648 matches
-
8%. Infecțiile cu protozoarul Toxoplasma Gondii, responsabil de toxoplasmoza, par a fi legate de schizofrenie în diverse feluri: infecția acută poate produce simptome psihotice similare celor manifestate în schizofrenie; anumite medicamente folosite în tratamentul uman al schizofreniei manifestă o acțiune inhibitorie a replicării protozoarului Toxoplasma Gondii; numeroase studii au arătat că în rândul bolnavilor de schizofrenie prezența de anticorpi pentru Toxoplasma Gondii este mai frecventă decât în populația generală; expunerea copilului în copilărie la un mediu în care există pisici este
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
neuroendocrine la evenimentele noxice. Și cortexul (cingular, insular și somato-senzitiv) primește informații nociceptive. Semnalele nociceptive sunt modulate la toate nivelele de transmisie, cea mai studiată fiind modularea la nivel spinal. Semnalele spinale pot fi inhibate și prin activarea unor căi inhibitorii bulbospinale și eliberare de serotonină, noradrenalină și, indirect, opioide endogene. Aferența nociceptivă înspre SNC nu este doar o recepție pasivă ci este subiectul modulării prin plasticitatea medulară și prin influența descendentă de la siturile supraspinale activate de o varietate de semnale
Durere () [Corola-website/Science/313574_a_314903]
-
receptorilor NMDA și al producției de NO în sensibilizarea centrală, în hiperalgezie și în durerea cronică a fost demonstrat în numeroase modele de injurie periferică. S-a dovedit că aferențele nociceptive sunt subiectul unei modulări descendente atât facilitatorie cât și inhibitorie de la sit-uri supraspinale, bulbare. Modularea descendentă de la bulbul rostral ventro-medial pare să contribuie la hiperalgezia observată în țesuturile inflamate, la distanță de locul insultei (hiperalgezie secundară) și implică mecanisme similare celor din măduva spinării (receptori NMDA, producere de NO
Durere () [Corola-website/Science/313574_a_314903]
-
rar, chiar surditate. Acest accident se mai numește și „rău de adâncime”. Accidentele de decompresie cu tulburări respiratorii survin prin degajarea de bule în capilarele țesutului pulmonar. Degajarea gazului sub formă de bule creează o blocpnee și apariția de reflexe inhibitorii ale respirației. Accidentele pulmonare datorate unei decompresii defectuoase se manifestă sub formă de dispnee (dificultate respiratorie) și tuse seacă, acompaniate de o cianoză (învinețire) a extremităților și a buzelor. Scafandrul pare atins de un edem pulmonar acut sau de un
Accident de decompresie () [Corola-website/Science/313793_a_315122]
-
2 (3, 32). Principalele clase terapeutice utilizate în terapia diabetului zaharat tip 2 sunt: biguanidele, sulfonilureicele, glinidele, inhibitorii de α - glucozidază, agoniștii PPARy , inhibitorii dipeptidil peptidazei 4, în continuare DPP-4, analogii de glucagon-like peptid 1, în continuare GLP-1 (incretin mimetice), inhibitorii ai co-transportorului 2 de sodiu-glucoză, în continuare SGLT2, insulina. Farmacoterapia controlului glicemic pe baza consensului ADA/EASD aplică principiul fundamental conform căruia diabetul zaharat este o boală progresivă și ca atare farmacoterapia va fi și ea progresivă, raportată permanent la
GHID din 1 martie 2016 la Ordinul nr. 226/2015 , privind modificarea anexei nr. 12 la Ordinul nr. 1.059/2009. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270343_a_271672]
-
beneficiu al biguanidelor este faptul că nu generează creștere în greutate. Persoanele cu intoleranță sau contraindicații la biguanide vor utiliza ca prima linie terapeutică secretagogele, inhibitorii de α - glucozidază, tiazolidindionele, inhibitorii de dipeptidil peptidază 4(33), blocanții de receptori SGLT-2, inhibitorii de DDP-4 sau chiar insulina în diferite regimuri terapeutice. Segretagogele (sulfonilureicele și glinidele). Sulfonilureicele reduc hiperglicemia prin stimularea secreției de insulină, având un efect similar cu metforminul în ceea ce privește scăderea HbA1c. Cea mai importantă reacție adversă este posibilitatea apariției episoadelor de
GHID din 1 martie 2016 la Ordinul nr. 226/2015 , privind modificarea anexei nr. 12 la Ordinul nr. 1.059/2009. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270343_a_271672]
-
la femei cât și la bărbați. Analogii de GLP-1 generează o reducere a HbA1c în medie de 1.5%, cu valori de până la 1,9%. Se administrează subcutanat, nu generează hipoglicemie dar terapia poate genera tulburări gastrointestinale (greață și vărsături). Inhibitorii de DPP-4 inhibă degradarea hormonilor incretinici, cresc concentrația hormonilor gastrointestinali determinând stimularea sintezei și secreției de insulină și inhibă secreția de glucagon la nivel pancreatic. Reduc HbA1c în medie cu 0.5-1.0%. Inhibitorii de SGLT2 generează reducerea reabsorbției renale
GHID din 1 martie 2016 la Ordinul nr. 226/2015 , privind modificarea anexei nr. 12 la Ordinul nr. 1.059/2009. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270343_a_271672]
-
3 luni, ulterior la schimbarea dozelor sau a schemei de tratament), parametrii funcției renale înainte de inițierea tratamentului și periodic ulterior. IV. Contraindicații Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți. V. Atenționări și precauții speciale pentru utilizare 1. Generale Inhibitorii DPP 4 nu trebuie utilizați la pacienți cu diabet zaharat tip 1 sau pentru tratamentul cetoacidozei diabetice. 2. Hipoglicemia în cazul utilizării în asociere cu un alt antidiabetic oral. În studiile clinice în care s-au administrat inhibitorii DPP-4 în
GHID din 1 martie 2016 la Ordinul nr. 226/2015 , privind modificarea anexei nr. 12 la Ordinul nr. 1.059/2009. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270343_a_271672]
-
1. Generale Inhibitorii DPP 4 nu trebuie utilizați la pacienți cu diabet zaharat tip 1 sau pentru tratamentul cetoacidozei diabetice. 2. Hipoglicemia în cazul utilizării în asociere cu un alt antidiabetic oral. În studiile clinice în care s-au administrat inhibitorii DPP-4 în monoterapie și în asociere cu medicamente care nu sunt cunoscute ca determinând hipoglicemie (de exemplu, metformin sau pioglitazonă), frecvența apariției hipoglicemiilor a fost similară cu cele raportate la pacienții la care s-a administrat placebo. În cazul asocierii
GHID din 1 martie 2016 la Ordinul nr. 226/2015 , privind modificarea anexei nr. 12 la Ordinul nr. 1.059/2009. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270343_a_271672]
-
metabolizării acesteia . Fumatul țigărilor poate scădea concentrațiile melatoninei datorită inducerii CYP1A2 . • Trebuie manifestată prudență în cazul pacienților tratați cu estrogeni ( de exemplu , contraceptive sau terapie hormonală de substituție ) , care crește concentrațiile melatoninei prin inhibarea metabolizării acesteia de către CYP1A1 și CYP1A2 . • Inhibitorii CYP1A2 , precum chinolonele , pot crește expunerea la melatonină . • Inductorii CYP1A2 , precum carbamazepina și rifampicina , pot provoca reduceri ale concentrațiilor plasmatice ale melatoninei . • În literatura de specialitate se găsește o cantitate mare de date privind efectul agoniștilor/ antagoniștilor adrenergici , agoniștilor/ antagoniștilor
Ro_199 () [Corola-website/Science/290959_a_292288]
-
au efectuat studii privind interacțiunile farmacocinetice . Pe baza cunoștințelor empirice despre medicamente similare , este puțin probabil să apară interacțiuni farmacocinetice semnificative clinic . Substanțele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei și pot crește riscul de hipoglicemie includ antidiabeticele orale , inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei ( ECA ) , disopiramida , fibrații , fluoxetina , inhibitorii monoaminoxidazei ( IMAO ) , pentoxifilina , propoxifenul , salicilații și sulfonamidele antimicrobiene . Substanțele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii , danazolul , diazoxidul , diureticele , glucagonul , izoniazida , derivații de fenotiazină , somatropina , simptomimeticele ( de
Ro_71 () [Corola-website/Science/290831_a_292160]
-
au efectuat studii privind interacțiunile farmacocinetice . Pe baza cunoștințelor empirice despre medicamente similare , este puțin probabil să apară interacțiuni farmacocinetice semnificative clinic . Substanțele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei și pot crește riscul de hipoglicemie includ antidiabeticele orale , inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei ( ECA ) , disopiramida , fibrații , fluoxetina , inhibitorii monoaminoxidazei ( IMAO ) , pentoxifilina , propoxifenul , salicilații și sulfonamidele antimicrobiene . Substanțele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii , danazolul , diazoxidul , diureticele , glucagonul , izoniazida , derivații de fenotiazină , somatropina , simptomimeticele ( de
Ro_71 () [Corola-website/Science/290831_a_292160]
-
au efectuat studii privind interacțiunile farmacocinetice . Pe baza cunoștințelor empirice despre medicamente similare , este puțin probabil să apară interacțiuni farmacocinetice semnificative clinic . Substanțele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei și pot crește riscul de hipoglicemie includ antidiabeticele orale , inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei ( ECA ) , disopiramida , fibrații , fluoxetina , inhibitorii monoaminoxidazei ( IMAO ) , pentoxifilina , propoxifenul , salicilații și sulfonamidele antimicrobiene . Substanțele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii , danazolul , diazoxidul , diureticele , glucagonul , izoniazida , derivații de fenotiazină , somatropina , simptomimeticele ( de
Ro_71 () [Corola-website/Science/290831_a_292160]
-
au efectuat studii privind interacțiunile farmacocinetice . Pe baza cunoștințelor empirice despre medicamente similare , este puțin probabil să apară interacțiuni farmacocinetice semnificative clinic . Substanțele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei și pot crește riscul de hipoglicemie includ antidiabeticele orale , inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei ( ECA ) , disopiramida , fibrații , fluoxetina , inhibitorii monoaminoxidazei ( IMAO ) , pentoxifilina , propoxifenul , salicilații și sulfonamidele antimicrobiene . Substanțele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii , danazolul , diazoxidul , diureticele , glucagonul , izoniazida , derivații de fenotiazină , somatropina , simptomimeticele ( de
Ro_71 () [Corola-website/Science/290831_a_292160]
-
au efectuat studii privind interacțiunile farmacocinetice . Pe baza cunoștințelor empirice despre medicamente similare , este puțin probabil să apară interacțiuni farmacocinetice semnificative clinic . Substanțele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei și pot crește riscul de hipoglicemie includ antidiabeticele orale , inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei ( ECA ) , disopiramida , fibrații , fluoxetina , inhibitorii monoaminoxidazei ( IMAO ) , pentoxifilina , propoxifenul , salicilații și sulfonamidele antimicrobiene . Substanțele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii , danazolul , diazoxidul , diureticele , glucagonul , izoniazida , derivații de fenotiazină , somatropina , simptomimeticele ( de
Ro_71 () [Corola-website/Science/290831_a_292160]
-
după administrarea mai multor doze , comparativ cu administrarea unei doze unice . AsV este prezent în plasmă numai la niveluri relativ scăzute . Studiile enzimatice efectuate in vitro cu microzomi hepatici umani au arătat că trioxidul de arsen nu prezintă nicio activitate inhibitorie asupra substraturilor principalelor enzime ale citocromului P450 , cum sunt 1A2 , 2A6 , 2B6 , 2C8 , 2C9 , 2C19 , 2D6 , 2E1 , 3A4/ 5 , 4A9/ 11 . Nu este de așteptat ca medicamentele care sunt substraturi pentru aceste enzime P450 să interacționeze cu TRISENOX . 10 Aproximativ
Ro_1082 () [Corola-website/Science/291841_a_293170]
-
ale ARNt la situsul A al ribozomului . Aceasta împiedică încorporarea fragmentelor de aminoacizi în lanțurile peptidice în creștere . În general , tigeciclina este considerată un antibiotic de tip bacteriostatic . În condițiile unei concentrații de 4 ori mai mare decât concentrația minimă inhibitorie ( CMI ) , s- a observat o reducere cu două ordine de mărime a numărului de colonii în urma tratării cu tigeciclină a culturilor din speciile de Enterococcus , Staphylococcus aureus și Escherichia coli . Mecanism de instalare a rezistenței Tigeciclina are capacitatea de a
Ro_1098 () [Corola-website/Science/291857_a_293186]
-
Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune O serie de substanțe afectează metabolizarea glucozei și pot impune ajustarea dozei de insulină glargin . Substanțele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei și susceptibilitatea la hipoglicemie includ antidiabeticele orale , inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei ( ECA ) , disopiramida , fibrații , fluoxetina , inhibitorii monoaminooxidazei ( MAO ) , pentoxifilina , propoxifenul , salicilații și sulfonamidele antimicrobiene . Substanțele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii , danazolul , diazoxidul , diureticele , glucagonul , izoniazida , estrogenii și progestogenii , derivații de fenotiazină
Ro_751 () [Corola-website/Science/291510_a_292839]
-
Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune O serie de substanțe afectează metabolizarea glucozei și pot impune ajustarea dozei de insulină glargin . Substanțele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei și susceptibilitatea la hipoglicemie includ antidiabeticele orale , inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei ( ECA ) , disopiramida , fibrații , fluoxetina , inhibitorii monoaminooxidazei ( MAO ) , pentoxifilina , propoxifenul , salicilații și sulfonamidele antimicrobiene . Substanțele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii , danazolul , diazoxidul , diureticele , glucagonul , izoniazida , estrogenii și progestogenii , derivații de fenotiazină
Ro_751 () [Corola-website/Science/291510_a_292839]
-
4. 5 ) . Acest medicament conține aproximativ 1, 75 g de glucoză în 5 ml suspensie . Pacienții cu malabsorbție a glucozei- galactozei nu trebuie să utilizeze acest medicament . 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune De aceea , inhibitorii ( de exemplu verapamil , ciclosporină , chinidină , claritromicină , eritromicină , etc . ) sau inductorii ( de exemplu rifampicină , rifabutină , anumite anticonvulsivante , etc . ) acestor căi de metabolizare pot să crească , respectiv să scadă concentrațiile plasmatice ale posaconazolului . Rifabutina ( 300 mg o dată pe zi ) a scăzut Cmax
Ro_796 () [Corola-website/Science/291555_a_292884]
-
Administrarea concomitentă de Norvir și medicamente metabolizate în principal de către CYP3A , poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice ale celorlalte medicamente , determinând creșterea sau prelungirea efectelor terapeutice și a frecvenței reacțiilor adverse ale acestora . Pentru medicamentele selectate ( de emplu , alprazolam ) efectele inhibitorii ale ritonavirului asupra CYP3A4 pot scădea în timp . Ritonavirul are și afinitate crescută pentru glicoproteina P și poate inhiba acest transportor . Efectul inhibitor al ritonavirului ( cu sau fără alți inhibitori de protează ) asupra activității P- gp poate scădea în timp
Ro_698 () [Corola-website/Science/291457_a_292786]
-
enzima incapabilă de a procesa precursorul poliproteic gag- pol , ceea ce duce la producerea de particule HIV cu morfologie imatură , care nu sunt capabile de a iniția noi cicluri de infecție . Ritonavirul are afinitate selectivă pentru proteaza HIV și are activitate inhibitorie mică asupra aspartilproteazelor umane . 25 utilizarea ca potențator farmacocinetic pentru alți inhibitori de protează este utilizarea principală a ritonavirului în activitatea clinică ( vezi pct . 4. 2 ) . Într- un studiu randomizat încrucișat cu comparator activ ( moxifloxacină 400 mg o dată pe zi
Ro_698 () [Corola-website/Science/291457_a_292786]
-
Administrarea concomitentă de Norvir și medicamente metabolizate în principal de către CYP3A , poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice ale celorlalte medicamente , determinând creșterea sau prelungirea efectelor terapeutice și a frecvenței reacțiilor adverse ale acestora . Pentru medicamentele selectate ( de exemplu alprazolam ) efectele inhibitorii ale ritonavirului asupra CYP3A4 pot scădea în timp . Ritonavirul are și afinitate crescută pentru glicoproteina P și poate inhiba acest transportor . Efectul inhibitor al ritonavirului ( cu sau fără alți inhibitori de protează ) asupra activității P- gp poate scădea în timp
Ro_698 () [Corola-website/Science/291457_a_292786]
-
enzima incapabilă de a procesa precursorul poliproteic gag- pol , ceea ce duce la producerea de particule HIV cu morfologie imatură , care nu sunt capabile de a iniția noi cicluri de infecție . Ritonavirul are afinitate selectivă pentru proteaza HIV și are activitate inhibitorie mică asupra aspartilproteazelor umane . 54 Ritonavirul a fost primul inhibitor de protează ( aprobat în 1996 ) a cărui eficacitate a fost dovedită în studii cu obiectiv clinic . Totuși , din cauza proprietăților ritonavirului de inhibiție a metabolizării , utilizarea ca potențator farmacocinetic pentru alți
Ro_698 () [Corola-website/Science/291457_a_292786]
-
fie prescrise împreună cu asocierea hidroclorotiazidă- telmisartan , se recomandă monitorizarea concentrațiilor plasmatice de potasiu . Aceste medicamente pot potența efectul hidroclorotiazidei asupra concentrației plasmatice a potasiului ( vezi pct . 4. 4 ) . Medicamente care pot crește valorile potasiului sau pot induce hiperkaliemia ( de ex . inhibitorii ACE , diuretice care economisesc potasiu , suplimente de potasiu , substituenți de sare care conțin potasiu , ciclosporină sau alte medicamente , cum ar fi heparina sodică ) : Dacă aceste medicamente urmează să fie prescrise împreună cu asocierea hidroclorotiazidă- telmisartan , se recomandă monitorizarea concentrației potasiului plasmatic
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]