1,875 matches
-
Redford din versiunea regizată de John Clayton în 1974. Pentru una dintre cărțile scrise aproape ca un scenariu de film, pasul spre ecranizare nu ar trebui să fie unul dificil, și totuși, se pare că Luhrmann nu a găsit acel inefabil coctail al romanelor lui Fitzgerald care face să strălucească în mijlocul splendorii soarele negru al melancoliei. Dacă The Great Gatsby a generat și câteva căscaturi deloc discrete ale criticilor obișnuiți ai croazetei, în schimb, se pare că filmul fraților Coen, Inside
Cannes 2013 – marile speranțe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3607_a_4932]
-
geografice diferite. Dar dialogul dintre cei doi îndrăgostiți, Sașa și Volodia, se dovedește de la un moment dat încolo a fi mai degrabă o serie de monoloage interioare, de scrisori care rămân nescrise, plutind undeva în marginea conștiinței personajelor. Senzația de inefabil, de imprecizabil domină, de altfel, întreaga carte, avertizând cititorul că ne aflăm în spațiul pur al poeziei, acolo unde orice determinări reale devin irelevante în fața dimensiunii simbolice. Romanul debutează cu o serie de stop-cadre idilice care evocă începutul poveștii de
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
Replierile, amânările, reevaluările, abandonul chiar, fac parte din schema ei intimă. Iar această „panoplie” se deprinde, nu e înnăscută, nu ține de instinct. Vine deodată cu lecturile (pe cât se poate, intensive), cu afinitățile, cu exersarea nuanțelor, cu, pe scurt, știința inefabilă a literaturii. Cunoscut mai cu seamă ca traducător (printre multe altele, lui îi aparțin versiunile românești ale integralelor Cervantes și Baltasar Grácian), Sorin Mărculescu nu e, fără doar și poate, doar un traducător. Ca personalitate, l-aș apropia de Mircea
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
ei fiind, totodată, „departe de orice intenție de pastișare a modelelor”, impresia de noutate și de prospețime fiind evidentă în registre net individualizate. Astfel, „Nichita Stănescu revoluționează radical limbajul, configurând un imaginar, de o expresivitate singulară, al corporalității abstractului și inefabilului”. Marin Sorescu este un parodic și un ironic. Nicolae Prelipceanu va evolua „în trena ironismului lui Sorescu și Geo Dumitrescu”. Un alt moment de impact e marcat de Leonid Dimov, Daniel Turcea, Vintilă Ivănceanu, cu onirismul înțeles ca „metodă estetică
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
Fac o afirmație cu care știu că vei fi de acord numai în măsura în care ești deja de acord cu ea”. Dar tocmai această imperfecțiune se dovedește extrem de propice demersului meu: dacă, extins la scara istoriei literare, raționamentul lui Fish eșuează în inefabil, în definirea unor grupuri locale (cum sunt cenaclurile), el este de o remarcabilă precizie. La toate nivelurile, definiția comunităților interpretative poate umple conturul lăsat de absența unei conceptualizări satisfăcătoare a noțiunii de cenaclu.
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
cu tăcerile tale./ Ce greu să-l găsești tocmai pe acela căruia să îi ceri iertare”. Într-un sugestiv poem al paradoxurilor existenței, al coincidenței contrariilor (Despre întîlnirea lucrurilor potrivnice sau Ivirea ta într-o dimineață geroasă), e sugerat momentul inefabil al întâlnirii dintre lumină și umbră, dintre concretețea făcutului și rețeaua invizibilă de esențe și sugestii ale sacralității, transcrise în metafore esențiale, obsedante (lut, pâine, tăcere, vin): „Dansează încet și în deplină tăcere/ zeul cu trupul de fum/ în locul cel
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
ește cu noi traduceri din literatura universală, pe care tălmăcitorii care vin aici să lucreze le dăruiesc casei, la fel și dicționare, enciclopedii etc. etc. Traduc pentru a patra oară în această casă, dar de fiecare dată există ceva, aproape inefabil, un fel de fractură dublă a timpului și spațiului, cum zicea Julio Cortázar, care face ca șederea aici să fie unică. Încercând să descopăr misterul, îmi dau seama că unicitatea aceasta rezidă, poate, din întâlnirile cu ceilalți traducători. Toți profesioniști
Fulgurări dintr-un univers al traducerii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3123_a_4448]
-
o adâncesc și consolidează. Asta nu vrea să zică, Doamne ferește, că distanța ar fi un factor pozitiv, și tu ca înțelept ce ești, înțelegi că vicisitudinile vieții dau unele compensații de acest fel. Îmi doresc însă, și ție, printre altele, inefabile, să fim cât mai curând iarăși laolaltă și într-o cât mai norocoasă împrejurare. N-am uitat bucuriile revederii din vara trecută, și ca mâine, sper, le vom reedita, fie chiar în altă variantă de loc și meniu. De câteva
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
hemiplegia dreptei. Și Ioniță, fostul meu asociat, a făcut acum trei luni, o hemiplegie a stângii, care s-a resorbit însă aproape complet. Te îmbrățișăm cu toții și-ți urăm la mulți ani cu sănătate și veselie, precum și altele, de ordinul inefabilului, ca în poezie. Șerban [P.S.] Alt Niculae: Vladimir Streinu, Mioara [Nicolae Bagdasar, Str. I.L. Caragiale, nr. 34, Iași - Șerban Cioculescu, Str. Dr. Turnescu, nr. 5]. Note Originalele acestor scrisori, inedite, se află la Arhivele Naționale, București. Fond Nicolae Bagdasar. Dosar
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
imposibile, a contorsiunilor și zvârcolirilor sufletului faustic. Această degradare a materiei este parte a moștenirii mefistofelice, a unei corporalități decăzute, prin care diavolul regizează căderea ultimă, pierderea sufletului. Cea de-a două dimensiune a Faustului lui Sokurov ne aruncă în inefabilul jocului dintre lumină și umbră, și ține de o artă a clarobscurului pe care Caravaggio o descoperă în pictură și care ține de o figurare a profunzimii fie prin redarea gradată a luminii și umbrei, fie printr-un contrast violent
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
moment de climax, unul focaliaz pe contemplarea sexului ei care strălucește într-o lumină nefirească. Privirea lui Mefisto este fără excepție maculantă, însă privirea lui Faust conduce către o sublimarea a sexualității. Sexul lui Gretchen se dematerializează în lumină, devine inefabil chiar dacă nu încetează să corespundă datelor anatomice. Sokurov suprapune imaginile monadic generând un efect de icoană în fața căreia se declanșează trăirile paroxistice. Iar această icoană este paradoxală și de o măreție fără egal pentru că ea reprezintă deopotrivă chipul Margaretei și
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
datelor anatomice. Sokurov suprapune imaginile monadic generând un efect de icoană în fața căreia se declanșează trăirile paroxistice. Iar această icoană este paradoxală și de o măreție fără egal pentru că ea reprezintă deopotrivă chipul Margaretei și sexul ei, ambele auratice, ambele inefabile, ambele transfigurate extatic. Mefisto îi permite lui Faust accesul la sexualitatea lui Gretchen, iar felul în care procedează e aproape un act de magie. Prin coridorul întunecat al unei peșteri, Faust ajunge în lumină la marginea unul lac glaciar, unde
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
în vedere ceva cu totul neobișnuit, la distanță de cele comune. Sau ceva profund ambiguu, ca și cum ar ascunde o dublă natură (vorbinduse, ca în paginile lui Pascal, despre om ca o făptură terifiantă). Deopotrivă, cînd se are în vedere ceva inefabil și incomprehensibil în sine. Sau ceva cu adevărat straniu, cum ar fi golirea de orice semnificație a lumii trăite, nimicul acesteia. La limită, termenul poate semnifica locul unui mister, o taină. (p. 10)” Ce urmează e o incursiune doctă prin
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
noastră în saloanele Adunării Naționale s-a deschis tumultului contemporan și fragranțelor populare, pînă în miezul Maramureșului. Însă, în catalogul editat atunci, am propus o alegere straniu euforică - un Colind de bătrîni, sub o ploaie de flori, asemenea unui rondel inefabil din anii tîrzii ai lui Macedonski. Se știe, o casă încuiată, în noaptea de Ajun, refuzîndu-se vestirilor rituale, nu scapă de oprobriu în mentalitatea sătească. Oare ce merită activiștii culturali care se abandonează boicotului, închizînd înăbușitor ferestrele către largul simțirii
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
își găseau liniștea pe măsură ce se vorbea mai mult despre ei”. Așadar povestirea ca o modalitate de redempțiune... Romanul conține diverse mișcări speculative, aidoma unui om care poartă-n spinare o povară grea, spre a-și atenua efortul. Țelul urmărit: un inefabil, o transcendență sui generis, care să semnifice evadarea din lumea suferinței („ceea ce voiau ei să cucerească nu se află pe lumea aceasta”). Ori reducția la virtualitate: „Cea mai adevărată dintre viețile pe care le port, ca un mănunchi de șerpi
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
în ajutor fenomenul disoluției și amestecului speciilor și al genurilor consacrate ce-și caută un nou echilibru în evoluția modernismului, într-un proces cu alură inevitabilă. Avem pe de-o parte o funcție informativă a textului, pe de alta una „inefabilă”, de ordin estetic. Făcînd un ocol prin considerațiile unor Jean Caune, Emmanuel Pedler, Jürgen Habermas, eseistul nostru subliniază devansarea strictului cod informativ în cazul reportajului, care poate plonja în zona creației: „Dacă, într-un caz, mesajul e direct și liniar
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
țintă. Victoria nu este însă una a abilităților marțiale, ci una a minții, ridicare la puterea reflecției a mișcării. Jumătate din prăjitură cade pe covor, desi nicio clipă în mișcările învăluitoare nu vezi gestul material al atingerii ei. Lucrând cu inefabile, Wong Kar-Wai lasă impresia că totul dobândește sens întrucât a fost prins în definiția unui stil, astfel încât întreaga istorie trăiește că écriture artiste
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
desprinde visul// în spate umbra nu are apă/ are doar cîrcelul/ și în el amintirea// mama se ferește de ea/ cum s-ar da jos din moarte// ploaia asta e grea, spune” (oglinda vede). Fenomenologia care circumscrie moartea e, în inefabile proporționări, cosmică și totodată domestică: „vîntul e deodată lucrul ei de mînă/ își trage picioare de nuntă/ dar mîinile rămîn afară// mama întreabă cînd se face ziuă/ vîntul pleacă din piele și ea întreabă/ cu depărtarea din lîna spălată/ din
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
moderat, dar tot cu un scenariu inițiatic. Reconcilierea între tați și fii are loc treptat, fără efuziuni, parcursul până la acest final constituindu-se ca o mică odisee, din care lipsește Penelopa, dar este prezent Telemac. Pentru că Ithaca este acel moment inefabil al tinereții, iar excursia celor trei bărbați are ceva dintr-o întreprindere donquijotescă în căutarea timpului pierdut. Deși pare să facă parte dintr-o zonă a secundarului, localizarea celor trei are importanța ei în economia simbolică a acțiunii. Wlodek locuiește
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
care se urmărește impresionarea ascultătorilor este legată de toposul mimării modestiei, în legătură cu neputința exprimării adevăratei bogății spirituale reprezentate de momentul biblic celebrat în predică. Dată fiind autentica patină expresivă a limbajului, sîntem ispitiți să apropiem această realitate discursivă de principiul inefabilului. Creator de mesaj ce necesită o anumită complexitate structurală, Antim are intuiția imposibilității punerii în act lingvistic a universului de semnificații. Întîlnim în didahii și sugestive definiții lirice ale unor diverse realități spirituale: "Lumea aceasta iaste ca o mare ce
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
supt jugul cel greu al nevoii". Merită evidențiate atît crescendo-ul tensional, rezultat din acumularea, prin juxtapunere, a trăsăturilor negative generalizate ce sînt invocate, cît și adecvarea răspunsului dat la interogația formulată. Plasticitatea constantă a limbajului, reliefarea personalității proprii, intuirea inefabilului, alegoria, comparația, definițiile lirice, imaginile poetice sau anafora sînt doar cîteva dintre instrumentele literare utilizate de Antim și care situează indiscutabil textul Didahiilor în cîmpul artistic. Ca și în cazurile cele mai notabile ale începuturilor literaturii române - cronicar, D. Cantemir
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
trăit atâția ani, șapte sau opt, în vecinătatea geniului, a fi schimbat cu el vederi și impresii, mari și mărunte, despre câte se asociază într-o minte neastâmpărată și scânteietoare, a fi ascultat împreună simfoniile lui Beethoven, în comuniune cu "inefabilul", ascunzându-și unul altuia lacrimile mistice, după ce mai întâi îi podidise roua nerușinată a râsului, acest noroc l-am considerat totdeauna privilegiul unic al lui Zarifopol." Cinstea pe care i-o făcea Al. Rosetti, avea să scrie criticul, l-a
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
P. C.), către realizarea unui principiu de individuație. Și, pe de altă parte, corelativ, către cea mai mare diversificare cu putință... Iubirea nu e altceva decît capacitatea noastră de a ne transcende în altul, într-un alt individual ireductibil și inefabil pe care să-l putem iubi ca atare: (Studiu introductiv la Banchetul lui Platon, 1995). Rostul cosmic al iubirii este acela ,,de a consacra ireversibilitatea principiului de individuație". (subl. lui P. C.) În aceeași ordine de idei, autorul celor 50
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
care ar fi putut fi, dacă n-ar fi simțit, pînă în ultima clipă, nevoia unor cîrje ideologice care să-i dea și puterea de care un scriitor n-are nevoie. Obsedat de puterea politică, Petru Dumitriu a ratat puterea inefabilă și greu trecătoare la care pot ajunge scriitorii care nu își dau coate cu Puterea.
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
fim păpuși, transgresam, într-un fel, perfecțiunea duplicității noastre pentru a trăi, fie și numai preț de o clipă, perfecțiunea unui gînd sau sentiment neprevăzut... "Tot ce îți spun în legătură cu Atena, mi-a scris ea la un moment dat, cu inefabila senzație a fragilității legăturilor dintre noi, poate să ți se pară o simplă pierdere de vreme în lipsa dovezilor concrete. Dar eu știu! Eu am cunoscut-o pe Atena, tot ce îmi amintesc despre ea poate avea o legătură anume cu
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]