2,142 matches
-
operelor vizuale. "Pictura are sens pentru privitor, spunea Soulages, în funcție de ceea ce este acesta." Ar trebui spus mai degrabă: "pentru privitori, în funcție de ceea ce sunt aceștia", căci sensul nu se conjugă la singular. Și toată drama noastră rezidă aici: cum să conjugăm individualismul și semnificația? Solitudinea și depășirea? A semnifica înseamnă a exprima identitatea unui grup uman, astfel încât să existe o relație între caracterul singular sau exclusiv al unui sistem de semne și valoarea lui expresivă. A comunica prin semne înseamnă a exclude
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un sacru care se luminează, un cosmos ușurat de toată greutatea nopții, sumbra față a numen-ului originar. Ceva ca rotunjirea unghiurilor, un climat nou de conivență sau de cordialitate între om și mediul lui. Și deci o primă îmburghezire. Individualismul și capitalismul sunt condiții prielnice pentru a îndrăzni să deschizi ochii, în mod profan, spre ape, munți și păduri. Sunt necesare un început de stăpânire a distanțelor și a forțelor naturale, un anumit progres al comerțului, al navigației, al digurilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o masă. Există și excepții, Cele zece porunci într-o parte și Hervé Guibert în cealaltă*, dar să mergi la cinema în grup rămâne o sărbătoare personalizantă, în timp ce să deschizi televizorul este o plăcere solitară, dar depersonalizantă. Să aibă organul "individualismului democratic" un oarecare dispreț pentru individual? Adunați ulterior ("total bilete vândute pe suprafața Parisului"), spectatorii formează un public, sumă de întâlniri unice, în timp ce telespectatorii, agregat statistic instantaneu, formează o parte de piață. E drept că, astăzi, cinematograful se adresează prioritar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Betty Blue nu s-a trecut de la o minciună la adevăr: filmele lui Abel Gance sau Einsenstein erau la fel de trucate sau periculoase, manipulate și manipulatoare ca frumoasele noastre benzi desenate. Schimbându-se cadrul, ritmul și ecranul, s-a schimbat "ismul". Individualismul concurențial este mai puțin periculos decât comunismul și, fără îndoială, decât fascismul, dar tot o ideologie este. Micul ecran nu arată bine, dar să recunoaștem în el, mai mult decât un modelator de mentalități, cel mai funcțional instrument de treiere
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de socializare din videosferă desocializează, "neoteleviziunea" de proximitate fiind și mai separatoare decât cea "arheo". Atunci, instrument predestinat libertăților individuale, a cărui expansiune nu întâmplător a însoțit, dacă nu cumva a accelerat sfârșitul comunismului, sau cheia unui periculos mariaj între individualismul consumator și democrația politică, despre care nu avem niciun indiciu că vor putea coabita mult timp? Fiecare va răspunde după înclinația și interesele sale. Ar fi naiv să vedem în imperiul video cauza unei crize a politicului. El este și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cu toții egali și independenți, nimeni nu ar trebui să impieteze asupra vieții, sănătății, libertății sau posesiunilor celorlalți" (id., p. [6] 5). Mai toți comentatorii sunt de acord că, prin afirmarea și susținerea acestor drepturi naturale, Locke reprezintă precursorul principal al individualismului democratic. Odată cu teoria elaborată de Rousseau, contractul social capătă elemente noi. Cea mai importantă îmi pare componenta morală implicată de constituirea pactului social: "în locul persoanei particulare a fiecărui contractant, actul acesta de asociere dă naștere unui corp moral și colectiv
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
caracterizate tocmai prin faptul că intimitatea este trăsătura lor fundamentală. Disoluția intimității înseamnă implicit exhibarea interiorității și, la nivel social, acest fenomen conduce la amalgamarea elementelor de psihologie individuală. Mai precis, fenomenul blogosferei se destramă în mai multe componente: a) individualismul fractal, prin care posesorul de blog așteaptă reacții repetitive din partea cititorilor; b) pierderea intimității individuale, în marea masă a blogerilor, prin indistincția creată. Spun "indistincție", deoarece numărul sentimentelor, impresiilor, judecăților logice sau de valoare este restrâns. Atâta vreme cât fostele jurnale "intime
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
observe. (17.08.2009) Instituțiile - cheia schimbării Doi amici, un pictor și un poet, zâmbesc sardonic ori de câte ori le spun că șansa schimbării nu e În oameni, fie ei și providențiali, ci În instituții, structuri, grupuri profesionale. „Grupuri, hm!” Adepți ai individualismului, egolatri ca toți creatorii, nu au Încredere În munca de echipă ori În beneficiile vieții instituționale, prezervând doar producția minții capabile de efort și creație singulară. toate realizările importante, În societățile moderne, insist, sunt operă colectivă. „Colectivă, hai?” Și iar
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
pragmatismului, dezamăgirii și indignării politice? „Formele fără fond” junimiste, crede Marino, au o rădăcină „ancestrală” de care poate nici fondatorii curentului n-au fost conștienți. N-avem competența psihosocială a cooperării, echipei, construcției (sociale, economice, de idei), avem, În schimb, individualism și egoism, structuri autoritare paternaliste, cutume patriarhal-tradiționale, solidarități de clan. În relațiile dintre șefi și subalterni nu se invocă competența și nu se practică competiția, ci se cere un hatâr, o favoare, un avantaj pentru „un om de-al nostru
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Orice poziție de putere Înseamnă și tranzacție, negociere, schimb personalizat de servicii. Dacă n-ai ce oferi, ești „pierdut”, n-ai nici o perspectivă de succes. Concluzia lui Adrian Marino: suntem marcați de o ereditate socială profundă, organică, structurală, de un individualism care exclude capacitatea de a munci sistematic și organizat În echipe, Într-o disciplină colectivă a solidarizării și construcției. Pot confirma această teză cu exemple din experiența proprie și a altora care au Încercat construcții instituționale durabile după 1989. toți
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a munci sistematic și organizat În echipe, Într-o disciplină colectivă a solidarizării și construcției. Pot confirma această teză cu exemple din experiența proprie și a altora care au Încercat construcții instituționale durabile după 1989. toți s-au lovit de individualism, de tendințe centrifuge care se drapau În proiecte personale, dar beneficiind de resursele obținute prin munca și efortul celorlalți. Efectul personalizării vieții sociale și comunitare: românii (aici ar trebui să precizăm: unii, mulți, o parte) nu aderă la ideea de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
culturală nu tre-buie să descurajeze persoanele de vârsta a treia și a patra, pentru că tocmai ele au multe lucruri de spus și de împărtășit tinerelor generații. f) Invitația la interdependență între generații. Nimeni nu poate trăi de unul singur, dar individualismul și protago-nismul invadent inundă, acoperă și întunecă acest adevăr. Cei vârstnici, căutând compania, contestă o societate în care cei mai slabi sunt deseori lăsați singuri, atrăgând atenția asupra naturii conviviale a omului și asupra necesității de a reface rețeaua raporturilor
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
individuală. Ileana, ca și Ellida Wangel, poate alege liber și cu discernământ, dar acest lucru nu o ajută: destinele noastre urmează să se împlinească sub semnul acelor puteri care nimicesc toate dorințele în beneficiul unei ordini cosmice, fără istorie, fără individualism. În roman se filosofează mult în acest stil. Dar dacă cititorul nu este încântat de acest raționament despre Timp, Mit și Istorie, părându-i-se că vlăguiește puterea de a crea imagini concrete, atunci autorul încearcă să preîntâmpine asemenea obiecții
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
memorii culturale. Prin exemplele solitudinii londoneze și al însingurării lui Beethoven, Memoria colectivă continuă Cadrele sociale prin faptul că memoria este o reconstrucție a trecutului în funcție de prezent; dar, importantă în Cadrele sociale era prezentarea colectivului ca esență a memoriei, contra individualismului psihologic al lui Bergson; dimpotrivă, în Memoria colectivă valoarea memoriilor colective virtuale pune în prim-plan alegerea individului în funcție de prezentul său. Dacă Memoria colectivă este simetrică față de Cadrele sociale, foarte important este titlul original dat de Halbwachs primului capitol, "Memorie
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de esențele religioase, la statutul autonom al acesteia, l-a împins pe artistul sfârșitului de secol XX spre o acerbă luptă a unicității, care a condus în mod inevitabil la împiedicarea dezvoltării unui stil unic, caracteristic acestei perioade 499. În ciuda individualismului proliferat, care a provocat o îndepărtare tot mai accentuată a artei de Biserică, criticul și istoricul de artă Suzi Gablik recunoaște instalarea, prin ridicarea oricărei obligativități de supunere față de reguli, a unui pluralism de idei, tipic modernist. În planul reprezentării
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
demnitate proprie, un rang mai puțin umil în fața lui Dumnezeu decât se considera înainte, fapt ce a condus chiar la unele idei temerare ale afirmării de sine, cel puțin în plan politic (Machiavelliă și al manipulării maselor (Giordano Brunoă. Acest individualism a căpătat o altă față odată cu doctrina protestantă, care pretinde omului să aștepte harul lui Dumnezeu în intimitatea propriei subiectivități, iubindu-l și rugându-se tot timpul la fel, omul european și-a descoperit noi virtuți individuale odată cu etosul capitalismului
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
rugându-se tot timpul la fel, omul european și-a descoperit noi virtuți individuale odată cu etosul capitalismului, care, cum spunea Weber (1933Ă, are la bază etosul protestant. Apropierea omului de statutul de persoană se face pe acest fond al creșterii individualismului, a stimei de sine și a încrederii în sine, a valorificării propriei demnității, la nivelul unei conjuncții dintre persoana juridică și cea a lui Dumnezeu, în cadrul noii etici inaugurate de Kant. În Critica rațiunii pure, Kant prezintă omul ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de elaborări etice. Este cazul personalismului francez a lui Mounier și a revistei Esprit. Într-o sinteză asupra personalismului, acesta (Mounier, 1969Ă comentează următoarele teme: - existența necorporală a omului - persoana emerge din natură, dar o transcede; - comunicarea interpersonală - personalismul combate individualismul, dar și colectivismul, pledând pentru unitatea persoanei; - intimitatea - e necesară, ca reculegere, univers privat, individul coborând în profunzimile sinelui de unde revine spre exterior; - confruntarea - din singurătate persoana pornește pe fundul afirmării făcând alegerile; - libertatea fără limită a persoanei; - eminența demnității
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
familiei, care, de altfel, s-au demonetizat ca modele. Ingredientele de spectacol și de distracție oferite sunt expresia instabilității sociale și a anarhiei axiologice. Devine evidentă existența unei „mame tehnologice”, care include televiziunea, sistemele video, Nintendo și walkman. Se cultivă individualismul, astfel că, din primii ani, copiii vor să sublinieze deosebirile dintre ei și ceilalți. Oferta educațională - jocuri, cultivarea aptitudinilor artistice, sportive - suprasolicită copiii, dar aduc satisfacții eului parental. Eul real e suprasolicitat, se îndepărtează tot mai mult de cel ideal
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ostil-dominatoare și ignorarea detașată a celor din jur. Aceste particularități comportamentale pot fi uneori doar consecința disfuncționalității grupului social a cărei contribuție personopatică trebuie raportată la reperele demografice individuale și la nivelul de asumare responsabilă a experiențelor biografice dezavantajante. Atributele individualismului promovat de sociocultura modernă occidentală sunt și ele extrapolate în structura diverselor categorii tipologice personologice. Tulburările de personalitate au fost descrise și comentate de-a lungul timpului în cele mai importante sisteme nosologico-nosografice psihiatrice internaționale (Oldham, 2005Ă. Ele au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
formează, se transformă pentru a scăpa structurilor și particularităților culturii 37 în timp ce se raportează mereu la ele, felurile în care scapă asimilării totale dar și împrăștierii, nivelării dar și egocentrismului. În "prima modernitate" s-au construit apartenențele pentru a limita individualismul. În "modernitatea" actuală, sunt tot mai numeroși cei care refuză să fie încadrați în "categorii" ("adolescent", "cuplu mixt" etc.). "Fii tu însuți! Devii tu însuți!" spun cei care nu vor să fie definiți doar prin apartenențele originare, ci și prin
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
omnipotent ca pe vremea trecerii la "societatea industrială"... Acum se străduie să fie un "stat social activ", în condițiile în care are de făcut față "globalizării producției și pieții", tendinței pronunțate de autonomizare a sferei financiare 79, schimbărilor mediului, creșterii individualismului și egoismului... Statele nu (re)acționează însă la fel. Poate și pentru că modelele nu mai sunt doar cele propuse de neoliberali, de comuniști, de americani sau de ruși. Însă nu vine "sfârșitul istoriei "80 din cauza aceasta. A existat și va
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
în istoria filosofiei...”, AAR, memoriile secțiunii literare, 1936-1937, 150-152; Mircea Streinul, Constantin Noica, BVS, 1937, 122; B. Br.[Barbu Brezianu], Descartes încetățenit, VRA, 1937, 497; Horia Stamatu, Descartes, BVS, 1937, 148; Mihail Sebastian, „De Caelo”, „Reporter”, 1938, 1; Nicolae Roșu, Individualism și spirit critic, UVR, 1938, 24; Octav Șuluțiu, Descartes, F, 1938, 1-2; S. T. S. [Sandu Tzigara-Samurcaș], Descartes, CL, 1938, 1-5; Vasile Damaschin, Constantin Noica, SE, 1938, 320; Munteano, Panorama, 169, 195; Vasile Băncilă, Cărțile d-nului Constantin Noica, GR, 1939
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
diferite de expunere culturală și de experiență interculturală influențează "sentimentul de a fi chinez sau american". Cultura chineză a fost descrisă ca accentuînd relațiile interpersonale, supunerea colectivă la autoritate și controlul emoțional, pe cînd cultura americană a fost caracterizată prin individualism accentuat, sfidarea autorității și libertatea exprimării emoționale. Aceste "sentimente" de "a fi chinez" și "american" sînt, în opinia autorilor cercetării, fie unidimensionale pentru chinezii născuți în America, fie independente unele de altele, pentru că subiecții implicați sînt crescuți de către părinți chinezi
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
diferite mărimi sau individual, măsurînd zgomotul produs. Rezultatele înregistrate au fost similare: performanța în sarcină scădea cînd subiecții erau în grupuri de mai multe persoane, în comparație cu situația cînd realizau sarcina individual. În ultimele decenii s-a observat că în funcție de dimensiunea individualism (caz tipic: SUA) colectivism (cazuri tipice: China, India), lenea socială variază semnificativ. Primul set de replici a fost organizat asupra a trei grupuri distincte, ce fac parte din culturi naționale diferite. Astfel, primul grup era constituit din copii de școală
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]