3,598 matches
-
cu aceiași pași lenți. În același moment, o mașină a frânat brusc, cu violența, lângă trotuar. Au coborât trei indivizi mascați, cu mitraliere. „Mori, cerșetoare împuțita”, a zbierat unul dintre ei, apoi au ciuruit-o, efectiv, cu automatele, lăsând-o inerta într-o baltă de sânge. „Nuuuu!!”, am răcnit, alergând către ea cu disperare, desi știam că e prea târziu. M-am apropiat și i-am atins cu delicatețe tenul însângerat. „Nuuuu!”. „Ce i-ați făcut, animalelor?”, am strigat. Înainte de a
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
dat ID-ul, ți-am mulțumit și m-am îndepărtat. O mașină a frânat brusc la intersecție și au coborât trei mascați. Unul dintre ei a strigat către tine «Mori, cerșetor împuțit!», apoi te-au ciuruit cu mitralierele, lăsându-te inert pe asfalt, într-o baltă de sânge. Am fost foarte șocată... Dar, iată, văd că trăiești...”. „Da, cred că te înțeleg... Pare greu de crezut, dar un prieten de-al meu a trait o experiență similară, așa că nu sunt foarte
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
bătrân și obosit... Azi fiind trist și prost dispus, Sau pentru că m-ai înșelat, Deși-i capriciu, ți-am mai spus, Mă simt sfârșit, epuizat... Azi fiind trist și languros, Sau pentru că m-ai repierdut, Deși e timpul friguros, Rămân inert în așternut... Azi fiind trist și mai absent, Sau pentru că iar m-ai respins, Deși e doar un accident, Chiar e sfârșitul, m-ai convins... Azi fiind trist și inutil, Sau pentru că m-ai indispus, Deși e încă iarnă în
DESPĂRŢIRE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350435_a_351764]
-
încadrez niciodată. Chiar dacă nu eram scunda și nici nu păream la 1,75 metri, țocurile mai înalte m-au fascinat că o garanție a unei feminități subtile, a unei atracții că moneda de schimb într-o lume fără surprize, previzibilă, inerta și asexuata, așa cum părea să devină habitatul nostru natural. Mi-am prins părul strâns într-un coc lejer, oricum nu puteam crea cine știe ce modele dată fiind genetică familiei unde noi doamnele nu prea am beneficiat de păr bogat. Rădeam deseori
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IV de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348623_a_349952]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > IDEI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 308 din 04 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Idei Atelierul - vastă carieră Cu trepte ce coboară, care suie. Orice idee este o statuie Păstrată-n bloc inert din altă eră Eliberate, ele pot să spuie Că prin vibrare intimă diferă, Iar unele visează, râd ori speră - Sunt și idei ce ard bătute-n cuie... Apar nenumărate anodine - Cochilii erodate-ncet de valuri, Purtate-n spuma undei care
IDEI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348652_a_349981]
-
a dezbrăcat și aruncat la întâmplare geaca de piele, și-a desfăcut nasturele mare de la betelie și fermoarul. Rânjind, s-a aruncat asupra ei printr-un salt scurt, ca într-o luptă. I-a depărtat și îndoit din genunchi picioarele inerte și a violat-o cu greutate, râzând nefiresc a satisfacție și icnind la fiecare pătrundere. Durerea ascuțită a trezit-o pe Iuliana. A încercat să-l împingă, să-l lovească peste față și să-l zgârie pentru a se elibera
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
fată nu răspundea cu vorba sau cu trupul, a mai lovit-o de câteva ori pe unde a nimerit și, într-un târziu, a scos cureaua lată de la pantalonii ei și a amenințat-o că o spânzură. Degeaba. Iuliana stătea inertă, cu gura încleștată și cu ochii închiși. Reușise să-și potolească și plânsul și doar respirația grea, întreruptă de scâncete reținute, i se mai auzea. După ce a obosit ori nu a mai fost în stare să o posede, i-a
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
fugitiv, divin și uman... El este adevăratul Subiect al parabolelor și pe El îl cercetează, de fapt, Andrei Pleșu în această carte discret mărturisitoare de îndoieli depășite și certitudini mereu chestionate”. Pentru autorul acestei cărți, cunoașterea nu este o aptitudine inertă a conștiinței, o ipostază statică, ci, dimpotrivă, presupune mobilizare și motivație intențională („Cunoașterea nu se exprima doar ca mod de a gândi, ci si ca fel de a fi, iar acțiunea nu este doar mobilizare motrice, ci și fel de
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
cred că rolul nostru, pe care l-am jucat pe scena vieții a fost iubirea! Și mă tem că tangoul a luat sfârșit, tocmai când voiam să jucăm timpul pe degete. În gările, unde am poposit cândva, totul a rămas inert și alb; scaune, locomotive, felinarele de pe peroane nu mai au gaz, nesomnul împletește o pană de curent, visele nu-și mai găsesc lăcașul imaginației: totul este în beznă ca și iubirea noastră...) Mă doare gândul și sensul cuvântului din care
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
timpului, n-a încetat să se detașeze de ele, fără să le anuleze, ci să le recunoască ineficiența în colucrarea cu dumnezeirea. Astfel, în interiorul omului, apar diverse tensiuni, cu toate că el crede că este suficient să fii sătul și static și inert. Foarte puțini ai observat că cultura occidentală ori apuseană, în momentul în care tinde să-și asume toate aspectele „aventurii umane”, intervine în structura altor culturi, afectând mai întâi spiritul acestora și, în final, propria sa moștenire culturală. Sunt cunoscute
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
gură, sorbi cu zgomot și execută un lavaj, suficient de bine barbotat ca să se audă până în stradă, al cavității bucale. În spate se auzi o bufnitură înfundată. De la masa sepepiștilor se ridică moldoveanul care cu același calm detașat împinse trupul inert al sommelier-ului sub o masă ca să nu afecteze esteticul locației. - Bă, merse șprițu’ ăsta drept la casa sufletului! Se cunoaște marfa dă la noi dă la Segarcea! N-are bă, rival în lume, cum bine spunea al’de finu’ Holerică
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > E RĂSTIGNITĂ CHICIURA PE BRAZI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ce geruri, Doamne ! Câtă-ncremenire Ai așezat în jurul nostru azi. Rămân inerte fumuri spre boltire Și-i răstignită chiciura pe brazi. În jur atoate-cele-s adormite. Chiar razele îmi par să se chircească. Printre troiene caută rebegite Un loc, sau undeva să se-ncălzească. Zăpada le răspunde-nfrigurată Și bocnă: Eu abia mă țin
E RĂSTIGNITĂ CHICIURA PE BRAZI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349937_a_351266]
-
Din punctul meu de vedere, consider că a fost una dintre personalitățile extrem de importante ale diplomației, nu numai românești, ci și ale diplomației la nivel regional și internațional..’’. Dacă unor cititori sau gânditori sau oameni politici sau cetățeni din „mahalaua inertă” (după cum spunea dl. Baconski pe când mai era și el) nu le vine bine la stomac această cronică - este, deja, problema Domniilor-Voastre. După cum ați văzut supratitlul rubricii, eu „Am primit, am citit, am scris’’. Eu, Romică BĂLAN Referință Bibliografică: AM PRIMIT
AM PRIMIT, AM CITIT, AM SCRIS (IN MEMORIAM) STĂPÂNUL SECRETELOR LUI CEAUŞESCU. I SE SPUNEA MACHIAVELLI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349990_a_351319]
-
m-abțin din a fi ambetanta, Ar fi facil un șoc de mare clasa; În ochii voștri sunt o diletanta, Pe când biblioteca-mi este casa. Însă, cu toate-acestea, mă-nfior, Când văd cum îmi răsare-o bahahuie, Ce-mi lasă spiritul inert și-aproape chior, Cerșind, umil, prostiei, o statuie. 26 mai 2016, Constantă Sursă foto: Internet #poezie #literatura #poezii #ArsMuriendi Referință Bibliografica: Paradisul desfrânării - suntem iar epigoni / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul VI, 04 august
SUNTEM IAR EPIGONI de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350013_a_351342]
-
era în stare. Nu sesiză că Săndica nu are nici o reacție la tot ce se întâmpla cu ea. O mușca cu sălbăticie și se repezea cu forță și cu ură între pulpele sale. Când își slobozi tot fluidul în cavitatea inertă a fetei, parcă se rupeau bolțile cerului deasupra sa. Se ridică, își încheie liniștit șlițul pantalonilor și îi spuse cu năduf: - Nu era mai bine dacă o făceai de plăcere? Până la urmă ți-a plăcut, nu? Când a văzut că
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
nici o reacție, rămânând întinsă pe ciment, i-a luat mâna ca și când ar fi vrut să o ajute să se ridice de jos. Atunci a văzut pata de sânge de pe ciment și faptul că era leșinată sau moartă. Capul îi atârna inert pe umăr. S-a speriat, a fugit să deschidă ușa repede la magazie, a luat chilotul fetei și în grabă l-a înghesuit într-un sac cu concentrat și a ieșit să caute ajutor. Nu se zărea nimeni prin împrejurimi
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > DIN VIS ÎN VIS Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1192 din 06 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Nisipul tot părea că se-adunase Pe trupul meu, inert și-nvinețit. Din ochi lumina mi se răsturnase, Cerul mi-era de umbre îmbâcsit... Tot ce voiam era un bob de aer. Sub duna albă-abia mai respiram Dar n-așteptam minuni și niciun vaier Din pieptul meu zdrobit nu mai scoteam
DIN VIS ÎN VIS de AURA POPA în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347756_a_349085]
-
Chiar de ar fi ca gânduri să-mi schimb, O voi face cât se poate mai atent. Am să revin cu pași ușori de vals, Spre țărmul realității certe, Părerilor entuziaste să dau glas, Pentru a fi cât mai puțin inerte! Dar nu! Rămân mereu plutind ușor, Spre țărmul mult visat, sub cer, Împins cu forță de un vânt uluitor, Pierzându-mi oarecum punctul de reper. Îl regăsesc, fără prea multă căutare, Pierzându-l iar, pe când în fine, O revenire nu
AM REGĂSIT ÎN TINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350178_a_351507]
-
alături. În fața unui șoc din care nu și-a mai revenit toată viața, tremurând, temându-se că va leșina, a făcut un lucru pe care nu și l-a putut explica ulterior: a scos de pe mâna, de acum rece și inertă, a mamei sale inelul, pe care l-a păstrat cu grijă, purtându-l ulterior ea însăși, ca unică și de preț amintire a celei ce-i dăduse viață. Cinci. Ce caut pe această străină lume, într-un ocean de durere
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
fi strivită de vreunul dintre pereți înainte de a ajunge la ieșire. Fugi tot mai repede, iar când ieși, în sfârșit, din palat, nu mai văzu în față decât o armată întreagă de spiriduși care chicoteau, iar în spate, o grămadă inertă de moloz care fusese cândva Palatul Miracolelor. * Se trezi plângând. - Louise, ce s-a întâmplat? Părinții o auziseră tocmai din camera cealaltă. Louise!! Răspunde!! - Lăsați-mă în pace!! Lăsați-mă singură, nu vreau să vorbesc cu nimeni!! aproape că zbieră
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
fost cuprinsă de remușcări și a petrecut o noapte albă. În acea noapte a văzut, în încăpere, ca într-un glob de cristal al bătrânei Hada, atât bufnițele și liliecii pe care îi întâlnea noaptea în pădure, cât și chipul inert, frumos, dar lipsit de viață al Vanei. A văzut Palatul Violet de undeva de sus, de la zeci de metri înălțime, și-a văzut părinții plângând, l-a văzut pe Ter pregătindu-se, la rândul său, să bea otravă. Și a
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
am visat că, în timp ce făceam dragoste, trupul Penelopei se carboniza încet, prefăcându-se într-un monstru. În locul totalei eliberări, mă aruncam într-o parte, îngrozit, lovindu-mă violent de marginea caloriferului care era chiar lângă dormitorul nostru. Trupul meu zăcea inert, fața îmi era acoperită de sânge. Atunci, mult mai sublim decât descătușarea orgasmică ce nu mai avusese loc, întrezăream o lumină paradisiacă, pură, imaculată - primele semne ale libertății spiritului. Dar totul nu dura decât o fracțiune de secundă, atât cât
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
intrat, o întreagă echipă condusă de medicul de gardă, asistente și infirmiere, se învârteau pe lângă mama ei. Văzându-și mama pe patul de spital, parcă era și mai mică decât în realitate. O mână de om aflat într-o stare inertă. Medicul de gardă se chinuia să o stabilizeze, însă starea bătrânei era prea gravă. Când s-a recomandat ca fiică a bolnavei, privirea medicului era mai degrabă de compasiune. - Să știți că mama dumneavoastră pur și simplu nu dorește să
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
despărțea de Mircea, nu de o cutie metalică, rece și fără suflet. Știa că în salonul de tranzit o aștepta mama conectată la diverse aparate și tuburi de oxigen. Îi era destul de greu să o vadă așa într-o stare inertă, cu tuburi și fire peste tot pe lângă patul ei metalic de spital. Știa că Mircea este lângă ea sufletește. Nu se îndoia de acest lucru. Nu știa ce va face dacă mama va părăsi prea devreme această lume. Ce se
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
Ediția nr. 519 din 02 iunie 2012 Toate Articolele Autorului 616 DIRECȚII? Spre care țintă pământeană, siderală, Să-mi îndrept din nou privirea? Spre care persoană mai ideală, Să-mi îndrept din nou gândirea? Intenționez să rămân pur și simplu, inert, Ilaritatea să-mi dispară de acum, Indiferent să fiu, cât mai concret, Ivindu-mă cu tine pa același drum! Nu! Asta nu se va întâmpla niciodată, Nu voi ajunge pe culmile pe care le visez, Nuanța frumoasă îmi va fi
DIRECŢII? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362004_a_363333]