1,115 matches
-
dimensiunea personală a consumului lor (îmbrăcăminte, muzică, divertisment), semnele apte să-i distingă de alte grupuri asemănătoare. Acum chiar și cei mai puțin privilegiați vor să aibă acces la semnele emblematice ale societății de hiperconsum și prezintă aspirații și comportamente individualiste, fie și sub forma supunerii la canoanele modei 29. Pe măsură ce integrarea prin muncă sau școală se dezagregă, pe măsură ce identitățile de clasă și marile mișcări colective dau semne de epuizare, tinerii din cartierele sărace caută să se afirme prin look și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și de afirmare a sinelui pentru a înlătura imaginea sau condiția de victimă. Unul cheamă la compasiune sau la solidaritate; celălalt duce la cereri de ordine și de represiune. Chiar și în zonele de invalidare socială există o anumită supralicitare individualistă de activism brutal, de sfidare, de punere în pericol care depășește poziția „individului în lipsă”. Sărăcie materială, suferință interioarătc "Sărăcie materială, suferință interioară" Nefiind, în general, socializați, trăind în condiții de pauperitate, dar luând totuși cunoștință de normele și de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
-i pe indivizi să judece, să compare și să măsoare experiența lor de viață cu etalonul imaginii unei fericiri euforice, mereu noi și intense, civilizația bunăstării hrănește, în proporții de masă, frustrările și neîmplinirile existențiale. Instrument al reflexivității negative, socializarea individualistă și consumeristă face să se nască în om sentimentul de a fi întotdeauna privat de partea esențială a vieții. Mai există un factor care favorizează epidemia hipermodernă a nemulțumirii: este vorba de schimbările survenite în educația familială. Ele sunt considerabile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de la începutul secolului XX, ea n-a putut să se impună socialmente decât odată cu dezvoltarea civilizației consumatoriste și a idealurilor ei hedoniste, refuzul de a-l frustra pe copil apărând ca stilul educativ concordant cu valorile confortului și ale bunăstării individualiste: societatea consumeristă și educația fără constrângeri formează un sistem. Asemenea transformări ale sferei educative n-au rămas fără urmări profunde asupra vieții psihice a individului. Unul dintre efectele acestei educații este că ea tinde să-i lipsească pe copii de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
vine din aceea că au crescut în număr și intensitate cauzele obiective ale suferinței: ea nu atestă o mare mizerie economică, ci o alarmantă mizerie morală”40. Refacerea viețiitc "Refacerea vieții" Trebuie așadar să intonăm, odată cu bocitoarele, refrenul blestemului vremurilor individualiste? Situația este chiar fără ieșire? Tabloul necesită retușări fundamentale. Chiar dacă efectele distructive și depresive ale societății de hiperconsum sunt reale, există însă și altele care deschid perspective mai puțin sumbre. Epoca noastră generează pe scară mare nemulțumiri și suferințe psihice
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
hedonism comandat de dezindividualizare, de incandescențe extatice și de fuziuni comunitare? Convingerea mea este că această interpretare este o eroare de perspectivă, oarbă cum e în fața forței sociale a privatizării moravurilor. Fără îndoială, comunitarismele înfloresc, dar, simultan, atitudinile și aspirațiile individualiste capătă alura unei forțe irezistibile. Cu cât sistemele de referință ludico-festive câștigă în anvergură, cu atât societatea reală se prezintă într-o lumină mai radical antidionisiacă. Ne este dat să asistăm nu la noile epifanii ale Stăpânului plăcerilor, ci la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
se prezintă într-o lumină mai radical antidionisiacă. Ne este dat să asistăm nu la noile epifanii ale Stăpânului plăcerilor, ci la punerea în scena ludico-hedonistă a funeraliilor sale. Nu reîncarnarea valorilor orgiastice, ci inventarea unui univers paradoxal al hipermodernității individualiste. În culturile vechi, oamenii așteptau de la cultul dionisiac să-i elibereze de individualitatea lor terestră. Prin experiența extazului și a freneziilor transgresive, Dionysos oferea muritorilor bucuria de a scăpa de limitele identității individuale și, așa cum spunea Euripide, fericirea de „a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și duceau, în cursul petrecerii colective și extatice, la deposedarea de sine. Universul divertismentului contemporan nu este nici una, nici alta: e universul privatizării plăcerilor, al individualizării și al comercializării timpului liber. Orice în afară de orgiastico-extatică, logica triumfătoare este aceea a timpului individualist al divertismentului-consum. Individualizare nu înseamnă izolare și nici măcar retragere din comunitate, hiperconsumatorul căutând permanent „baia de mulțime”, ambianța festivă a marilor spectacole, plăcerile live din discoteci, de pe străzile comerciale, din restaurante și din locurile la modă. „Lumea” este când un
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de ceilalți. Via divertisment se constituie însuși universul relativist și pluralist al principiului „fiecare cu gusturile sale”. Cu câteva excepții, divertismentul reproduce nu atât o supremație a colectivului asupra principiului individual, cât o diviziune pașnică a socialului făcută din dispersia individualistă a gustului și a comportamentelor. Deși numeroase divertismente sunt trăite în microgrupuri sau implică o ambianță colectivă, să nu pierdem din vedere faptul că locul privilegiat al plăcerilor și al destinderii e domiciliul privat. A vorbi de o spirală a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
microgrupuri sau implică o ambianță colectivă, să nu pierdem din vedere faptul că locul privilegiat al plăcerilor și al destinderii e domiciliul privat. A vorbi de o spirală a comuniunilor tribale, de socialități orgiastice, de situații fuzionale care transcend comportamentele individualiste stârnește zâmbetul, când e știut că televiziunea ocupă, de departe, cea mai mare parte a timpului liber. În 2003, europenii s-au uitat la televizor, în medie, trei ore și treizeci de minute pe zi. Francezii consacră, în medie, patruzeci
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de modernitate al cărui specific este de a nu mai fi marcat de individ, ci de dispariția sa în adunări punctuale, în ansambluri colective, în microgrupuri în care primează valorile plăcerii și emoțiile trăite în comun. Acolo unde predomina atomizarea individualistă s-ar impune acum o nebuloasă de mici comunități animate de intense comuniuni de afecte și de sentimente împărtășite. Micile grupuri, clanurile și rețelele, iată fenomenul prezentat ca semnul însuși al caracterului depășit al individualismului, al victoriei lui „noi” asupra
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
individualismului, al victoriei lui „noi” asupra traiectoriilor singulare, al noii supremații a colectivului asupra individului. Că există comunități, atitudini de grup, sensibilități comune este o observație sociologică unanim acceptată. A face însă din ea o mașină de război contra interpretării individualiste a socialului contemporan este un cu totul alt lucru, căruia nu-i deloc greu să-i demonstrăm caracterul mai mult decât fragil. Cum să nu subliniem acest fapt nou că apartenența comunitară este acum aleasă, revendicată, afișată la vedere ca
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
stereo. În cursul celor Treizeci de Ani Glorioși, confortul s-a impus ca o preocupare tot mai importantă, prezentă în întreg corpul social, ca un obiect de consum de masă menit înnoirii permanente și ca o imagine paradigmatică a fericirii individualiste de masă. Centrat pe acumularea de bunuri, pe electrificarea și mecanizarea căminelor, acest model de confort este de tip tehnicist-cantitativ și se vrea a fi ceea ce face să dispară corvezile, o proteză miraculoasă care aduce igienă și intimitate, câștig de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
se mai exprimă atât clasica dorință de afișare a reușitei sociale, cât importanța acordată calității vieții care se confundă în prezent cu „liniștea”, cu autonomia fiecăruia, cu securitatea rezidențială. Banalizat de-acum, vila a devenit un simbol al noilor exigențe individualiste de libertate, de spațiu locuibil, de Natură (grădină). Intoleranța față de intruziunea altuia în ambientul propriu, gustul pentru intimitate, nevoia sporită de securitate, toți acești factori au antrenat o suprainvestiție în case proprietate personală, opțiunea de a trăi departe de oraș
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
boli: sănătatea, longevitatea, frumusețea au devenit noile sisteme de referință în raporturile cu mesele zilnice. O tendință analoagă a transformat și comportamentele băutorilor. Campaniile de luptă contra alcoolismului, înăsprirea măsurilor împotriva conducerii în stare de ebrietate, noile moduri de viață individualiste au schimbat vechile obișnuințe: între 1960 și 2001, consumul de băuturi alcoolice tari al unui adult a scăzut de la 24,6 litri pe an la 15,1 litri; la vin, de la 100 la 58 de litri. Pe când numărul consumatorilor frecvenți
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
universul fericirii private este cel care a dus la nevoia de a gusta bucuriile trăite în comun, și asta ca o nouă modalitate de a diversifica tehnologiile fericirii. Nu este nici o contradicție între gustul pentru marile adunări festive și hipertrofia individualistă contemporană și nici o depășire a cunoscutului principium individuationis, ci doar o altă categorie de consum individualist, consum de mulțime fericită și „unificată”, de căldură socială, de ambianța bucuriei colective. Sărbătoarea tradițională avea ca sarcină regenerarea ordinii cosmice sau întărirea coeziunii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
comun, și asta ca o nouă modalitate de a diversifica tehnologiile fericirii. Nu este nici o contradicție între gustul pentru marile adunări festive și hipertrofia individualistă contemporană și nici o depășire a cunoscutului principium individuationis, ci doar o altă categorie de consum individualist, consum de mulțime fericită și „unificată”, de căldură socială, de ambianța bucuriei colective. Sărbătoarea tradițională avea ca sarcină regenerarea ordinii cosmice sau întărirea coeziunii colectivității; ea urmărește acum fericirea indivizilor, fericire de ambianță și de afectivitate împărtășită efectiv dincolo de sfera
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de mulțime fericită și „unificată”, de căldură socială, de ambianța bucuriei colective. Sărbătoarea tradițională avea ca sarcină regenerarea ordinii cosmice sau întărirea coeziunii colectivității; ea urmărește acum fericirea indivizilor, fericire de ambianță și de afectivitate împărtășită efectiv dincolo de sfera satisfacțiilor individualiste mercantile și, totuși, stimulată de ea. Chiar și sărbătorile marcate de dimensiunile identitare și comunitare (Ziua Mondială a Tineretului, sărbătorile religioase locale, Gay Pride) ilustrează noua supremație a dinamicii de individualizare, în asemenea măsură funcționează ele în conformitate cu o logică a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cât ai limitelor categoric de nedepășit pe care le întâmpină proiectul politic de împlinire libidinală universală. A fost o iluzie să se creadă că el putea să progreseze la infinit, să înainteze neîntrerupt, ireversibil, pretutindeni, către fericirea erotică. În societățile individualiste în care viața s-a eliberat de obligațiile colective, excluderile, frustrările și insatisfacțiile nu sunt niște anomalii, ci niște realități ineluctabile, întrucât rezultă din însăși dinamica individualizării. De îndată ce indivizii se autoguvernează, ei sunt niște subiecți decizionali, dar și, fatal, niște
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
prospețimea existenței” și a voluptăților ce trebuie savurate fără a te preocupa de ceilalți. „Toată lumea e frumoasă, toată lumea e drăguță”: publicitatea nu funcționează ca o pârghie a sentimentelor răuvoitoare, ci ca un instrument de legitimare și de exacerbare a plăcerilor individualiste. Ea nu focalizează atenția asupra celuilalt, ci asupra noastră înșine. Nimeni nu-i amenințat sau rănit, toată lumea având dreptul să pretindă fericirea prin intermediul bunurilor de piață. În culturile tradiționale, credințele se caracterizau prin imaginarul unui joc fără miză; imaginarul vehiculat
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de rea-credință ale individului, dar a reușit să diminueze frica inspirată de ele în negura veacurilor. Cel de-al doilea mare factor istoric care merită a fi subliniat nu e altul decât crearea și dezvoltarea ideologiei economice proprii timpurilor moderne individualiste. Într-adevăr, aceasta a substituit condamnării morale a „viciilor private” (invidia, lăcomia, vanitatea etc.) apologia lor ca instrument al sporirii bogățiilor materiale și a ordinii publice 19. Competițiile stârnite de invidie erau, în mod tradițional, considerate un pericol sau o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o schimbare de regim vizibilă atât în pasiunile colective, cât și în motivațiile subiective. Abolirea proprietății private nu mai este la ordinea zilei și nici marile utopii egalitariste nu se mai bucură de succes, imaginarul revoluției fiind spulberat de cultul individualist al banului și de împlinirea intimă. Desigur, condamnarea lumii liberale suscită proteste, dar, fără o soluție de schimb credibilă, ea nu mai este capabilă să mobilizeze ura răzbunătoare împotriva sistemului actual. Universul pieței este stigmatizat, dar toți doresc să facă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în faza III, și la reculul resentimentelor față de cei mai favorizați. Dacă primele democrații moderne au dezvoltat „invidia, ranchiuna și ura neputincioasă” (Stendhal), cele din zilele noastre sunt martorele unei diminuări a ranchiunei și a ostilității față de cei bogați. Hiperconsumatorul individualist suferă mai degrabă pentru propria persoană decât pentru prosperitatea insolentă a altora; aceasta suscită mai degrabă curiozitate sau indiferență decât mânie distrugătoare. Ceea ce nu împiedică în niciun fel reînvierea protestelor și a criticilor radicale ale neoliberalismului: natural, ele se hrănesc
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
e statuat ca valoare primă, fericirea se impune dintr-odată ca ideal suprem: acest proces n-a făcut decât să se amplifice. Departe de a fi o deviere aberantă, obsesia contemporană a plenitudinii reprezintă împlinirea perfectă, irezistibilă a programului modernității individualiste și materialiste. Și, cu siguranță, nu apelurile la „a-ți bate joc de fericire” vor schimba ceva. Nimic nu va opri promovarea în toate direcțiile a împlinirii subiective. O piață tot mai mare, tot mai multe îndemnuri la un trai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
conștiinței la potențiale neexploatate, inventarea unei noi arte de a trăi care să-l reconcilieze pe individ cu el însuși. Înțelepciunea părea un ideal perimat: iat-o din nou în luminile rampei. Apare o micro-utopie psiho-spirituală care redesemnează mitologia fericirii individualiste în inima societății de hiperconsum. Înțelepciunea lighttc "Înțelepciunea light" Totul pare a opune în mod diametral concepția fericirii materiale și cea a fericirii spirituale. Una pune accentul pe dobândirea de bunuri de piață, cealaltă pe perfecționarea conștiinței; una dă prioritate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]