552 matches
-
portul de amestecătură cosmopolită și nu mai plecă; la un an după aceea se căsători cu femeia care era muribundă acum, pe atunci tînără și de o frumusețe fermecătoare. Dar el bîntuit de mările și porturile lumii cu circiumile lor infame se sfîrși de tuberculoză la patru ani și ceva după asta, lăsînd după urma lui o fetiță În vîrstă de doi ani, pe Keti. Femeia era vădit Întristată. La poartă am Întrebat-o: - Dacă vă Întreabă cine a fost? - Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și că ascensiunea sa incredibilă se datora favorurilor a doi împărați și, mai ales, ale tatălui său, care fusese ales de două ori consul și o dată cenzor. Aulus Vitellius, omul de o lăcomie nemăsurată, știuse să se apere prin donații infame nu doar către Nero, dar și către unii senatori importanți de la Roma. Când Galba îi oferise postul de guvernator în acea provincie, toată lumea știuse că îl alesese nu din respect, ci din dispreț. Nu declarase oare Galba că aceia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dintre războinicii mei cei viteji, fiindcă romanii ne-au adus și nouă banii, care îi corup pe cei lipsiți de mândrie. Își acoperi ochiul stâng. — Vitellius a ucis-o pe sora mea, zise îndurerat. Preoteasa noastră a fost înjunghiată de infamul acela. Zeii vor pedepsi acest sacrilegiu, însă răzbunarea ne aparține nouă, ție și mie. Datoria ta este să-l ucizi pe Vitellius. A mea, să-i distrug puterea și să-i alung pe romani din ținuturile mele. Mă voi alătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se retraseră în bezna nopții, risipindu-se precum ceața. — Eu vin cu tine! răsună glasul puternic al lui Arrius Varus. — Și eu! Cornelius Fuscus se ridică și veni lângă Antonius. — Sunt alături de tine și de împăratul nostru Vespasianus, sunt împotriva infamului de Vitellius! Antonius se întoarse spre soldați. — Dar voi? strigă. Voi de partea cui sunteți? Un cor de glasuri explodă. Toți îl aclamau pe Antonius, strigând că-l vor urma. Soldații erau cuprinși de entuziasm. Comandanții, tribunii, centurionii și primipilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sălbatice cu care urmau să lupte gladiatorii. Pe arhitravele celor douăsprezece porți care dădeau în arenă, Vitellius porunci să fie reprezentate cele douăsprezece munci ale lui Hercules, o trimitere la el însuși, care eliberase Roma și întregul Imperiu de othonienii infami. În cele din urmă, puse să fie îmbrăcat în lemn prețios și în fildeș bătut cu pietre scumpe pulvinar-ul din care avea să salute mulțimea. „Împăratul trebuie să se arate în fața poporului“, gândea Vitellius în timp ce urca treptele care duceau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu capul plecat, închipuindu-și-l pe crainicul care făcea turul arenei în trap mărunt. Blestemă printre dinți, enervat de teatrul acela. — Vouă, romanilor, Vitellius vă oferă imensul privilegiu de a asista la lupta în care a fost înfrântă armata infamului Otho și la triumful eroicelor noastre legiuni! Dar asta a fost acum câteva luni..., bolborosi tracul, privindu-l rugător pe Valerius. Acesta îi zâmbi: — Stai liniștit... O să ne descurcăm. Prefer să lupt de unul singur împotriva unui adversar, izbucni Ursus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nu așteptați oare ca el să moară, pentru ca voi să fiți invincibili? Și apoi, nu-mi vorbi mie de gladiatori! Se întoarse spre Errius Sartorius. — Luați-l din fața ochilor mei. Să se întoarcă la Roma și să-i dea raportul infamului pe care îl numește împăratul său. Antonius intră repede în cort. Acolo îl așteptau două persoane. Calvia Crispinilla, înfășurată într-o mantie de blană, privea flacăra micuță din fața altarului Manilor. La masă stătea un bărbat care ținea în mână un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ai oprit la Ocriculum exact când nu trebuia, ca să sărbătorești Saturnaliile, și că l-ai lăsat astfel pe Flavius Sabinus în mâinile lui Vitellius, că din cauza ta a ars Capitolium-ul... — Deci în loc să-mi fie recunoscute meritele, voi fi considerat un infam? - Antonius veni în fața Calviei. Asta vrei să spui? — Dacă nu vei ști să te aperi, vei fi dat deoparte. Nu știu precis cum anume... Dar dacă nu ești atent, te vei acoperi nu de glorie, ci de rușine. — Vespasianus nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
teorie. „Cea mai veche meserie cred că este hoția. Pentru că o Întîlnim și la animale.” La papagali, de exemplu. Adevărul anunță că a reapărut Partidul Național-Progresist. Cu Iosipescu-Zambra președinte, maică-sa, vice, și bunica, secretară. S-a scris mult despre infama fișă medicală a președintelui. Are ceva la psihologie. Nu-i cazul să ne neliniștim, se pare că bunica va face puci. Pun deoparte Adevărul și deschid altceva, unde citesc cu greu rîndurile tremurate ale unui bătrîn ofițer de securitate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a trimis misionari la "nomazii de la Istru". Trebuie să subliniem că Teotim a fost un prieten devotat al marelui părinte al Bisericii. În două rânduri, el a fost la Constantinopol, în 400 și 403, luând apărarea Sf. Ioan împotriva acuzațiilor infame ale lui Teofil de Alexandria. El a apărat pe sfânt, acuzat de origenism, și mai mult decât atât, a apărat memoria marelui învățat și teolog al creștinătății, Origen din Alexandria (185-254). Trecut în rândul sfinților, după moartea sa, Teotim I
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ar fi crezut despre el că e Diavolul în persoană. Drept care, spuse: Curtea nu poate ignora un amănunt: ticălosul care a jurat să spună adevărul este un delincvent cunoscut în toate ținuturile Regatului. Este un provocator de scandaluri, un scelerat infam, a fost condamnat pentru furt în Calabria, cu ocazia adunării preoților canonici din Catanzaro, confiscându-i-se banii primiți ca pomană pentru predica lui. Ca monah, a intrat la mânăstire fără credință în Cristos și e cunoscut prin păcatul preacurviei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Biserica a intrat fățiș în luptele politice, este pentru că, în reprezentanța ei de astăzi, mirenii sunt precumpănitori. Pentru că, e adevărat, au fost unii dintre chiriarhi care au pus d-lui Goga material de informațiune la dispoziție. Dar, după vechea metodă infamă, ei au stat în spate; și au împins înainte pe mirean. Dacă nu ar fi existat mireanul, nu ar fi existat nici actul acesta politic deschis, cu viziera ridicată". 32 Nae Ionescu, Imixtiuni politice în Biserică, în "Cuvântul", an VI
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
laude, prin glasurile lui Iustin, Herma și Irineu, de reușitele misionare întreprinse chiar și în ținuturile îndepărtate. Păgânii, i-au acuzat multă vreme pe creștini de ateism, de dispreț față de zei (critică adusă monoteismului exclusivist creștin și iudaic), de ospețe infam (hrănirea cu copii), de uniuni incestuoase (primii creștini se numeau frați și surori), de îmbrățișări la trupul nud între bărbați și femei cu luminile stinse, de a-i iubi pe oamenii de aceiași credință cu ei și de a-i
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Samaria și Saturnin, iar în Egipt prin Basilide și Valentin. Antimilitarismul lor s-a dezvoltat prin ramificațiile gnosticismului: marcionismul și carpocratismul. Atât Carpocrate din Alexandria, cât și Marcion din Sinope, în Pont, cunoscuți pentru imoralitatea vieții și a învățăturilor lor infame, spuneau că nici o ființă nu se naște cu o natură bună sau rea; răutatea și bunătatea nu există prin ele însele, ci numai în mintea oamenilor; adevăratele rele sunt doar trupurile și materia, pentru că sunt create de demon. Învățătura lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a persecutat pe creștini, semnul unei intoleranțe și a unei răzbunări personale împotriva adversarilor care l-au iritat cu precădere, își află originile în orgoliul rănit și în reacția violentă a unui om acuzat aparent pe nedrept de un delict infam, care întoarce învinuirea împotriva presupușilor săi acuzatori, făcându-i să plătească una dintre multele acuzații uneltite și răspândite contra sa. Prin celebra sa descriere că le adresa batjocuri celor care piereau, Tacitus, denunță starea sufletească a lui Nero, plină de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
politic: Pierre Bourdieu ar face-o mai bine ca mine și a făcut-o În atîtea alte cazuri. Iată o mostră de stil elitar care tematizează „eul și oglinda”: „Ce eram eu? Un travestit al intelectului, un gigolo al Îndrăgostirilor: infamă serie de aparențe obscene ce sfîrșiseră prin a-mi năpădi ființa fără ca prin asta să-i permită să scape de dezgolirea progresivă a mizerabilei sale suferințe: disperare cronidu-și un drum obscur În sufletul meu Însingurat.” Dar romanciera este prea inteligentă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
singur în scenă.) E iute! n-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deștept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. Într-o soțietate fără moral și fără prințip... trebuie să ai și puțintică diplomație! Tipătescu: (întorcându-se din fund) Infamul! Canalia! Trahanache: Ei, astâmpără-te omule, și lasă odată mofturile, avem lucruri mai serioase de vorbit. Deseară e întrunire. S-a hotărât? Punem candidaturalui Farfuridi? Ce facem? Deseară, am aflat că dăscălimea cu Cațavencu și cu toți ai lor vor
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
nu înțelegi, tu nu simți! Peste câteva minute se sfârșește alegerea și se proclamă deputat al vostru Dandanache; sunt sigură... sigură... că în același moment, mișelul, care s-a ascuns și ne pândește din întuneric, o să-și împrăștie publicația lui infamă... ca să-și răzbune! Ei... atunci eu?... Tipătescu: (scoate polița din buzunar și i-o arată) Nu poate... dacă face asta, e pierdut... Zoe: Ce-mi pasă! După ce m-o pierde pe mine!... Fănică! N-aș voi să mă răzbuni, aș
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de înmulțire malițioasă. - Am vizitat o doamnă bătrînă, foarte distinsă, de igienă impecabilă, cu vederea din nefericire slabă, pe de o parte, și cu prejudecata, pe de alta, că o desăvîrșită rigoare gospodărească o pune la adăpost de orice murdărie infamă. Ceea ce nu-i greșit în vremuri normale. Pe cînd ședeam de vorbă cu distinsa doamnă, am zărit pe tricoul ei de flanelă un mic punct de sidef, un fel de fragment de floare de cireș, fluturată de adierea aerului. Privirea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ce s-a întîmplat cu ele. O a treia a avut, de curînd, aceeași soartă. Protestanții din ținut se înfurie, vorbesc de crimă, de întîmplări înspăi-mîntătoare. Pînă la o dovadă clară, completă a faptei, să fie apărat de aceste calomnii infame de un grup care să nu cedeze în fața născocirilor celor mai monstruoase... Continuă [...]. Haussmann anunță că dansatoarea franceză Albertine Ducornet este amanta prințului regent; ea are asupra lui o influență totală; prin ea deci s-ar putea realiza, în mod
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
-i alb ca varul Și-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna. O mână nendurată, ținând grozava cupă, Se cobora-mbiindu-l și i-o ducea la gură... Și-o sete uriașă sta sufletul să-i rupă... Dar nu voia s-atingă infama băutură. În apa ei verzuie jucau sterlici de miere Și sub veninul groaznic simțea că e dulceață... Dar fălcile-ncleștându-și, cu ultima putere Bătându-se cu moartea, uitase de viață! Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii, Păreau că vor
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
religios, crucea - că propovăduiau nebunia crucii, fiind pe Calea pierzării și numai ei hoții și falsificato- rii de valori spirituale erau pe calea mîntuirii. Tertulian îi acuza pe adepții creștinismului arimin, că erau fiii Satanei, unde Mitra purta acest nume infam. Năravurile și apucăturile ticăloase, s-au lipit de iudeo-sataniști ca rîia de oaie. Se mai dă în stambă cu ticăloșia făcută împotriva esenilor la 1,20-23 unde îl batjocorește pe martirizatul Ili, conducătorul Frăției Celui Ales din Sarmisetuza, asasinat de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sub Tiberiu, fusese supus supliciilor de că-tre procuratorul Ponțiu Pilat. Reprimată la un moment dat, această execrabilă superstiție deborda din nou, nu numai în Iudeea, leagăn al nenorocirilor, ci și la Ro-ma, unde tot ce se cunoaște ca atroce și infam, se revarsă din toate părțile. Sosiră mai întîi, cei care își mărturiseau credința lor, apoi, sub îndrumarea lor, mulți alții, acuzați nu atît de a fi dat foc orașului cît de ură împotriva neamului omenesc- odium humai generis”. Poate că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Iisus Cristos vine în trup.” Da de unde jupîne amăgitor și scornitor, noi urmașii lui Iosius cel adevărat avem un proverb care spune că hoțul strigă totdeauna hoții! Îndrăcitul Irineu care a scris despre ei, i-a acuzat de cele mai infame practici se-xuale și hedoniste chiar dacă Tora este plină de asemenea blăstămății, considerîn- du-i întruchiparea răului pe pământ și nici nu se putea altfel pentru întunecata secă- tură, cît timp Carpocrate le rupea gîtul cu minciunile lor mozaice spunînd despre
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
căsătorii potrivite și durabile, există tendința, deja legiferată pe alocuri, de a înlocui contractul de căsătorie cu reuniunea consensuală, care mai degrabă încurajează concubinajul decât să stimuleze asocierea durabilă prin căsătorie. Dacă adăugăm aici și legiferarea căsătoriilor între homosexuali “apucături infame” după cum le denumea Paulescu, avem o paletă suficient de elocventă pentru a realiza calea degradării către care societatea contemporană se îndreaptă. În fața acestei ofensive greu de stăpânit, doar educația în familie și școală, credința, tradiția și promovarea valorilor morale și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]