1,838 matches
-
care înconjura capul soldatului nemișcat. Capul lui... Când își recăpătă cunoștința, la spital, și putu iarăși să audă, află că fusese cât pe ce să fie crezut mort și părăsit pe câmpul unde nu mai era nici un om viu. O infirmieră, mai degrabă ca să fie cu sufletul împăcat, se apropiase de cadavrul al cărui cap era prins într-o băltoacă înghețată, se ghemuise lângă el, apropiase o oglinjoară de buzele soldatului. Transparența sticlei se aburise ușor... Întorcându-se pe front la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vorbesc despre...“ Dar ceea ce-mi venea în minte era ceva tăcut: femeia aceea singură din mijlocul imensității stepei, privirea care rătăcea în ultima geană de lumină a asfințitului. Mi-o închipuiam pe aceeași femeie, mai tânără, la începutul războiului, infirmieră într-un spital, într-un orășel de dincolo de Volga. Săli înțesate de răniți, de muribunzi, de morți. Chirurgi care operează zi și noapte și cad de oboseală. Pământul care, din pricina bombardamentelor, devine sonor sub picioare, ca o lespede mare așezată
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe care abia îi cunoscusem sau pe cei care muriseră cu mult înainte de nașterea mea: soldatul cu ochelarii împroșcați de noroi, cărând în spate un rănit, celălalt, întins pe un câmp brăzdat de obuze, buzele sale întredeschise, de care o infirmieră apropia o oglinjoară, cu sau fără speranța de a o vedea aburindu-se ușor la suflul vieții. O mai vedeam și pe cea care-mi vorbea despre acești soldați, o femeie cu păr argintiu, oprită în mijlocul nemărginirii stepei, uitându-se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
explica foarte logic de ce nu aveam drept la îngrijiri. Lumea asta, cu aerul ei victorios, mi s-a părut tristă precum un registru de contabilitate pe care cineva ar fi încercat să-l înveselească, adăugându-i câteva vederi cu marea. Infirmiera care a venit după mine a crezut că leșinasem. Stăteam nemișcat, cu ochii închiși, cu ceafa rezemată de perete. În chestionarul pe care funcționara de la recepție îmi spusese să-l completez, dădusem, la ultimul rând, peste formula: „Person to contact
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
noi. Soldatul în fața liniilor de sârmă ghimpată, cu mâna dusă la obrazul sfârtecat de o schijă de grenadă. Cuplul din adăpostul de munte încercuit de oameni înarmați... Zgomotul ușor al pașilor alunecă pe coridor, oprindu-se în fața ușii mele (o infirmieră? un emisar al lui Vinner? se întrebă un gând neliniștit, de neostoit până la moarte, datorită reflexului de supraviețuire), amintindu-mi în mod inutil de scurtimea amânării. În mod ciudat, durata asta amenințătoare îmi părea acum foarte lungă, aproape nesfârșită. Suficientă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
profesat, între 1891 și 1900, la Nădășelu, Bârgău, Prundu Bârgăului, Roșia Montană, Sibiu. Îndeplinește și funcția de directoare a internatului de fete de pe lângă Școala Civilă Confesională Română din Arad. Aici, se căsătorește cu Teodor Botiș, primul rector al Academiei Teologice. Infirmieră devotată în timpul primului război mondial, a fost aleasă președintă a filialei ardelene a Crucii Roșii (1914-1918). A contribuit la dezvoltarea învățământului pentru copiii orfani din Ardeal. Din 1926, iscălește Maria Botiș-Ciobanu, nume ce figurează și pe coperta unor cărți. A
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
mai buni medici din țara, care acceptaseră această misiune cu stoicism și asumare. Îndrăzni să mai zică: - Vă rog frumos să-mi permiteți să mai stau până îl văd instalat în salon. Doctorul, care era și directorul spitalului, a transmis infirmierei ce primise sarcina să interneze copilul, că poate permite mamei să-și însoțească fiul până la întrarea în pavilionul unde se face carantina. Mama își însoti băiatul mai intâi sala de baie, unde o ajută pe infirmieră să îl spele și
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
directorul spitalului, a transmis infirmierei ce primise sarcina să interneze copilul, că poate permite mamei să-și însoțească fiul până la întrarea în pavilionul unde se face carantina. Mama își însoti băiatul mai intâi sala de baie, unde o ajută pe infirmieră să îl spele și să îl îmbrace în ținuta de spital. Îl luă mai apoi în brațe și îl duse Nicu Dan Petrescu 14 până la pavilionul de carantină, făcând eforturi disperate să nu de-a drumul lacrimilor care stăteau gata
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Lacrimile curgeau pe obrajii mamei și ai copilului. Băiatul agățat de gâtul mamei printre suspine zise: - Știu că dacă îmi promiți tu, așa va fi! te iubesc mămică și știu că nu mă vei lăsa aici. La revedere mămicuța mea! Infirmiera așteptă cu răbdare și milă ca cei doi să își ia rămas bun, după care luă bolnavul din brațele mamei instalându-l într-un salon alături de alți patru copii. Ștergându-și cu dosul palmei obrajii, mama se consolă singură încredințată
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
spuse el, În momentul cînd fanfara Începu să cînte În chioșc. Nici cu copii. Poate cu o persoană foarte În vîrstă pe care trebuie s-o Îngrijească, de exemplu o mamă bătrînă? În acest caz, probabil că nu era o infirmieră bună, pentru că Îi lipseau suplețea, darul comunicării. Privirea doamnei În lila nu se oprea asupra oamenilor, alunecînd peste ei fără să-i vadă, pentru că privea fix Înăuntrul ei. La ea, numai la ea se uita, și probabil că asta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
trecuseră prin asta, cei Întîlniți În parc, la izvoare, la umbra copacilor frunzoși, lîngă apă, și chiar cei care se bronzau pe plajă, jucau bile sau tenis pe cealalt mal al rîului, sub umbrarele Clubului Sportiv. — Domnișoară Jeanne... — Da, domnule. Infirmiera știa ce trebuie să aducă. Totul făcea parte dintr-o rutină asemănătoare celei pe care o vor adopta și soții Maigret. Mai Întîi micul aparat care Îi Înțepa vîrful degetului și Îi culegea picături de sînge distribuite În diferite eprubete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
primind subvenții și de la bugetul consiliului județean Constanța. În anul 1903 spitalul avea 15 paturi și funcționa cu chirie într-o casă veche din oraș2626. Personalul spitalului se compunea dintr-un medic, care era și medicul orașului, un subchirurg, o infirmieră, o bucătăreasă, o spălătoreasă și un rândaș. În orașul Mangalia exista o infirmerie cu patru paturi administrată de către primărie. Aceasta funcționa într-o clădire închiriată. Personalul infirmeriei era format dintr-un medic, acesta fiind medicul plășii și al orașului Mangalia
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
unui pacient care-și donase toată averea acelei fundații. Motivul pentru care ți-au dat identitatea unui om mai în vârstă a fost că voiau să te simți mai în vârstă, mai responsabil, să te simți cineva. Eu am fost infirmiera ta și m-am îndrăgostit de tine. Câțiva oameni avuți, sprijinitori ai fundației, au fost interesați de cazul tău și unul din ei, domnul Nesbitt, a acceptat să-ți dea actualul loc de muncă. Acum, te rog, nu mai pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
scurse pe fața lui Craig. Prin tot corpul lui suplu, puternic, simți acumulându-se încordarea unui efort enorm, apoi urmă o durere bruscă și ascuțită în braț. Era conștient, în modul cel mai vag, de silueta albă și scrobită a infirmierei lui și de altă infirmieră care ședea cu un creion îndreptat spre un carnet, și de noaptea întunecoasă din fereastră. Își îndepărtă durerea din minte și, cu întreaga putere a acelei minți, se strădui să străpungă amestecul de șovăială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Prin tot corpul lui suplu, puternic, simți acumulându-se încordarea unui efort enorm, apoi urmă o durere bruscă și ascuțită în braț. Era conștient, în modul cel mai vag, de silueta albă și scrobită a infirmierei lui și de altă infirmieră care ședea cu un creion îndreptat spre un carnet, și de noaptea întunecoasă din fereastră. Își îndepărtă durerea din minte și, cu întreaga putere a acelei minți, se strădui să străpungă amestecul de șovăială și ceață care zăcea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
rapide și puteau distruge ușor progresele realizate în ultimele două secole. Femeile trebuie să-și asume partea lor de putere politică treptat, nu dintr-o izbucnire emoțională. - O, voi, bărbații! spuse una dintre surori cu o furie reținută. A doua infirmieră spuse scurt: - Nu uitați că a fost doar o majoritate de două milioane. Data viitoare... Ieșiră. Se așternu liniștea nopții. De două ori se auziră pași de-a lungul coridorului; zgomotul pașilor crescu, apoi scăzu în intensitate. El stătea liniștit, complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
poate, fiindcă unii dintre noi au ajuns la un nivel foarte apropiat în timpul acelor luni cenușii, șterse din memorie, când am atins o perioadă de totipotența. Ascultă, asta este povestea mea, dovada mea: M-am născut în 1896, am ajuns infirmieră în primul război și un obuz exploziv mi-a smuls brațul. Probabil că noroiul m-a salvat de o hemoragie mortală. Am stat neîngrijită zile întregi; bagă bine de seamă: nu se cunoaște nici un caz ca cine-va să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Doctorul e bine creionat, dar tu începi să-l placi prea târziu. În prima jumătate a schiței stă afară în frig și așteaptă ca tu să începi să-l placi, or el e personajul principal. În frumosul lui dialog cu infirmiera tu vezi o convertire. Ar fi trebuit să fie o povestire religioasă, dar e puritană. Simt că tu îi cenzurezi toate înjurăturile «La dracu’!»Asta mi se pare deplasat. Ce e altceva decât o formă minoră de rugăciune, când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
civilitate, a căror erodare dirijată începuse sub ochii noștri de câțiva ani). Fata avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu un șir de nasturi albi în față, gulerul răsfrânt până spre umeri, calota albă, amintind pe a infirmierelor, și șort asemeni alb, cu margini dantelate. Ne servi cu o ușoară solemnitate, ținând ca de un ritual, se vedea că se respecta și ținea să fie respectată. - Mulțumesc, rostii. Apoi către tânăra profesoară aflată în pragul vacanței: Unde o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
felii de mandarină, două bomboane cu ciocolată și malț și opt pastile), apoi mama mi-a schimbat bandajele înainte de plimbare. Adora să-și facă de lucru cu foarfecele chirurgical, tăind din fașa sterilă și din leucoplast, după cum îi arătase doctorul. „Infirmiera Walsh“ îngrijindu-i pe cei suferinzi. „Asistenta-șefă“ Walsh, chiar. Am închis ochii. Atingerea degetelor ei pe fața mea era liniștitoare. — Rănile mici de pe frunte au început să mă mănânce, ăsta e un semn bun, nu-i așa? —Să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
stupide, nu e ca și cum am putea fi arestați pentru că le-am încălcat. OK, mă gândesc, mă gândesc... bun, știu! A pocnit din degete. Când ajung la biroul lui, o să-i spun că nu ești și tu cu mine pentru că ești infirmieră și te-ai oprit să ajuți un bărbat care a făcut o criză cardiacă în față la Macy’s. Mda, a dat din cap, pe gânduri, asta o să-i spun. O să-l facem să se simtă vinovat și să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În ce fel? —Prea drăguț. Până să ajungem în salonul pentru nașteri de la spital, contracțiile erau la un interval de patru minute. Am ajutat-o pe Jacqui să-și schimbe rochia minunată cu o cămașă oribilă, apoi a apărut o infirmieră. —Oh, slavă Domnului, a zis Jacqui. Repede, repede, anestezia. Infirmiera a examinat regiunile inferioare ale lui Jacqui și a clătinat din cap: —Prea curând. Nu sunteți dilatată îndeajuns. — Dar trebuie să fiu! Sunt în travaliu de câteva ore bune. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru nașteri de la spital, contracțiile erau la un interval de patru minute. Am ajutat-o pe Jacqui să-și schimbe rochia minunată cu o cămașă oribilă, apoi a apărut o infirmieră. —Oh, slavă Domnului, a zis Jacqui. Repede, repede, anestezia. Infirmiera a examinat regiunile inferioare ale lui Jacqui și a clătinat din cap: —Prea curând. Nu sunteți dilatată îndeajuns. — Dar trebuie să fiu! Sunt în travaliu de câteva ore bune. Sunt în agonie. Infirmiera a schițat un zâmbet condescendent care spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Domnului, a zis Jacqui. Repede, repede, anestezia. Infirmiera a examinat regiunile inferioare ale lui Jacqui și a clătinat din cap: —Prea curând. Nu sunteți dilatată îndeajuns. — Dar trebuie să fiu! Sunt în travaliu de câteva ore bune. Sunt în agonie. Infirmiera a schițat un zâmbet condescendent care spunea: milioane de femei trec prin asta în fiecare zi, apoi a ieșit din salon. Dacă era bărbat, pariez că i-ați fi făcut anestezia, am strigat după ea. — Iar începe, a scâncit Jacqui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ieșit din salon. Dacă era bărbat, pariez că i-ați fi făcut anestezia, am strigat după ea. — Iar începe, a scâncit Jacqui. Oh, Doamne, oh, Doamne, oh, Doamne. Vreau a-NES-tezie. Vreau a-NES-tezie. Este DREPTUL meu! Asta a întors-o pe infirmieră din drum. Deranjați femeile din bazinele pentru nașteri. E prea devreme pentru anestezie. O să încetinească travaliul. Când mi-o puteți face? Când? — În curând. Moașa este pe drum. Nu încerca să mă îmbrobodești, ea nu poate să-mi facă anestezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]