563 matches
-
dar chiar așa, Acum n-am să te mai otrăvesc, Vreau de carnaval să te gătesc. Prezentatorul 2 Să vedem acum de n-ați uitat Cu cei doi ce s-a-ntâmplat... A cântat o vară-ntreagă la chitară Greierele indolent Dar se trezi deodată din visare Când frigul se simți prezent. Greierele: -Hei, tușică, mătușică, Nu te obosi prea tare. Poate crești și tu mai mare... Ca să-și spun drept, dragă furnică, Prea ești mică, subțirică. Furnica: -Ce folos că
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ei, sictiriți de mereu același habitat, vor migra pe trupul lui... Oliver se cutremură de scârbă. Ar fi preferat să fie bântuit de furnici, de viermi sau de păianjeni, numai de melci nu. Nici omul-gât, nici femeia-elefant sau omul-paie, destul de indolenți de felul lor, nu ar fi putut suporta, desigur, să vadă cum se târăsc pe corpul lor zeci, sute, mii de moluște, lăsând În urmă o spumă lipicioasă... Ce era de făcut? Imaginând-o pe Olivia, masterandul simțea cum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
qu'il occupe. De sorte que ce mot dépasee son contenu habituel et vient nommer une certaine qualité de lune: amicale et magnétique. Encore un exemple d'invention ineffable. Nous le trouvons dans la stance célèbre: "Compagne de l'éther, indolente fummée, Je te ressemble un peu: Ta vie est d'un instant, la mienne est consumée, Mais nous sortons du feu." (IV, VII) Insérée dans le cadre absolu de l'éther, la "fumée indolente" reçoit un tout autre attribut. L
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
stance célèbre: "Compagne de l'éther, indolente fummée, Je te ressemble un peu: Ta vie est d'un instant, la mienne est consumée, Mais nous sortons du feu." (IV, VII) Insérée dans le cadre absolu de l'éther, la "fumée indolente" reçoit un tout autre attribut. L'évocation de l'éther nous invite à repenser le mot "indolente", à le prendre dans son acception étymologiue: celle d'exemple de douleur. Le vers acquiert ainsi un sens moral et devient émouvant. Un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un instant, la mienne est consumée, Mais nous sortons du feu." (IV, VII) Insérée dans le cadre absolu de l'éther, la "fumée indolente" reçoit un tout autre attribut. L'évocation de l'éther nous invite à repenser le mot "indolente", à le prendre dans son acception étymologiue: celle d'exemple de douleur. Le vers acquiert ainsi un sens moral et devient émouvant. Un dernier exemple. Nous citons: "O ciel aerien inondé de lumière Des golfes de là-bas cercle immense et
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de nepăsare Ce mult ne-asemuim! De-o clipă-ți este viața, o clipă-a mea mai are. Dar tot din foc ieșim." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Inserat în cadrul absolut al eterului acea, "fumée indolente" capătă un cu totul alt atribut. Evocarea eterului ne invită să regândim cuvântul "indolente", să-l înțelegem în accepțiunea lui etimologică: aceea de cruțat de durere. Versul dobândește astfel un sens moral și devine emoționant. Un ultim exemplu. Cităm: "O
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-a mea mai are. Dar tot din foc ieșim." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Inserat în cadrul absolut al eterului acea, "fumée indolente" capătă un cu totul alt atribut. Evocarea eterului ne invită să regândim cuvântul "indolente", să-l înțelegem în accepțiunea lui etimologică: aceea de cruțat de durere. Versul dobândește astfel un sens moral și devine emoționant. Un ultim exemplu. Cităm: "O, ceruri infinite, scăldate în lumină, Cer limpede și-albastru al lumilor de sus." (tr
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
neamurile lui tovarășul secretar de partid al nostru, de la Goldana... La astfel de soluționări de caz, să te ții, ce chicoteli porneau în rândurile muncitorilor petroliști, mobilizați de Partid, să scoată la lumină și la viață nouă pe goldăneșteanul apatic, indolent, înapoiat și recalcitrant: Ke,ke,ke,ke! He,he, he, he! Însă, cam cincizeci la sută dintre găzarii-oaspeți râdeau cu glasuri groase: Ho,ho,ho,ho!... Și din gâtlejuri, le ieșeau valuri de aburi grei. Ca să nu petreacă și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În mod automat la fiecare gest și mișcare pe care o facem, la fiecare pas, schimbare de casă, de profesie, de obiceiuri și uzanțe, dacă fumăm sau nu fumăm, dacă mâncăm mult, sau puțin, sau deloc, dacă suntem activi sau indolenți, dacă ne doare capul sau avem aciditate la stomac, dacă suferim de constipație sau diaree, dacă ne cade părul sau ne-a atins cancerul, dacă da, dacă nu, dacă poate, ajunge să se deschidă sertarul fișierului alfabetic, să se caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
endocranică, anemia acută, stopul cardiac... într-adevăr, nu credeam că... — Știu. Am sperat. — Ai sperat bine. Se apleacă deasupra ta, te stimulează, îți controlează reacțiile. Tu deschizi ochii încă o dată. Și acum mi se pare că recunosc privirea ta caraghioasă, indolentă. Alfredo controlează medicamentele scrise pe fișă, e mai bine să ți se dea un alt sedativ, pentru următoarele douăzeci și patru de ore e bine să fii liniștită. Apoi pleacă, așa cum e felul lui, brusc, fără să salute pe nimeni. Se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
își putea spune, pesemne ca să se convingă: „Eu sunt eu!“; în fața celorlalți, cufundat în mulțimea agitată sau distrată, nu se simțea el însuși. Ajunse astfel în părculețul modest din piața solitară a cartierului izolat unde locuia. Piața era o oază indolentă de liniște unde totdeauna se jucau câțiva copii, căci pe-acolo nu circulau tramvaie și arareori automobile, câțiva bătrâni veneau să se însorească în după-amiezile fragile și blânde de toamnă, când frunzele unei duzini de castani sălbatici care creșteau exilați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Uită de grabă. Azi, timpul meu se măsoară în ore. O oră pentru zăbovit în baie și pentru îmbrăcat. O oră pentru luat micul dejun în tihnă. O oră pentru citit ziarul, din scoarță-n scoarță. O să am cea mai indolentă, cea mai lenevită, cea mai plăcută dimineață din viața mea de adult. În clipa în care intru în baie, simt că mă dor toți mușchii. Mușchi pe care n-am știut niciodată că-i am. Nu știu de ce nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că vrea să se elibereze de sine însuși, izbindu-se însă tot timpul de propriul lui trup, ajunse pe înălțimea unde furgoneta îl aștepta cu ginerele și fiica. Cerul, înainte, păruse liniștit, dar acum începuse să cadă o ploaie nehotărâtă, indolentă, care poate n-a venit ca să dureze, dar care excerba melancolia acestor oameni la un pas de a se separa de locurile iubite, până și Marçal simțea că i se contractă stomacul de îngrijorare. Cipriano Algor urcă în furgonetă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
febră care lipsește Giocondei; nu le interesează surîsul, ci viața, să muște din fructul vieții pînă la sînge; iar dacă ar surîde, ea și Afrodita ar surîde ca orice femeie frumoasă. La cîțiva pași foșnește o mare languroasă, placidă, vag indolentă, o mare somnoroasă și echivocă, incapabilă parcă vreodată de accese de violență, naivă și cu aluzii sibarite care Încep să mistifice totul, Încît Afrodita poate ieși oricînd din apă cu un zîmbet imprecis și ușor obosit ca al statuilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
trăi efemeritatea adunată punct cu punct. Ne credeam, firește, de neînvins. Ne credeam, firește, de neînvins, atâta timp cât puteam râde de tot ce nu pricepeam. Un abur de premoniție îl avea Mihai, o pulbere de viziune aveam eu, Valentin Gustav, comicul, indolentul, caricatura zilei de ieri și de mâine. Vedeam deformat totul în afară de propria-mi persoană, hrănită cu sublim de admiratorii mei, colegii aceleiași clase de liceu. Era o singură zi și o singură noapte. Ziua de școală, lungă cât școala, noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acceptându-i perorațiile stufoase, dezordinea îmbrăcămintei, culorile poluante ale fularelor și pantofilor de carceră mucegăită, despicările firului de păr în 4, 14, 40 pentru orice întâmplare de pe scena vieții de elev minuscul, de ghindă sfărmată de călcâiul autoritar al profesorilor, indolenți la drumurile întrezărite spre inefabil de cugetătorul Nilă Hagiu. Ba chiar fără inimă, atunci când îl obligau pe maestru să pună mâna pe cărțile de Istorie, pe cea de Geografie și pe cea de Muzică, motivându-și modalitatea tiranică a deranjului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mame cu osul rarefiat și sufletul subțiat, de străveche pânză rărită, strecurând griji și tăceri ca pe o miraculoasă băutură interzisă. tați opriți din ticăitul diurn, la ceasul când fiii, colorați violent de-a vieții guașă, de ei se rup indolenți, pășind avântat pe sârma întinsă, de parcă ar fi primii, cu singură priceperea lor, aburind arogant împrejur. tați taciturni, cu călușul strigătului de spaimă reținut, înțepenit între fălcile strânse. mulțimea de vorbe ruginite-n tăcere, se sting ca tăciunii în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
alergase până acasă luni de zile, în cele douăzeci de minute ale pauzei mari, ca să ne alăpteze câte zece minute la ora unsprezece, pentru că „așa trebuia făcut“. Când am aflat, am crezut că toate celelalte mame erau pur și simplu indolente, până când una dintre mătușile mele mi-a povestit despre o profesoară a ei care făcuse „un copil din flori“ (concept des vehiculat în copilărie, care mă plasa în plin paradox: nu înțelegeam de ce se vorbea despre apariția acestor minunați copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Martina. Da, părea un om cu scaun la cap, nu-i așa? față de ceilalți oameni de care mă lovesc. Dar ea a avut întotdeauna bani - niciodată nu i s-a întâmplat să nu aibă bani. Banul își face simțită prezența indolentă în croiala și materialul hainelor ei, în accesoriile de piele, în splendoarea părului și în modul de a vorbi. Picioarele ei lungi au călătorit, și nu numai prin timp. Limba curată vorbește franceza, italiana, germana. Ochii plini de speranță au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mașina în umbrele parcării supraetajate din fața Terminalului Oceanic. Fata reușise în sfârșit să se desprinsă de Vaughan, care, epuizat, stătea tolănit pe bancheta din spate. Încercând cu neîndemânare să-și refacă ținuta, aceasta se certa cu Vaughan și cu blonda indolentă de lângă mine. Sperma lui Vaughan îi curgea de pe coapsa stângă pe vinilinul negru al banchetei. Picăturile de ivoriu alunecară în căutarea celei mai mari adâncituri spre sulcul central al banchetei. Am ieșit din mașină și le-am plătit pe femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și o bucurie imensă. Dacă ființa umană n-ar fi fost cândva completă ca cea a Iormorogului, entuziasmul căutării jumătății sau miracolul iubirii n-ar mai fi existat. Puțini se opresc de-a lungul vieții din căutare, de obicei cei indolenți, cei cu sufletul mort, sau cei care se înșală, crezând că au găsit-o. Către ieșire, ne întâlnim cu prietena mea. Ne sărută pe amândoi, întâi pe ea, apoi pe mine. Schimbăm câteva cuvinte, nimic care să-mi rețină atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ars Longa 8 * Miracolele de la Glodeni; roman; 2008 Ars Longa 9 * Calendele măgarilor; proză scurtă; Ars Longa 2008 10 * La pas prin mările sudului; roman; ed. Cronica 2009 11 * Ping-pong cu mingea de cârpă; ed. Ars Longa 2010 12* Triumful indolenților; ed. Ars Loga 2011 13* Cântece de shomerie ed. Ars Longa 2011 14* Diamantele de cretă; ed. Ars Longa 2012 15 * Aviatori ieșeni; documentar, împreună cu cdor. Constantin Iordache; ed. Ars Longa 2007 ** Volume aflate în lucru: ** Bântuind prin paradis ** Conspirația
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îngână. Nu e mult de când s-au spart în cioburi, troienind amurguri despletite, și în paltini, aninate globuri luminau subțire, mult tihnite. Prea sătui de vifore, de iarnă, plâng în zori sub merii din livadă și din ocne Înegurate toarnă indolente ploi ce stau să cadă. Tot pândind semințele-n ogoare, răstignit e cerul pe ninsoare. Nu știu de ce Nu știu de ce atunci când vreau să zbor, îmi frânge cineva câte-o aripă, De mă înalț spre cer; în fapt cobor Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și ara adormit de cum am pus capul pe pernă. Când m-am trezit, soarele nu mai bătea în geam. Era mult după-amiază. M-am așezat cu coatele pe pervazul ferestrei și priveam marea care se clătina luminoasă sub un cer indolent. Pescărușii țipau, fericiți sau cruzi, era greu de știut. Valurile spălau țărmul cu spuma lor albă. Era o zi splendidă, frumoasă ca un păcat. Dintr-odată, m-a copleșit o senzație plăcută și nouă pentru mine; memoria își pierduse parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la mijloc, un motiv ascuns, mai puternic decât simpla invidie sau decât ranchiuna provocată de ironiile Laurei care, la urma urmei, erau normale la o femeie tânără încolțită de bărbați mai în vârstă. Am ieșit pe țărm. Marea, pustie și indolentă, pescărușii care desenau în aer cercurile lor albe, ca de obicei, m-au făcut să uit de nedumerirea mea, dar cum l-am văzut pe individul cu mers de pisică am căzut din nou pe gânduri. Urmărind zborul pescărușilor, individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]