783 matches
-
senior și vasalul său fură loviți și uciși în același timp. Taro era considerat un tânăr frumos și până și autorul Cronicilor lui Nobunaga, care nu a manifestat nici un pic de înțelegere în descrierea morții clanului Takeda, i-a lăudat inimoasa și superba moarte. Având doar cincisprezece ani și fiind dintr-o familie ilustră, chipul lui Taro era foarte rafinat, cu pielea albă ca zăpada. Îi întrecuse pe alții în bărbăție, refuzase să întineze numele familiei și-și păstrase curajul până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se lase cumpărat. — Drumul e periculos în timpul nopții. De ce nu înnoptați la castel, ca să plecați mâine dimineață în zori? insistă Muneharu. Nu era doar o simplă formalitate din partea lui, iar trimișii înțeleseră că aveau în față o ființă omenească realmente inimoasă. Era dușmanul lor, dar era și un om cinstit. Nu se poate, Seniorul Hideyoshi vă așteaptă cu nerăbdare răspunsul, spuse Hikoemon. Mesagerii nu cerură decât torțe și porniră la drum. Îngrijorat să nu li se întâmple ceva, Muneharu trimise trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acel neașteptat și nesperat premiu I pe clasă și pe școală, finalizat cu felicitări și multe strângeri de mână în sala de festivități a școlii. Uluiți, istoviți de emoții și moleșiți de căldura sufocantă inerentă unei mari aglomerații, eu și inimosul meu tată aproape că nu mai știam ce e cu noi. Ne-am revenit cu o gură de aer proaspăt la una din ferestrele deschise pe un lung coridor în timp ce tata rostea marea promisiune că va face orice pentru a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
canini. Și răutatea oamenilor, bineînțeles. Șisuspiciunea generalizată și lașitatea și perfidia și teroarea, toate, toate. Dar Tavi e robust, nu-i așa? — Da, da, repetă, ca un automat, Venera. — La noi, la TRANZIT, avem o colegă, Vasilica, o femeie admirabilă. Inimoasă, altruistă, religioasă. Noi o alintăm Vili. Ține teribil la toate potăile. Mă rog, la orice ființă. Pisici, iepuri de casă, broaște, găini, canari, șoareci, orice. Colegul Vancea zâmbi la amintirea colegei Vili, gata s-o întrebe pe gazdă dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ridică în picioare. — O să-ți aleg cele mai bune cămile și tot ce-ți mai trebuie. Și o să umplu și gerbele. Se îndepărtă cu pași repezi, urmărit de privirile celorlalți; fără îndoială, șeful era mândru de el. — E curajos și inimos și te admiră pentru faptele tale, spuse. Ești pe cale să ajungi bărbatul cel mai vestit din deșert. — Nu asta caut, răspunse cu convingere. Nu vreau decât să trăiesc în pace cu familia mea. Făcu o pauză. — Și să fie respectate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la capitală și la jurnale, ci să se simtă bine aici. Titu îi mulțumi cu efuziune și-i povesti apoi cum a fost ieri prin sat, la Dragoș și la popa Nicodim. Grigore lăudă pe învățător că e harnic și inimos, adăugând că și bătrânul îl prețuiește, deși îl consideră cam demagog, ceea ce chiar este într-un fel. ― Mie mi s-a părut foarte sincer, doar puțin exaltat! zise Herdelea. ― Tocmai sinceritatea și exaltarea fac periculoși pe oamenii cu o cultură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urmă doamna Alexandrescu. Mă așteptam că ai s-o pățești odată cu lecțiile dumitale, că nu te mai astâmperi și n-ai răbdare deloc... Ei, acuma ce te faci? Trebuie să fii delicat cu Tanța, că ea e foarte sensibilă și inimoasă! Dincolo îl aștepta altă scenă cu Marioara, pe care însă o îmbuna mai repede. Seara, încheindu-și bilanțul zilei, fu totuși mulțumit. O întîmplare neprevăzută i-a adus o soluție. Tanța s-a supărat, aventura s-a încheiat. A doua
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Elena îl văzuse din tramvaiul 21 pe soțul ei, care în loc să fie la institut dădea târcoale ceasului electric din piața Bucur Obor, ascultând cum intonează din sfert în sfert de oră un cântec cunoscut. Lucrurile deveneau tragic de complicate pentru inimoasa soție, care încă nu vroia să recunoască în sinea ei tristul adevăr. Toată povestea cu claxoanele dură mai bine de șase luni, timp în care arhitectul, mereu mai nervos și mai nemulțumit, schimbase opt asemenea produse de făcut zgomot. Fericirea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmi răspunde un glas schimbat de febră. Asta m-a necăjit puțin, căci ideea că va trebui să stau mereu în preajma unei bolnave, și încă a unei bolnave albe, îmi era insuportabilă. Am găsit-o cu temperatură, tremurând, dar destul de inimoasă. Mă rugă să scriu o listă de cuvinte hindusthane uzuale și să-i prepar o ceașcă de cacao, căci paznicul nu se pricepe. Nu era deloc impresionată de faptul că se afla bolnavă aici, în creierul munților, singură, fără să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
desfigurat bes tial unduitorul târg de epicureică orizontalitate și parșiv huzurlâc al Bucurescilor? O să vă întrebați de ce m-au (re)apucat dintr-odată istericalele. Ei bine, nu din vina mea. Am primit cu plăcere, la serile Fundației Soros, de la un inimos student al arhitectului Lorin Nicolae, numerele 2-6 pe 2009 ale revistei Urbanism, de care nu cred că multă lume din afara breslei știe, întemeiată pe la 1923 și condusă în anii ’30 de profesorul de arhitectură, inginerul și inspectorul general C. Sfințescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și uite ce cred: spuneam că erau două fete la școala normală din Galați, una, Sâbev, o elevă strălucită la învățătură, dar urâțică, aproape urâtă de tot. A doua era Locvinov Matrona care era orfană de tată. Fusese îndrumată de către inimosul Iancu Antoniu să urmeze școala normală și ea l-a ascultat. Atunci trăia tatăl ei. Fata ajunsese în clasa a patra de normală. Mai avea o soră și un frate și mai mare care bea mult și atunci când se îmbăta
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Petrovici și le privesc palmele asprite de muncă, fețele arse de soare... Simple tablouri dintr-o expoziție... Unele din aceste chipuri nu-mi sunt deloc străine. Le-am văzut, deseori, la concertele-lecție “Să înțelegem muzica”, ținute, aici, în N., de inimosul profesor universitar G.P., în vârstă de aproape optzeci de ani. Atunci nu pleacă nimeni, pentru că profesorul aduce cu el înregistrări video ori numai fono, dar și partituri, și, alături de ele, cadre didactice de la conservator, interpreți de operă, operetă, o parte
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-l mulțumi, cu atenția pentru a evita orice distanță rece și orice duritate cinică, inspiră „civilizația afecțiunii”, care trebuie înțeleasă ca „stilul permanent al indivizilor și al comunității îndreptat spre atenție, spre interesul față de ceilalți, spre respectarea raporturilor, spre angajarea inimoasă, spre bucuria activității, spre sensul distractiv, spre sinteza contemplației și a acțiunii. [...] Gingășia este adaptabilitate, maleabilitate, elasticitate, ca alternativă la rigiditatea minții, a inimii, a proiectelor și a activităților. Ramura copacului se spune că e fragedă când este flexibilă. Nu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
noastră, se gândi Gosseyn. Voia să abordeze această problemă cu cât mai multă delicatețe. O văzu cum ieșea din cameră. Reveni cu o tavă pe care se afla un castron cu supă aburindă. Era atât de drăguță, de amabilă, de inimoasă în relația lor încât se hotărî să amâne discuția. Mâncă supa și se simți mai bine. Dar când ea luă tava, el începu din nou să se gândească la situația gravă în care se găseau. - Mă duc la căpitanul Free
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
noastră, se gândi Gosseyn. Voia să abordeze această problemă cu cât mai multă delicatețe. O văzu cum ieșea din cameră. Reveni cu o tavă pe care se afla un castron cu supă aburindă. Era atât de drăguță, de amabilă, de inimoasă în relația lor încât se hotărî să amâne discuția. Mâncă supa și se simți mai bine. Dar când ea luă tava, el începu din nou să se gândească la situația gravă în care se găseau. - Mă duc la căpitanul Free
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
oprire pe strada noastră, la Marie Rose, modistă, croitoreasă, lenjereasă și multe altele, apoi la Maison Jobin, pe Calea Victoriei, pentru pălăriile și cravatele domnilor, după aia ceva mai jos, la cofetărie. Eu țin cu domnii de la Capșa, Vasilica, mult mai inimoasă decât mine, cu bătrânul Fialkowski, mai ales că e bolnav, sărmanul, iar afacerea i-o conduce altcineva, care nu mai aduce clienți. Mie îmi plăcea la Fialkowski când avea soba cea veche, un fel de cuptor, în zid, cu șamotă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la adresa mea și a scrisului meu, folosind apelativul „tată”, eu având vârsta tatălui său, dispărut de ceva timp. În felul acesta fiica mea a descoperit un frate pe care nu l-a avut până acum. Beneficiind de o mică pauză, inimosul meu consătean Roman Scumpu a rostit un scurt cuvânt făcând elogioase aprecieri asupra persoanei și a scrisului meu. Priponeștenii mei au fost la înălțime, fapt pentru care le mulțumesc! în încheiere am rostit și eu câteva cuvinte asupra volumului grăbit
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și liniștit. Dacă asta-i un fel de păcăleală de întâi aprilie, aflați că nu are haz. Privi spre domnul Levy cu ochi urduroși. Tu ești individul care a dat-o afară pe prietena mea Gloria. Biata Gloria! Cea mai inimoasă persoană care a lucrat vreodată în biroul acela. — O, nu! suspină doamna Levy. Apoi se întoarse spre soțul ei. Ziceai că n-ai concediat decât o singură persoană, nu-i așa? Atunci cu Gloria ce-i? O singură ființă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Cum ți se pare? — Mi s-a părut puțin ciudată la Început, dar a sfârșit prin a mă cuceri. — Da, e drăguță, spuse Roger. Câștigă imediat simpatia tuturor. — E de Încredere? — Foarte. O cunosc de zece ani. E o tipă inimoasă și foarte talentată. Îmi place la nebunie tabloul ei. E atracția camerei, nu-i așa? Kitty aruncă o privire spre tabloul oribil și Încuviință din cap. Ieșea Într-adevăr În evidență, dar nu așa cum credea el. Roger făcu o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în excursie. Gaston nu putea înțelege de ce aceste prostituate erau atât de amabile cu el. Aceeași femeie care își jefuise clientul la Hotelul de pe Deal de tot ce avea, inclusiv îmbrăcămintea, se transformase într-o persoană atât de drăguță și inimoasă, încât nu-i venea să-și creadă ochilor. Ce ziceți de Dachi? — Șarlatanul ăla? Îl toacă de toți bănuții până dimineață. Ce ziceți de sensei?, sugeră Kimie, femeia cea grasă. — Da, e o idee. Au tăcut o clipă ca să mediteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de acest prilej, ar fi putut pune mâna pe pistolul de la picioarele lor, dar când l-a văzut pe Endō scuturându-se de durere și i-a zărit licărirea de tristețe din priviri - asemănătoare cu cea a unui animal încolțit -, inimosul Gaston și-a retras nesăbuit mâna. Endō și-a șters gura cu o batistă albă, apoi a despăturit batista și a examinat-o la lumina brichetei. În salivă se vedeau firicele de sânge ca firul de mătase. Endō privea sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
coapsei, la gât și sub brațe. Suferea enorm, nu-mi surâdea de fiecare dată când mă apropiam de pat. Ariald mi-a trimis două sclave ca să aibă grijă de ea. Gundo venea la noi în fiecare zi ca un tată inimos. La un moment dat soția mea nu s-a mai dat jos din pat decât ca să respire aburii granulelor. În josul spinării, după ce i-a apărut o pată albăstruie, s-a formă o rană care într-o săptămână a devenit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am ajuns la o strânsoare de case albe, cu bazine pentru apa de ploaie pe acoperișuri, locuințe modeste, dar curate, cu livezi și grădini. Jur-împrejur măslini și viță-de-vie, pășuni galbene și, la umbra unui copac mare din piața prăfoasă, bătrâni inimoși și curați ca înfățișare stăteau de vorbă liniștiți; și-au amintit de tatăl meu și m-au întrebat ce făcea, poftindu-mă fiecare în casă și prezentându-mă familiei ca și cum aș fi fost o rudă. Drept care am descoperit că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu o cafea Și poezia mea. Țara mea Țara mea cea mare Tot ce îți dorești ea are. E plină de izvoare Și ape curgătoare. Are păduri frumoase Cu văi foarte joase, Cu apă argintie, Cum toată lumea știe. Cu oameni inimoși Și peștișori frumoși Are pădure mare Și floricele rare. Iar eu de-acum vă zic Și nu spuneți nimic Căci țara asta mare Este câștigătoare. Primăvara Primăvara cea frumoasă Cu întâi martie a sosit Și cu ploaia răcoroasă Eu îi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
curajos l-a provocat la luptă dreaptă pe zmeu, acesta a acceptat urmând să o elibereze pe prințesă dacă va fi învins. Lupta a durat trei zile și trei nopți, iar plânsul fetei de împărat îi dădea forță acestui tânăr inimos. Zmeul a fost înfrânt, rândunica i-a arătat intrările lui Stejărel pe care acesta le-a descuiat cu ajutorul baghetei magice. A vindecat aripa rândunicii și a mărit-o pe Niciodată de o sută de ori tot cu ajutorul baghetei. Apoi a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]