1,564 matches
-
război sau de vreun neajutorat vas de explorare, de la o distanță ce ascunde stolurile de păsări, dar lasă totuși să se vadă nămetul care plutește în razele soarelui și spulberul de spumă albă din jurul lui, o mînă tremurătoare transformă cadavrul inofensiv al balenei, scriind în jurnalul de bord: „Atenție, bancuri de nisip, stînci și brizanți în apropiere!“. Și, ani și ani după aceea, corăbiile vor ocoli poate acel loc, așa cum oile neghioabe sar peste o rîpă din pricină că, odată, berbecul a sărit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
urmărit de un ucigaș, neagă faptul că cel urmărit s-ar ascunde în casa lui. Servitorul - comenteză Vuillemin - nu știe că cel ce dorește să vorbească cu stăpânul său are dreptul să știe adevărul. El crede că spune o minciună inofensivă. Intențiile sale nu sunt rele. Ca atare, acuzația lui Kant că, mințind, el aduce o gravă vătămare propriei sale demnități este exagerată. Invocarea îndatoririi veracității, în acest caz, este una destul de slabă deoarece relația dintre minciuna servitorului și crima pe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Journal of Medical Science) arată că unor copii legați la ochi cărora li s-a spus că brațele le sînt atinse cu iederă otrăvitoare le-au apărut umflături, iritații și mîncărimi pe piele, chiar și atunci cînd planta era total inofensivă. Convingerile lor au produs ceea ce ei așteptau să se Întîmple. CÎnd facem afirmații, enunțăm ceva ce vrem să fie adevărat și privim lucrul respectiv ca și cum ar fi adevărat. Aceasta creează exact climatul pozitiv necesar pentru ca el să se manifeste și
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
de mărunte mutații de mentalitate, cititorii se acomodaseră perfect acestui gen de literatură, în care cel mai previzibil lucru era tocmai imprevizibilul! Ținuta ridicolă a lui Sherlock Holmes, ale cărui accesorii obligatorii erau pipa, lupa și pelerina, bastonul de unchieș inofensiv și pălăria tare ale lui Hercule Poirot, plăcerea de a colecționa incunabule a lui Peter Winsey (numele lui întreg e Lord Peter Death Bredon Wimsey!) sunt pure elemente de decor. Detectivul lui Chandler e decupat din realitate și nu extras
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
erau sticle de lapte. În spate lucea stins ușa de culoare roșu aprins. Avea o fantă prin care intra o pală leneșă de aer ce nu reușea niciodată să îndepărteze mirosul de bucătărie. Eram acasă, într-o lume adormită, la fel de inofensivă ca o șapcă. Am deschis ușa apartamentului, am intrat și i-am adulmecat mirosul, stând o vreme nemișcat, lipit de ușă, înainte de a aprinde lumina. Un miros cunoscut, un miros de praf și tutun, mirosul lumii în care trăiesc și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
inconștientului. În fobie, funcția defensivă a deplasării este evidentă, deoarece deplasarea asupra obiectului fobiei permite obiectivarea, localizarea și circumscrierea angoasei. După Vaillant (1993), o bună parte a activității psihoterapeutice implică utilizarea deplasării. Așa cum utilizarea unui vaccin pe bază de viruși inofensivi imunizează împotriva virușilor cu adevărat periculoși, psihoterapia trebuie să-i ofere pacientului o aproximare atenuată, deplasată a realității. În psihoterapie, trecerea asupra terapeutului a atașamentului față de simpatii sau antipatii anterioare este formalizată prin conceptul de transfer, care, în opinia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la baza refulării. De altfel, putem estima că acest ultim mecanism este în sine un clivaj al eului, demarcând conștientul de inconștient. Totuși, spre deosebire de refulare, clivajul poate antrena o dezintegrare a eului, pe când refularea excesivă antrenează doar formațiuni de compromis inofensive sau mai puțin periculoase, cum ar fi visul sau simptomul. Versantul patologic opune deci aceste două mecanisme de apărare care funcționează de obicei în mod integrat (Le Guen et al., 1985; Dorey, 1989). În cazul unui clivaj excesiv al obiectului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de replici: „Sire, trebuie să vă anunțăm că veți muri. - Dar o știu prea bine. Cu toții o știm. Să-mi amintești când va veni clipa”. Regele vorbește cu detașare despre această banalitate care este existența morții, certitudine colectivă, deci aproape inofensivă („Cu toții o știm”, adică „Suntem cu toții muritori”), și această generalizare îi permite să evite conștientizarea morții sale iminente. Alte replici ale regelui, pe care ne vom mulțumi să le cităm parțial, lasă să transpară recurgerea la următoarele mecanisme de apărare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
l-a inventat. Freud (1905 sau 1906/1984), căruia îi aparține această observație, afirmă cu malițiozitate că această identificare este cu atât mai apreciată cu cât ea nu comportă riscuri: pe scenă suferă altcineva și totul este doar un joc inofensiv. Aceeași remarcă este valabilă și pentru eroii de roman. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Putem analiza semnificația pe care o are această apărare pentru patologie încercând să răspundem la două întrebări: - Care sunt patologiile declarate cărora le este asociat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai frumos. Sentimentele de inferioritate sunt transformate pe timpul reveriei în sentimente de superioritate. Un personaj temut poate deveni, în imaginarul copilului, un animal protector. Astfel, un băiețel de 7 ani face din tatăl său, de care se teme, un leu inofensiv (A. Freud, 1936/1993). Ascetismul adolescentului este și el un caz particular de transformare în contrariu, deoarece este vorba de contracararea violenței pulsiunilor sexuale prin renunțarea la toate plăcerile corporale, chiar și la cele mai obișnuite, și, uneori, prin înlocuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
încă și o altă latură. Actul facerii este fără îndoială unul din cele mai sublime acte fiziologice; el se execută într-un mod și printr-un mecanism, față de care mintea omenească rămâne uluită. Totuși, facerea nu e întotdeauna un act inofensiv. Las la o parte facerile grele, anormale, care pricinuiesc femeilor enorme suferinți și uneori chiar moartea. Dar trecând peste aceste suferinți și pericole, chiar facerile normale des repetate uzează femeia, o îmbătrânesc înainte de vreme, îi sleiesc puterile, prin alăptare, și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
fost asemuit uneori cu B. Fundoianu, versuri precum „Din staule dulci de-amintire / Vițeii ne cheamă cu muuu, / Copacii-și procură jobene / Și mor eleganți” etc. autorizând, ce-i drept, analogia, și, mai ales, cu Francis Jammes (poezia micilor viețuitoare, inofensive și umile, contemplate cu atenție binevoitoare, în cadru bucolic etc.). Pe de altă parte, se pot percepe și ecouri din M. Blecher, dar și din poezia „dinamitardă” a „generației războiului”, îndulcite însă, acestea din urmă, prin fixarea în derizoriu și
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
Contemporanul reînvie un procedeu publicistic frecvent în perioada romantismului democrației, anume ancheta literară printre scriitori, des întâlnită în coloanele gazetelor din perioada 1944-1946. Tribuna poporului, Democrația, Tinerețea, Scânteia tineretului ș.a. mai apoi și în Contemporanul, Revista literară, Flacăra. Întrebarea aparent inofensivă, cum este și aceasta, lansată la începutul anului de Contemporanul era: „ce planuri de creație aveți în 1952?”. La ancheta literară, susținută mai multe numere la rând, până la jumătatea lunii februarie, au răspuns oamenii de bază ai frontului literar: Maria
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
trecerea la nivelul unui muncitor înaintat, la nivelul unui stahanovist al locomotivei (...). Atmosfera creată de partea a doua a poemului Cincisutistul e mai degrabă idilică - eroul pozitiv având doar a se opune unor oarecari urme ale mentalității burgheze și unor inofensivi «specialiști vechi», «bătrâni». Creșterea lui Gabor ar fi fost pe deplin justificată, dacă în calea sa autorul ar fi așezat obstacolele pe care să le înlăture, dușmani puternici pe care să-i zdrobească (...). Pe linia unui «lirism» inutil merge autorul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Eugen Frunză, care folosesc în mare măsură satira, au marele merit de a fi contribuit la mobilizarea vigilenței oamenilor muncii față de uneltirile dușmanului (...). Focul nimicitor al satirei trebuie îndreptat în primul rând împotriva dușmanului de clasă (...). O imagine falsă, ștearsă, inofensivă a dușmanului este demobilizatoare (...). Pentru spirit de partid, împotriva influențelor ideologiei burgheze: S-a vădit o dată mai mult că imensa majoritate a scriitorilor noștri formați mai demult, ca Mihail Sadoveanu, A. Toma, Cezar Petrescu, Geo Bogza, Mihai Beniuc, Demostene Botez
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
un element ascuns este înlocuit de un alt element îndepărtat, și deci de o aluzie; accentul psihic este transferat de la un element important asupra unui detaliu. Deplasarea este, de asemenea, destinată criptării viselor, pentru a le face neinteligibile și deci inofensive. Procesul în discuție explică, în mare parte, sentimentul de ciudățenie pe care îl provoacă deseori visele. Este ciudat! Am visat o persoană cu care m-am intersectat o singură dată doar și care îmi este total indiferentă!» Deplasarea utilizează procedeul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
îi supravegheze pe agitatori, l-ar neglija pe minor, care, discret, ar putea să intre fără probleme. În vis, deplasarea procedează la fel. Ea păcălește cenzura (gardianul), făcându-l să creadă că pericolul este într-un anumit punct (în realitate inofensiv), pentru ca ea să-și devieze supravegherea și să lase să scape conținuturile esențiale. Iată de ce, în vis, detaliile au o mare importanță și constituie deseori cheia. 4. Simbolizarea Rămâne un ultim element, și nu cel mai lipsit nesemnificativ, care duce
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
din folclor, adică din studiul moravurilor, obiceiurilor, proverbelor și cântecelor diferitelor popoare, din limbajul poetic și din limbajul comun (Freud, ????, p. 105). Prin urmare, simbolul servește la reprezentarea, într-un mod analogic, a unei reprezentări refulate. Expresia simbolică este adesea inofensivă, întrucât nu are semnificație, în stare de veghe, pentru subiect. Cenzura veghează și este gata să acționeze în cazul în care conținuturile sunt prea amenințătoare Elaborarea visului Simbolizarea ce permite păcălirea cenzurii INC Două mici experiențe, pe aceeași temă simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
semnificație aceasta este deosebit de valorizată în imaginarul destinat poveștilor pentru copii. Numeroase desene animate au ca erou un șoarece, cel mai cunoscut fiind Mickey Mouse. Reducând la zero toate tentativele pisicii sau ajutându-i pe cei slabi, șoarecele întruchipează animalul inofensiv care triumfă asupra celor răi și favorizează, din acest motiv, jocul identificărilor. Copilul lipsit de apărare, descumpănit sau angoasat se regăsește în fragilitatea aparentă a șoarecelui și capătă curaj în ceea ce privește șansele sale de a ieși din situația dificilă în care
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și a solidității; - măselele de minte, care atestă maturitatea, sunt, după cum o indică și numele, expresia rațiunii și a cunoașterii. În studiul psihanalitic al stadiului oral, se ia în calcul un element foarte important: ieșirea dinților. Bebelușul trece de la suptul inofensiv la mușcătura sadică. Apariția dinților, dându-i copilului puterea de a face rău (lui și celorlalți), determină mișcări afective distructive în a doua perioadă a stadiului oral, care este, din acest motiv, calificată drept sadic-orală. Dinții dezvăluie deci agresivitatea potențială
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
modernitate. Interesant este faptul că oamenii de meserie, pedagogii, nu prea s-au exprimat în acest sens, nu au acordat o mare atenție substratului psihopedagogic ce ar recomanda noua practică. Dezinteres? Blamare tacită prin omisiune? Acceptare ca ceva normal și inofensiv? E posibil să fie câte ceva din toate acestea. În general, din punct de vedere psihologic, distanța comportă multe semnificații, fiind de cele mai multe ori purtătoare de ambivalențe interpretative. Ceea ce este „dincolo” fascinează și sperie în aceeași măsură. Necunoscutul atrage, dar și
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Victor Vlad Delamarina întru ilustrarea umorului dialectal, tocmai „burlescul lingvistic”. Deși multe dintre spumoasele lui „momente” par a fi replici la paginile dedicate de I. L. Caragiale lui Marius Chicoș Rostogan, distanța e mare. La scriitorul ardelean, învățătorul, preotul au manii inofensive și sunt priviți cu îngăduință și compasiune. Câteva chipuri de țărani - Achim Filăru și mai cu seamă Mon - completează imaginea obștei. Acești oameni trecuți prin tot felul de întâmplări, dintre care unele iau proporții homerice, ca în cazul povestirilor din
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
allergie, cf. gr. allos - altul, ergon - lucru) - Mod special de a reacționa al unui organism față de un agent microbian, chimic sau o acțiune mecanică. Hipersensibilitate dobândită de organism față de o substanță sau corp străin (alergen), care în mod normal este inofensiv (păr, praf, polen etc.), sau un produs medicamentos ori bacterian. Alergenii provoacă simptome caracteristice în condițiile în care sunt inhalați, înghițiți, injectați sau cu care se vine în contact în diverse moduri. Normal, organismul reacționează prin intermediul anticorpilor din circulația sanguină
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și coordonarea mișcărilor. FOBIE (< fr. phobie, cf. it. fobia, gr. phobos - frică) - Stare de teamă intensă și persistentă față de un obiect, o situație sau o activitate specifică. După Meilă și Milea (1988), este o manifestare față de unii stimuli care, deși inofensivi, pot determina reacții dintre cele mai diferite la contactul cu obiectul sau situația fobică. Teamă obsesivă și nejustificată ce nu poate fi controlată și anulată, chiar dacă persoana în cauză știe că este o teamă nefondată și irațională. Se consideră că
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de a ieși în public (eritrofobie), teama de căsătorie (gamofobie), teama de a comite greșeli de neiertat (ensiofobie), teama de a voma (emetofobie), teama de boli (nosofobie). Fobia survine la o vârstă la care, de obicei, copilul consideră ca fiind inofensive astfel de obiecte sau situații. Majoritatea copiilor care dezvoltă fobii sunt persoane timide, care nu numai că se tem de numeroase tipuri de situații, dar manifestă și stări depresive și sunt apte, în același timp, să contracteze diverse simptome psihosomatice
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]