576 matches
-
un personaj,,Codoșul” - pe care Alexandru Gh. Tăcu, colegul meu, niciodată nu l-a agreat: ,,Înveninat că Iuda, Însângerat În gură; Cruciș de umbra neagră și trunchi de abator, Cănd a-nvățat să treacă din coadă În topor Din ștreangul infamiei martirii Îl pierdură”. De meditat! Nu numai cu „codoșul” are ce are Alexandru Tăcu, În „Omul interzis”. Prostia, care adesea stă alături de codoșie, are partea ei de dispreț: „Analfabeții, Învrăjbit vârtej,/ Năvălitor din groapa altor nopți,/ Aduc prostiei Înzecit prilej
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
criminal să vândă casă Într-o Încrengătura mafiota cu Primăria, fuseseră deja aruncați În stradă. Dorind să mă protejeze, având În vedere faptul că veneam acasă doar În vizită de două trei ori pe an, nu-mi spuseseră nimic despre infamiile ce aveau loc. Astfel, când am ajuns acasă, cu bilet dus Întors Praga, urmând să mă Întorc să lucrez că redactor colaborator la BBC Praga, mi-am dat seama că nu puteam să-mi las părinții În situația În care
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
accepta cu gândul curat ar sugera că, după o luptă fără concesii Împotriva odiosului sistem totalitar, familia Tăcu ar merita invitația pe treptele recunoștinței sincere. Nici vorbă de așa ceva! Întâmplările ce vor fi relatate sunt de natură să denunțe alte infamii de data aceasta secretate din măruntaiele tranziției machiate cu sulimanurile bolșevismului anticomunist. - „Operațiunea VENUS” din dosarele fără raport de Închidere, doar suspendată că un resort peste evenimente, ajunsă cu avangardă pe sol, a fost preluată de un alt eșalon mai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
naționalizarea de la 11 iunie 1948) bazat pe exploatarea omului de către om. Față de acest ultim vestigiu al societății burgheze, statul se angajează să ducă o politică de îngrădire continuă. Pentru ca proprietatea privată generatoare de exploatare să fie pusă definitiv la stâlpul infamiei, în articolul 15 al Constituției se stipulează: "În Republica Populară Română, munca este o datorie și o chestiune de onoare pentru fiecare cetățean capabil de muncă, după principiul "cine nu muncește nu mănâncă". În Republica Populară Română se înfăptuiește tot
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
cele două puteri riverane ale Rinului se deteriorează grav. Dat fiind că Statele Unite s-au debarasat de problemele europene prin refuzul de a ratifica tratatul de la Versailles și Pactul Societății Naționale, iar Rusia Sovietică este pusă de Europa la stîlpul infamiei, singura putere capabilă să se interpună între Franța și Germania rămîne Regatul Unit. încă de la începutul secolului XX, conducătorii acestuia au înțeles că nu mai puteau să se comporte ca și cum Europa nu ar exista. Cuvîntul de ordine al politicii lor
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
între elevațiile poetice ale geniilor și superioritatea gândirii, a conceptului și chiar a formei biblice! Ce izvor de considerații apologetice este Istoria dacă e prezentată în unitatea ei în jurul centrului său, Isus Cristos! Dar de ce tinerii noștri trebuie să ignore infamiile religioase, umane, familiare, sociale și politice care erau legalizate de civilizația păgână, așa încât în mintea lor civilizația creștină, singura care a reînnoit lumea într-adevăr, pare pur și simplu o evoluție a celei greco-romane? De ce nu se profită de cunoștințele
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Destinul său n-ar fi mai bun. Căci până ieri a fost năuc Și nu e azi decât nebun. Indignarea în cercurile literare și ziaristice e mare. Grigore Ventura publică în l’Indépendance Roumaine o scrisoare de dezaprobare, intitulată O infamie. Atunci această afacere a provocat indignare, dar ereau mulți cari credeau, ca și Macedonski, cum că Eminescu e un pretins poet. Erea patima politică care lovea în Eminescu reacționarul și redactorul Timpului. Cine ar mai putea îndrăzni astăzi același lucru
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cel mai scurt pînă la cimitirul Bellu și că nu va avea onorurile mlitare, cu toate că avea cele mai înalte decorații, toate mari cordoane. M-am gîndit că era de datoria mea să intervin la cineva din guvern, ca să opresc această infamie. Mircea Cancicov era ministru de finanțe și știam cît datora lui Ion Inculeț. La Iași, în timpul primului război mondial, Cancicov fiind deputat conservator, a făcut parte din comisia de anchetă parlamentară cu privire la activitatea guvernului liberal în timpul războiului. Ca membru al
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
n-ai fi venit, cavalere. și rușinea nu o simt eu, ci ar trebui să o simtă cei care m-au adus În asemenea stare, prin Înșelăciune infamă! — Degeaba mă bănuiești, nobilă domniță. Nu eu am pus la cale această infamie, cum o numești domnia ta. Ca dovadă, am venit să te salvez. — Minunat, răspunse Adelheid, care nu credea o iotă. Poruncește atunci să ni se dea cai, pentru mine și camerista mea, care a fost smulsă cu forța de lângă mine, ca să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din toată inima, ați primit și multe alte premii, sunt ele o recunoaștere a muncii și talentului? Truda poetului nu are monedă de schimb. Cu ce-l răsplătiți pe baronul Johannes von Buday pentru "Țiganiada"? Probabil bătându-l la stâlpul infamiei marxiste, că ar fi fost "aristocrat". Dar amărâtul de Marx nu a fost un profitor "burghez"? Al naibii ce-i mai plăceau chefurile stropite cu multă bere, pe banii de cotizații ai boiangiilor și minerilor! Sunt "cetățean" pentru munca la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sub acoperire, erau justificate. Dreptatea era într o permanentă luptă politică cu confrații de la Glasul Bucovinei, cărora le erau destinate articole ca acestea: „Cum prind agitațiile glasiste la țărani” de Gheorghe Moroșanu, fecior de țăran român; „Glasiștii <rectifică>”,, „Încrestările <glasului>”, „Infamiile Glasului Bucovinei”, „Campania glasistă”, „Glasismul și reforma agrară”. Erau numere de Dreptatea unde despre Glasul Bucovinei se vorbea acuzator în 4-5 articole, uneori în mai multe, lucru care nu servea unității românești. * Dreptatea din 1 ianuarie 1927 începe cu editorialul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
oare cineva care să fi fost comunist și să nu fi făcut nici un rău semenilor săi? Cel puțin o dată a mințit cu nerușinare în justificarea unei crime, cel puțin o dată a acuzat fățarnic și a fost de acord cu o infamie" (B. Zilber, Actor în procesul Pătrășcanu). În 18 aprilie 1968, cînd Ceaușescu finalizează preluarea totală a puterii prin eliminarea lui Alexandru Drăghici, șef al Securității din 1952, cînd a fost înlăturat Teohari Georgescu, dictatorul ține un discurs în fața Prezidiului Permanent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bune socializări, ci la „cea artistică”, morala care, Într-un fel sau altul, este „dincolo de bine și rău”, este o „morală a-morală!”, o morală a creației, un mod de a gândi și a acționa care a Împins la stâlpul infamiei, nu importă al cărui secol, nu puțini creatori autentici, care, prin reflexele lor comportamentale, dar și prin opera lor, au Îndrăznit a „provoca” bunul-simț ubicuu și tiranic. Iată cât de puternică, de „devastatoare” poate fi o „lectură” a unui „roman
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ani ai Liceului No. 2. Sunt, se vede, interese obscure ale unor persoane, care n-au jucat un rol prea onorabil În lupta pentru Înființarea acestei școli și care se tem să nu fie puși - direct sau indirect - la stâlpul infamiei, cum ar merita. N-aveam de gând s-o fac, dacă mi se dădea și mie rând la cuvânt, căci nu aș dori În nici un fel să umbresc frumusețea sărbătoririi. Vreau Însă - fie că se ține, fie că nu se
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
luând oaste și slujitori, de la arhierei și de la farisei, a venit acolo cu felinare și cu făclii și cu arme. (Ioan, XVIII, 2-3) Se poate oare afirma că Iscarioteanul a făcut triumful postum al Mântuitorului? Istoria sfântă i-a reținut infamia, dar îi datorează mult. Permițându-i să urce la Cer așa cum se prorocise, ca miel jertfit, dar mai ales asigurându-i-se o ancorare aici pe pământ. "Roman, catolic și francez", cam acesta-i genul lui Iuda. Episodul celor treizeci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
domeniu al vieții fiind rentabil, iar de genocid nici nu putea fi vorba. Cuvântul ”genocid” înseamnă acțiunea de exterminare a unui popor, a unei națiuni. Cine a avut interesul să-l discrediteze pe Nicolae Ceaușescu, să-l pună la ”stâlpul infamiei” și apoi să-l execute? Nimeni alții, decât cei cinci așa-numiții cavaleri ai democrației românești postdecembriste, care alcătuiau ”quinta spartă” , cum spune scriitorul Pavel Coruț într-o carte a sa. Este vorba de Ion Iliescu, ”modestul” membru al Frontului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
legitimare istorică. Dacă au programat ceva în cultură, asta n-a fost decât mediatizarea impostorilor în dauna scriitorilor autentici, prin intermediul revistei Săptămîna sau a Suplimentului literar-artistic al "Scânteii tineretului". Ori, după cum bine știm, în Săptămîna optzeciștii erau puși la stîlpul infamiei numit "judecata de apoi a poeților". Fenomenul cultural opzecist n-a fost creat, ci doar urmărit de Securitate. Se știe că în afirmarea generației '60 a fost implicată propaganda de partid, pentru a înlătura proletcultismul de inspirație stalinistă și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întrebarea ta. Moralitatea, mai importantă decât talentul, spui deja e suspectă o asemenea "clasificare". Nu o dată am auzit că scriitorul cu coloană vertebrală publică în regimul comunist nu avea talent, Paul Goma n-a scăpat nici azi de o asemenea infamie. E ca și cum ai spune că nu poți fi moral dacă ești talentat, sau ești netalentat dacă ai dat de gol public un protest antisistem. Termenul de moralitate (biblic) a fost pervertit, târfele sunt modele publice (diversitatea a rezolvat și tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în dimineața următoare la orele 8. Avea însemnele oficiale, dar nici un ordin scris. Am însoțit-o la Kommandantură, unde ne-a introdus într-un birou și a dispărut ca să anunțe pe șeful lui. Șezând acolo nedumerită, îmi dedei seama de infamia intențiunilor lor, voind să implice numele Brătianu într-o afacere suspectă, și adresându-mă funcționarului, care nu înțelese nimic, îi spusei că ne ducem acasă și așteptăm un ordin în scris. Luai repede pe Pia și plecarăm nebăgate în seamă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din Ardeal. El zice că nu-i trebuie altul decât: «Nicolae»“. Am rămas înmărmurită. Știu că Iorga n-a mințit. Prin urmare, declarațiile lui Tătărescu, comunicatul lui, toată înscenarea pe baze false prezentată Consiliului de Coroană, ce erau? O nouă infamie? Peste două zile, pictorul Stoenescu, care văzuse pe prințul Nicolae la Snagov, unde făcuse o galerie de pictură numai cu operele acestui pictor, mi-a spus că l-a găsit foarte deprimat și trist de a fi nevoit să plece
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
teoriilor conspiraționiste" văd o... victimă, profesorul timișorean vede un damnat al propriei soarte, ce-și presimte, subconștient, apogeul, și tocmai de aceea strălucind orbitor, luciferic, înaintea coborârii definitive în noapte. "Nebunia nu-l introduce pe autor într-un univers al infamiei [...] ci, dimpotrivă, stimulează activitatea limitei". Geniile din familia sa, (Nietzsche, Holderlin), "presimt apropierea dezastrului și trăiesc, încercând să împiedice căderea, o hiperluciditate o "iluminare". Eminescu scrie în anul 1883 cele mai importante poeme ale sale fiindcă apropierea subteranei devenea din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
oară celebrele filme porno, horor, fiction, și m-am îngrozit, m-au scârbit pentru tot restul vieții. Ce se va întâmpla oare cu sufletul tinerilor de azi, care nu sunt destul de maturi pentru a-și păstra echilibrul sufletesc în fața acestor infamii? Dar asta ar fi un alt subiect. Să ne întoarcem la copii. În ceea ce mă privește, am nu numai o slăbiciune pentru copii, am un mod propriu, poate un dar divin, de a stabili legături cu copiii din jur. Aflați
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Spune și asta ceva despre originea sacrului. Și războinicii ăștia, odată, au atacat un trenuleț care ducea bușteni la Fabrica de Hârtie. Pe mecanic l-au imobilizat și l-au legat de un copac. L-au lăsat acolo, la Stâlpul Infamiei. O față palidă ca mecanicul nici nu merita un alt tratament. Unul care se îmbăta de trei ori în decursul aceleiași zile. Seara îl descărcau copiii la poartă din căruciorul cu butelii, iar el cânta: „Du-mă acasă, măi, tramvai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să vezi oameni dacă n-ai nimic a le spune? Dacă nu știi cum să răspunzi la ceea ce îți spun ei? Singurătatea însă nu mai există în zilele noastre. Suntem legați de societate așa cum erau înlănțuiți altădată răufăcătorii de stâlpul infamiei. și cărora li se refuză dreptul la moarte... Altădată, un colț de munte, un oraș străin (nu zic o țară străină) ar fi fost de-ajuns pentru a calma neliniștea care mă tortura. Azi însă orice evadare e imposibilă. Suntem
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
e frumos atunci când e prac ticat cu forță, cu credință, cu uitare de sine, cu necesitate - total! Dar atunci când e anemic și temător, când privește împrejur și se rușinează, când ezită, când se ascunde, dezmățul e o rușine și o infamie. și atunci când altceva din tine suferă din pricina dezmățului din tine, trebuie să alegi între acest altceva și dezmăț. Să fie așa cum trebuie să fie, sau să nu fie deloc! Am prea multe lucruri în mine și prea diferite toate pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]