei mele sunt bine socotite, bine marcate. Mă indignam: m-am chinuit atâta pentru Ioana fără să mă întrerupă nici un amuzament. Am acceptat toate fanteziile ei și acum suport cele întîmplate fără nici o încercare de a fugi. N-am gânduri pe care sa nu i le spun, nu aflu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
egal. În Ioana probabil că se petrece ceva similar, dar ne e penibil să ne facem mărturisiri. Câteodată sunt cuprins de poftă de inițiativă. Orice plan, cât de mare, nu mă înspăimîntă. Clădesc o viață fericită cu Ioana sau mă indignez împotriva atâtor trândăviri, pricina tuturor necazurilor, în timp ce o lume întreagă muncește și nu mai are timp să se tânguie. Sunt convins că-mi voi susține energia și că-mi voi pune în aplicare proiectele, cu toate că experiența ar trebui să-mi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
explică de ce a fost aproape silit să pună capăt unui război fratricid, care durase aproape doi ani. În condițiile capitulării se menționa și dreptul pe care-1 aveau "migueliștii" de a se întoarce nevătămați la casele lor. Dar amănuntul acesta a indignat grupul de revoluționari de la Lisabona. Și când, în seara de 27 mai, Don Pedro se afla la Teatrul San Carlos, în loja regală - în sfârșit victorios! - izbucnește o manifestație ostilă. Se aud strigăte: "Moarte uzurpatorului! Jos tiranul care apără pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
republicani. La 30 septembrie se schițează o mișcare revoluționară, repede sufocată de garnizoana din Lisabona. Granjo hotărăște dezarmarea gărzilor republicane și a marinarilor. Un mare număr dintre ofițerii de marină sunt arestați. Un ziar de stânga, Impresa da Manha, se indignează: "Domnul Granjo, după ce s-a supărat pe jurnaliști și pe toți republicanii, își îndreaptă acum acreala împotriva marinarilor. Nu-și mai amintește că ei au fost și sunt încă cei mai buni susținători ai Republicii. Dar cât e de absurdă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
observă scutierul. Balamber se întoarse spre el. Privirea sa era ca de plumb. — Ce anume? întrebă ca năucit. E mort, Mandzuk. Ce e așa de ciudat? — Războinicul care l-a ucis: avea voce de femeie. — Cum... ce spui? — Da, se indignă Odolgan. Khaba, ucis de o femeie? Ești nebun! Continuând să-l privească pe Balamber, scutierul întări: — O voce de femeie. Sunt sigur că nu mă înșel. Balamber își opri câteva clipe privirea pe chipul său; apoi, încet, o roti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
subliniem prin rezerva noastră ceea ce celălalt credea că trece neobservat, și devenim indiscreți. În unele cazuri, reușind să ne jucăm rolul perfect, excesul de discreție ne face să apărem insensibili. E naiv să te miri. E cinic să nu te indignezi. Tu crezi că, dacă ai vrea, ai putea să începi chiar de azi să fii minciunos, lingușitor și crud, ca să poți triumfa în viață. Credința că poți reuși să ai defectele pe care nu le ai este o iluzie tot atât de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
al cinicilor; aceștia considerau că baza fericirii și virtuții este maximum de independență față de condițiile exterioare ale vieții, disprețul pentru regulile și convențiile sociale, limitarea nevoilor și revenirea la "starea naturală". că o să mă distreze cu "cinismul" lui, m-a indignat profund. Belesprit 1 și totuși cuistre 2. Filozof de mahala. Piqueassiette 3. Cerșetor care insultă când nu-i miluit. "Cinic", într-adevăr, în sens modern. Nesociabil și rău. Ironie greoaie și aproape de mintea omului. Infatuat. Inelegant la aspect și la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care ne-o evocau acum aceste puține note. Și nici incidentul celebru, când am văzut o clipă din antret, pentru întîia și ultima oară, instrumentele lucitoare din laboratorul de fizică, grație unei uși întredeschise de servitor, care ne-a alungat, indignat peste măsură de obraznica noastră indiscreție ("Ce vă zgîiți?")... Cu toate acestea, din cauza imaginației vii și a simțului pentru comic, ea se amuza mai mult decât noi, neastâmpărată pe scaunul ei, râzând cu lacrimi, dar fără glas, cu ochii strălucitori
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
norocos, eu sunt prietenul tău. În situații similare, mulți vor fi dornici să ofere dublu ori poate triplu Însă nu sunt În posesia unei relații la nivelul tău...! Ai Încredere, eu nu glumesc...!” Îndrăzneala, mojicia acestui individ fără scrupule, Îl indignă. O fracțiune de secundă văzu negru În fața ochilor, in timp ce pământul Îi aluneca de sub picioare! Îl văzu pe Mingoti amplificat În imagini diforme iar tarabele negustorilor luase forme bizare. Creerul său refuza să mai funcționeze! După ce Îl ghiftui-se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
agățate gata să se Împrăștie În toate direcțiile. Dădu mâna cu Șeful Șantierului și privind pieziși la Tony Pavone, se Încruntă. „Îți ordon Imediat, părăsește Încăperea,a-i Înțeles...!?” Felul disgrațios În care individul Îl dăduse afară din birou Îl indignă și numai rațiunea Înțeleaptă Îl opri să nu se Întoarcă Înapoi să-i administreze o lecție de bună cuviință. Nu apucă Însă să schimbe unele cuvinte cu cei care-l așteptau și se auzi strigat de către Șeful Șantierului. „Vino repede
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pentru Hitler, iar,Polonia, drept urmare a pactului de prietenie dintre Ribentrop (18931946) și Molotov (1890-1986) semnat la 23 August 1939 cu condiția ca Împreună cu Uniunea Sovietică la data de 01 Septembrie 1939 să o atace Împărțindu-și teritoriul, În timp ce Franța indignată de Împărțirea Poloniei, În acelaș an declară război Germaniei fără a Întreprinde nimic și astfel armata Nazistă În 22 iunie 1940 ocupă Franța În pas de defilare, iar Elveția și Suedia au fost declarate neutre. Rămasă singură Anglia, Hitler a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
distanță de aproximtiv 100 de metri torpilele erau activate lovind cu precizie flota navală aflată În port, producând surpriză și haos după care imediat aviația ușoară de bombardament zburând doar la cățiva metri Înălțime, declanșază potopul...! Acest mișelesc atac a indignat opinia publică americană, declarând război Japoniei și implicit Germaniei Naziste...! Germania a fost Învinsă și a capitulat la data de 8 Mai 1945, iar În Pacific luptele Încă mai continuau cu japonezii, forțele armate americane la 6 august 1945 au
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ar face apel la forța executivă când acele expresii ar străbate în public vorbite ori scrise. Aici, în baltă, nu le ascultam decât eu și Gâdea. El se amuza enorm, deoarece eu mă făceam că nu le aud; uneori se indigna de unele locuțiuni prea energice și atunci categorisea pe oratori, înjurându-i și el, cu amenințări directe, pe care nu avea intenția să le execute vreodată, dar care erau singurele flori de stil la acest om sever. Eram atent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așa cum vizirul a vrut să ne facă s-o credem, ci pentru a declara că ne învoim cu hotărârea lor nelegiuită de a preda Granada.“ Șeicul aproape că urla; barba îi vibra de mânie și de ironie amară. „Nu fiți indignați, frați drept-credincioși, căci, dacă al-Mulih ne-a ascuns adevărul, nu a fost cu gândul de a ne trage pe sfoară; ci doar pentru că nu i-a ajuns timpul. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, să nu-l întrerupem, să-l lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Harun se făcu umil: — Prietenul meu și cu mine suntem prea tineri, abia am trecut de Marea Recitare, iar cuvântul nostru nu va atârna prea greu. Noi nu cunoaștem mare lucru din ale vieții și se prea poate să fim indignați de fapte care, în ochii celorlalți oameni, par obișnuite. Acum, după ce am deșertat tot ce știm, acum, după ce am spus tot ce aveam pe suflet, e rândul tău, venerabile șeic, să vezi ce e de făcut. Când ne-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
captivitate. Avea acum patruzeci de ani, vârsta unchiului meu, astfel că cei doi au stat îndelung împreună, vorbind despre poezie și evocând nenorocirile Andaluziei. Când, după două ceasuri, Khâli a amintit de problema lui Mariam, prințul s-a arătat extrem de indignat și a făgăduit să facă în așa fel încât afacerea asta să ajungă la urechile părintelui său. N-a mai avut vreme s-o facă, pentru că sultanul a murit, stranie coincidență, chiar a doua zi după vizita unchiului meu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o ambuscadă a quazilor. Îi atacaseră la ieslea găinilor, bucata de pământ pe care soldații o numiseră astfel pentru că le dădea puținul pe care-l putea oferi Pannonia pe timp de iarnă. „Mâncare bună pentru pui“, protestau soldații, care se indignaseră când aflaseră că tribunul Rubellius Glaucus nu fusese în stare să-și aducă în castru toți soldații, vii și nevătămați. Glaucus îi arătă lui Antonius scaunul de lângă el. — Cei curajoși să se așeze lângă cei proști, spuse pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bună pentru castrul ăsta, de unde ar fi trebuit să plecăm curând. Știi ce înseamnă asta? Că vom rămâne toată iarna aici. Nu e o tabără provizorie, e aproape un castra hiberna. — Vom ajunge să stăm de pază la graniță? se indignă Errius. Din soldați în legiune, vom ajunge paznici? Și ce se va alege de curajul armatei noastre, de însuflețirea ei în luptă? Cum ne va vedea Senatul de la Roma, dacă ne pierdem puterea militară și politică și rolul nostru ofensiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
verifica atent ochiurile plasei sale. — Ce-i cu tine? îl întrebă acesta, fără să-l privească. N-or să te pună să lupți cu Skorpius, dacă de asta ți-e frică... Ești bun, dar publicul e pretențios... Oamenii ar fi indignați dacă ar vedea un campion luptând cu un începător. — Eram la Augusta când l-a ucis pe Salix. Marcus îl privi. Nu l-a ucis pe Salix. Pur și simplu a învins. Eram și eu acolo, zise, continuând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care era înfipt un picior de pui. Maestrul tău te-a învățat să fii milos? — Nu se vorbește despre Proculus, protestară mai multe glasuri. — Marele maestru veghează asupra noastră. — Nici un cuvânt despre maestru! Alți gladiatori, printre care și Flamma, vociferară indignați la auzul cuvintelor tracului. Acesta privi în jur neliniștit. — Dar nu voiam să-l vorbesc de rău pe maestru... Ca voi toți, am o profundă devoțiune pentru el, zise, lăsând cuțitul să cadă. Sper ca mâine să mă apere... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu vrăjile lui, zise Skorpius cu glas răgușit, când Valerius îl eliberă din strânsoare. Imediat, pumnul lui Valerius îl făcu să se dea câțiva pași înapoi și să se lovească de Flamma, care se ridicase între timp. Unii gladiatori erau indignați de cuvintele lui Skorpius, alții îi dădeau dreptate. Se adunară în jurul celor doi. Se repeziră unul la altul, dar fură despărțiți de mulțimea ce intrase în cantină și se îngrămădea strigând în jurul meselor. Sub bolți răsunară numele celor mai admirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atâta zel arată că personajul acceptă fără rezerve concluzia chiar în situații în care nici nu știe despre ce e vorba („curat plastograf”) sau, ignorant, recunoscând în acest caz cu ingenuitate că termenul îi este neînțeles: „Eu vampir, ai?... se indignează Tipătescu. Caraghioz”, „Curat caraghioz! Pardon, să iertați, caone Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia bampir?”. Râsul este generat și prin revenirile de la mecanic ale acestui personaj: „curat condei! (Luându-și numaidecât seama, naiv:) Adicăte, cum condei, coane Fănică?...”. În
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ca un copil în leagăn. Ușor-ușor se învioră și își deschise larg aripile pornind mai departe în zborul său. A doua zi, vrăbiuța veni din nou, se așeză pe crenguță și-i spuse cu ton poruncitor: Crenguță, dă-mă huța! Indignată de îndrăzneala vrăbiuței, crenguța îi spuse: Nu vreau! Dacă nu vrei, chem toporul să te taie, spuse răutăcioasă vrăbiuța și porni în zbor grăbit către curtea unui gospodar, intră în magazia de unelte a acestuia și spuse poruncitor: Toporule, hai
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Bradamanta, o femeie egală în vitejie cu cei mai buni cavaleri, s-a oprit ca trăsnită la aceste cuvinte și cu bucurie ar fi părăsit lupta; dar Rodomont, adversarul ei, nu voia cu nici un chip să consimtă la așa ceva. Rogero, indignat înaintea acestei lipse de curtuazie, a spus cavalerului creștin să plece, că el va rămâne să continue lupta cu Rodomont. Duelul a urmat, susținut cu îndârjire de ambele părți, dar a fost curând întrerupt de întoarcerea Brandamantei. Neputându-i ajunge
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și-mi plăcuse la nebunie. Scriam membrilor Congresului, senatorilor, directorilor, grupurilor de lobby, organizațiilor ecologiste și, uneori, președintelui. În fiecare seară, la cină, dezbăteam câte o mare nedreptate, iar a doua zi Îmi scriam scrisoarea, anunțând pe cineva că eram indignată În legătură cu pedeapsa capitală sau despăduririle, dependența de petrolul străin, contraceptivele la adolescenți sau legile ce limitau imigrația. Toate erau sufocate de propria-mi importanță și sunau ca niște misive nesuferite și Încrezute, ceea ce și erau, dar părinții mei erau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]