3,661 matches
-
lor de jurnaliști, deși au avut sprijinul unei mișcări politice prin esență contestare și, mai ales, deși număra personalități de valoare excepțională, "generația tînără" a anilor ^30 a sfîrșit într-un dezastru, atît din cauza istoriei tragice, cît și din cauza propriei individualități a componenților ei: partea ei au fost pînă la urmă morțile premature, exilul, închisoarea, tăcerea și uitarea. O putem privi, retrospectiv, drept una dintre cele mai tragice generații din cultura noastră. Ar fi deci mai înțelept să ne imaginăm, prudent
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]
-
bărbați, înlocuind dansatorul cu o femeie. Obligatoriu e și noul spectacol semnat de Farid Fairuz, artistul asociat al acestei ediții. That panda over there, wearing pants, is a holobiont! ne prezintă 9 performeri, printre care și Fairuz, care explorează împreună individualitatea umană dintr-o perspectivă biologică: putem să ne considerăm cât de speciali și de autonomi vrem, însă soarta noastră e complet dependentă de soarta speciilor pe care le considerăm mai slabe ca a noastră. BOG. O încercare de restructurare a
Temps d'Images 2016 [Corola-blog/BlogPost/96783_a_98075]
-
existențe exemplare", lipsește polemica Maiorescu-Gherea. Și, pentru a face încă mai vizibil spiritul corectitudinii politice care alimentează reproșuri de factura celor de mai sus: ,în vreme ce portretul-robot al bărbatului din veacul în cauză e conturat prin recursul la exemple ilustre, la individualități masculine din elită, acela al femeii e particularizat prin exemple de soții, mame, iubite ale bărbaților iluștri". Urmând firul unei astfel de logici putem lungi, desigur, șirul întrebărilor-reproșuri. De ce lipsește din carte, să zicem, Ana Ipătescu, eroina care a sărit
Pe altă planetă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10799_a_12124]
-
la poeziile sale evoluate stilistic, compuse potrivit manierei inaugurate în anii1899-1900. Cele trei cicluri ale volumului (Fecioara în alb, Cînd vioarele tăcură și Moartea visurilor), unitare sub raport stilistic, reprezintă trei etape progresive în asumarea de către poet a propriei sale individualități: eleganta detașare din Fecioara în alb, monocordă și epurată la maximum, face apoi loc (Cînd vioarele tăcură) unor accente dramatice, care tulbură pacea inițială; iar în ultimul ciclu, format din zece sonete (Moartea visurilor), presentimentul sfîrșitului iminent pune stăpînire pe
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
într-un spațiu al chemărilor de dispariție, al întunericului și al morții. Ilustrativă pentru această atitudine și pentru acest nou mod de a privi realul, poezia Doamne-ferește este și o alegorie a unei istorii delirante, în care dogma a înlocuit individualitățile, iar lozinca ține loc de afecte. Aluziile la era comunistă, cu atmosfera de teroare abil întreținută, cu impostura și lașitatea generalizate, cu spectacolul demisiilor morale și cu fastul cultului personalității regizat de oamenii de serviciu ai regimului, aceste aluzii sunt
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
de oamenii de serviciu ai regimului, aceste aluzii sunt cât se poate de transparente. Căderea într-o istorie cu sensuri dezafectate este echivalentă cu o traumă ontică și cu o culpă neștiută, ce se cere expiată. Duplicitatea, minciuna, teroarea, mutilarea individualității, falsul și dogmatismul, acestea sunt tarele lumii comuniste pe care poetul nu ezită să le numească simbolic, să le traducă în metafore insurgente. Protestul aluziv, ironia ascunsă, sarcasmul travestit sunt prefăcute acum în revoltă și insurgență; versul are acum bătaie
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
s-a preschimbat într-un bâlci infam, în care valorile și-au dereglat funcționalitatea, iar aparența ia locul esenței, într-un fel de cabotinism al istoriei isterizate. Poetul percepe istoria ca stagnare, ca încremenire în proiect, ca eleatism în care individualitățile se pierd, personalitatea umană este anonimizată, iar destinul colectiv sau acela al ființei private se găsește sub spectrul reificării, al unei mecanici a hazardului imperturbabil. Radicalizarea vocii poetice este incontestabilă aici, iar ieșirea conștiinței lirice din zodia esteticului, și intrarea
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
nedemocratic și demoralizant pentru cei aflați pe scenă. Dar e logic în ordinea naturală a lucrurilor. În felul ei naiv, simplist și cu siguranță depășit, opera ajunge să spună o poveste despre valoare, despre efortul creator și, mai ales, despre individualitatea inalienabilă a ființei umane. Un soft performant poate să mimeze creativitatea, inventivitatea și perfecțiunea. Ajunși pe scenă, doi oameni nu se află niciodată la același nivel. Geniul va fi geniu, iar producătorul de răgete doar producător de răgete.
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
culturile europene, în aproape toate culturile mediteraneene, literatura a debutat prin poezie ... Preeminența cronologică a poeziei trebuie cuplată cu altă condiție, complementară, ce ține de structura profundă a textului: pentru a însemna literatură opera ar trebui să fie expresia unei individualități marcate, a unei subiectivități afișate și asumate în mod conștient.” În consecință, prima operă care „satisface minimum necesar edificării unei literaturi europene” fiind Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, „literatura română începe în anul 1673”, adaugă autorul. Dacă până acum
Când începe literatura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4046_a_5371]
-
de Mihai Zamfir decât Psaltirea, care versifică în limba română, pe modelul lui Kochanovski, psalmii biblici. Sensibilitatea lui Costin este aceea prăpăstioasă de la finele Evului Mediu (s-a vorbit chiar de baroc). A lui Dosoftei, în schimb, nu arată nici o „individualitate marcată”. Și dacă nu ne putem lipsi de Costin, autorul Viieții lumii, nu ne putem lipsi nici de paginile lui de proză memorialistică, bunăoară aceea care evocă Italia „cea plină ca o rodie”, nici de lauda „cetitului”, care presupune o
Când începe literatura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4046_a_5371]
-
schemă riguros tradițională și academică, studiul Literatura română între 1900 și 1918 (1970) realizează, pentru întâia oară în istoriografia noastră literară, o panoramă convingătoare asupra mișcării literare naționale din primele două decenii ale secolului al XX-lea, oprindu-se asupra individualităților scriitoricești (poeți, prozatori, dramaturgi) și critice, asupra curentelor și revistelor reprezentative și punând în valoare valori ignorate, în genere, până atunci. Continuând o preocupare mai veche (inițiată încă din Portrete și reflecții literare, 1967), Constantin Ciopraga perseverează în a medita
Constantin Ciopraga, nonagenar Eseu lexicografic by Dan Mănucă () [Corola-journal/Imaginative/10592_a_11917]
-
cinci texte de fiecare. Pe urmele marelui fluviu (Dunărea, dar și „scurgerea cuvintelor” - cum apare în primul text al renshi-ului, cel scris de W.Lutz) nu e interesant doar ca text final, dar și ca mărturie textuală despre cum niște individualități poetice, în primul rând, se străduiesc să consoneze expresiv și ideatic, în ciuda diferențelor culturale, de stil etc. Fiecare dintre cei cinci poeți este recognoscibil în contribuția sa, textele ar fi putut apărea, la fel de bine, nesemnate. Aebli e cel mai concentrat
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
geografic al Europei Centrale, îi lipsește cumva spiritul, vîna, credința. Pierdut în spațiul ale cărui limite le caută, Stasiuk își pierde rădăcinile ori și le rupe singur (e mai curînd un revoltat) și, odată cu ele, consistența central-europenității. Stasiuk, căutător al individualității, e orfan, dacă " În fapt, Europa Centrală e o problemă maternă" (Konrád György) sau paternă, dacă e să luăm în considerație puternica imagine a tatălui în literatura de aici. Încă doi scriitori, în plină maturitate, de succes, își reconstruiesc matricea
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13655_a_14980]
-
și numai ea. Individul uman cu atât mai mult. Altfel, în ce ar mai consta tragedia? Individul suferă, nu specia. Individul moare - și e de neînlocuit. Nu poate fi reprodus. Mă poticnesc. În om există ceva mult mai prețios decât individualitatea, și anume „posibilitatea a nenumărate individualități”. Individul nu trebuie să țină la individualitatea lui. De altfel, aceasta e „ceva care mai bine n-ar fi”. Prin urmare, individualitatea este non-valoare, valoarea fiind „posibilitatea a nenumărate individualități”. Ar rezulta că diferența
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2835_a_4160]
-
atât mai mult. Altfel, în ce ar mai consta tragedia? Individul suferă, nu specia. Individul moare - și e de neînlocuit. Nu poate fi reprodus. Mă poticnesc. În om există ceva mult mai prețios decât individualitatea, și anume „posibilitatea a nenumărate individualități”. Individul nu trebuie să țină la individualitatea lui. De altfel, aceasta e „ceva care mai bine n-ar fi”. Prin urmare, individualitatea este non-valoare, valoarea fiind „posibilitatea a nenumărate individualități”. Ar rezulta că diferența dintre valoare și non-valoare este dracu
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2835_a_4160]
-
mai consta tragedia? Individul suferă, nu specia. Individul moare - și e de neînlocuit. Nu poate fi reprodus. Mă poticnesc. În om există ceva mult mai prețios decât individualitatea, și anume „posibilitatea a nenumărate individualități”. Individul nu trebuie să țină la individualitatea lui. De altfel, aceasta e „ceva care mai bine n-ar fi”. Prin urmare, individualitatea este non-valoare, valoarea fiind „posibilitatea a nenumărate individualități”. Ar rezulta că diferența dintre valoare și non-valoare este dracu’ știe ce. Cât despre neant, acesta este
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2835_a_4160]
-
fi reprodus. Mă poticnesc. În om există ceva mult mai prețios decât individualitatea, și anume „posibilitatea a nenumărate individualități”. Individul nu trebuie să țină la individualitatea lui. De altfel, aceasta e „ceva care mai bine n-ar fi”. Prin urmare, individualitatea este non-valoare, valoarea fiind „posibilitatea a nenumărate individualități”. Ar rezulta că diferența dintre valoare și non-valoare este dracu’ știe ce. Cât despre neant, acesta este și o „veșnică lipsă de griji”. Griji ale cui? Ale celui încă nenăscut. Cu alte
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2835_a_4160]
-
mult mai prețios decât individualitatea, și anume „posibilitatea a nenumărate individualități”. Individul nu trebuie să țină la individualitatea lui. De altfel, aceasta e „ceva care mai bine n-ar fi”. Prin urmare, individualitatea este non-valoare, valoarea fiind „posibilitatea a nenumărate individualități”. Ar rezulta că diferența dintre valoare și non-valoare este dracu’ știe ce. Cât despre neant, acesta este și o „veșnică lipsă de griji”. Griji ale cui? Ale celui încă nenăscut. Cu alte cuvinte, neantul este tot o virtualitate. Valoarea este
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2835_a_4160]
-
ajunge destul de greu și de rar la formulă perfectă a cuplului dual, în care fiecare partener se recunoaște integral pe sine în și prin altul, cel mai adesea cuplurile sunt imperfecte, eul pășind cu o parte a sa spre alte individualități, spre alte persoane, în speranța definirii și regasirii depline. Totuși Bărbatul va căuta totdeauna Femeia, adică ființă unică pentru o altă ființă unică. Această căutare pote să fie sortită succesului, dar tot atât de bine și eșecului, căutând fără încetare, eul se
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
zis, le falsifică transformând în mod vizibil în gen ceea ce este individual, analizând ceea ce este sintetic. Sarcina poetului rămâne aceea de a ieși din generalitatea limbii, de a o transforma în așa fel încât să devină aptă să producă iluzia individualității sufletești. Modificările poetice sunt prin excelență idividualizante, opoziția fundamentală între poezie și limba română creînd din acest punct de vedere nu doar dificultăți, ci și avantaje. Inexpresivitatea dedusă a limbii este, la rândul ei, rezultatul unei iluzii- amăgire contrară, dar
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384555_a_385884]
-
din seria de antologie de proză și poezie, este rodul muncii independente a unor autori din întreaga țară, care, precum într-o orchestră, fac din fiecare instrument o voce distinctă care creează ansamblul pe care îl lăsăm să-și păstreze individualitatea. Domnul profesor Gheorghe Clapa, în cartea de față, realizează o mare și antrenantă lecție doctorală, un curs pentru cei ce vor să se inițieze în geneza cuvântului dor, adesea cu note de a înțelege esența patriotismului românesc, care constă și
DESPRE DORUL DE-ACASĂ, ANTOLOGIE COORDONATĂ DE ION N. OPREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384600_a_385929]
-
îți acordă libertatea de care ai nevoie și te ajută să fii tu însuți. Este un fenomen extrem de paradoxal. Pe de o parte, te face să te simți ca un suflet în două trupuri; pe de altă parte, îți conferă individualitate, unicitate.” Fragment din carte: "Iubirea este hrana sufletului. La fel cum alimentele hrănesc trupul fizic, iubirea hrănește sufletul. Dacă trupul nu primește alimentele de care are nevoie, el devine slab. La fel se petrec lucrurile și cu sufletul. Dacă nu
DESTIN de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382654_a_383983]
-
nu. Cred că fiecare dintre noi își construiește o lume proprie, în acord cu exigențele sale, cu nivelul de educație, cu gradul de cultură, cu valorile insuflate de familie, cu atâtea alte elemente care ne definesc si ne formează ca individualități. Si cum societatea este un conglomerat de astfel de individualități care trebuie să interacționeze, unele contacte pot fi armonioase, altele dure: este firesc. Sigur că, pe total, lumea pe care mi-am construit-o eu în plan ideal nu este
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
proprie, în acord cu exigențele sale, cu nivelul de educație, cu gradul de cultură, cu valorile insuflate de familie, cu atâtea alte elemente care ne definesc si ne formează ca individualități. Si cum societatea este un conglomerat de astfel de individualități care trebuie să interacționeze, unele contacte pot fi armonioase, altele dure: este firesc. Sigur că, pe total, lumea pe care mi-am construit-o eu în plan ideal nu este chiar aidoma cu cea în care trăim, dar experiența mi-
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
Fericirea picăturii este acea de a muri în râu.”. E un crez care poate fi înțeles ca atare, dar poate fi interpretat și ca jertfă supremă, așa cum, din păcate, e interpretat de unii extremiști sinucigași, care renunță complet la propria individualitate, convinși că dizolvarea lor în neant ar fi conformă cu înțelesurile adânci ale acestei cărți ferecate, din păcate cu mult prea multe lacăte. Cum spuneam, dacă ne-am da cu părerea n-am face decât să îngroșăm rândurile celor care
Islam: cinci stâlpi și ultima înfățișare [Corola-blog/BlogPost/93079_a_94371]