1,213 matches
-
desenată. În Tournesol (cel inspirat poate de Auguste Piccard), Hergé omagiază, pe jumătate ironic, pe jumătate serios, capacitatea științei de a lumina și a face inteligibil universul. Cuceririle mirabile ale lui Tintin, ca și bravadele lui Milou sau Haddock, sunt inseparabile de vocația faustică a profesorului căruia nu îi este străină imprevizibilitatea lunatecă a unui Paganel. Castafiore este un Tournesol care se servește de instrumentul orfic al vocii pentru a fascina, dar și a agasa, în egală măsură. Capriciile ei sunt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Tournesol se cer protejate, prin garduri electrificate și filtre de protecție, împotriva celor care aspiră să saboteze acest efort prometeic. Știința este administrată de state ce veghează la păstrarea acelei zone de umbre de care mitologia „războiului rece” este inseparabilă. Intrarea lui Tintin și a lui Haddock în Syldavia nu este intrarea într-un regat al imaginației eliberate, ci pătrunderea într-o fortăreață inexpugnabilă, dincolo de marginile căreia se întrevăd amenințările. Știința-ficțiune a lui Hergé se grefează, în acest diptic, pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
al neverosimilului. Confuzia originară din Rhodos acționează asemenea unui principiu al dominoului. Dublul lui Corto este ușa care se deschide către o narațiune nu mai puțin sângeroasă și atroce decât aceea a căderii Imperiului Rus. Chevket aparține lanțului uman subteran inseparabil de agonia Turciei imperiale, aflată la finele războiului în mijlocul ocupației militare și al luptelor fratricide. Asasin și trădător, Chevket este colabo ratorul lui Enver-Pașa, supraviețuitorul triumviratului ce a condus Turcia în Marele Război și a instigat la genocidul armean. Din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a exilului. Moretta este, în termeni conradieni, un paria al insulelor, un exilat din comunitatea sa originară, încercând, odată cu o ultimă lovitură norocoasă, să-și regăsească tihna pierdută. Din rețeta suspansului și a sexualității nu putea fi absentă feminitatea carnivoră inseparabilă de canonul filmului noir. Cealaltă jumătate a ciudatei perechi transportate de Sven este negresa Bonbon, o floare din Caraibe ce nu-și ascunde, nici un moment, capacitatea de a domina și domestici bărbați. În acest cosmos masculin al mafiei și al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
două instincte tenace și nedomesticite : voinței de creștere a americanilor îi corespunde atașamentul față de locurile natale al triburilor indiene. Infrângerea Angliei în războiul american este cântecul de lebădă ce anunță crepusculul acestei comunități. Amar, finalul aventurilor lui Criss Kenton este inseparabil de ambiguitatea morală pe care Pratt o explorează în Fort Wheeling. Cartea genezei americane este dominată de răzbunare, de pasiune și de incomunicabilitate. Oamenii de pe acest pământ miraculos și îndepărtat sunt prinși în capcana acestei istorii care separă și ucide
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ca în clipa nașterii lor. Narativ, schema pe care se întemeiază Bob Morane este în acord cu vocația textului de a fi vehiculul de exprimare al unui mit modern. De la Sue și Feval până la Ian Fleming, accesibilitatea prozei populare este inseparabilă de ambiția scriitorului de a crea, cu uneltele artei sale disprețuite de elite, un univers autosuficient sieși. Bob Morane este ambițioasă în investigarea unor teme care se plasează la intersecția dintre variatele curente ale culturii populare și imaginarului de secol
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ea, ar pune permanent culoarea aurului peste culoarea albastră, ar face ca orice concav să-și aibă convexul, să nu aibă loc nici o despărțire fără sosire, s-ar strădui ca vorba, gestul și privirea să se poarte ca niște gemeni inseparabili care, în toate circumstanțele, spun același lucru. Urmând căi pe care recunoaștem că n-avem aptitudinea și competența de a le caracteriza în detaliu, dar de a căror existență și intrinsecă virtute comunicativă suntem absolut siguri, ca de-ale noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
E drept, unii știu, vag, franțuzește. Ba citesc și explicația pozelor din Petit Parisien illustré”. Textul continuă printr-o incursiune în istoria recentă, cu referire specială la războiul balcanic. Pentru Vinea, „rațiunea” și „sentimentul” sînt (ca și ziaristica, și poezia...) inseparabile, iar angajarea României în război nu servește nici sentimentele, nici interesele naționale: „Război stupid cerut de cei ce-și închipuiau că vorbesc pentru rațiunea liberă și rece, pentru interesul pur; respins de cei cari respiră prin toate orificiile trecuturi istorice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lipsă de ordine și de moderație, lipsa unui program clar și hotărît, și prea mult loc sentimentalismului. Cu alte cuvinte, mai degrabă expresioniști”. Deosebirea față de avangarda românească a anilor ’20 stă, din nou, în asumarea fermă, „angajată” a poziției politice, inseparabilă de cea artistică: „Meritul celor dela Blok este o definiție precisă și clară a postulatelor de avantgardă (...) o noutate pentru societatea poloneză. Am pus în primul plan al preocupărilor programului nostru indivizibilitatea problemelor de artă și a problemelor sociale. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
genială depășindu-și prima intuiție, aceea că reproducerea sexuată este În sine o sursă de mutații nocive. De mii de ani, mai nota Hubczejak, toate culturile umane erau pătrunse de intuiția, mai mult sau mai puțin formulată, a unei relații inseparabile Între sex și moarte; În mod normal, un cercetător care tocmai demonstrase această legătură cu argumente irefutabile din biologia moleculară ar fi trebuit să oprească aici, considerându-și misiunea Îndeplinită. Djerzinski Însă a avut intuiția că trebuie depășit cadrul reproducerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care-și strângea ustensilele. „Mi s-a părut foarte interesant ce spuneați adineaori...” Omul lui Dumnezeu surâse politicos. Michel continuă vorbindu-i despre experiențele lui Aspect și despre paradoxul EPR: când două particule au fost unite, ele formează un tot inseparabil, „asta mi se pare foarte apropiat de povestea aia cu un singur trup”. Surâsul pastorului se crispă ușor. „Vreau să spun, continuă Michel cu Însuflețire, că pe plan ontologic li se poate asocia un vector de stare unică Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de trecut, nu mai avem nici o Îndoială: ni se pare evident că totul s-a petrecut așa cum trebuia, efectiv, să se petreacă. Djerzinski depășise deja În mare măsură această iluzie perceptivă, legată de o ontologie a obiectelor și a proprietăților, inseparabilă de postulatul de obiectivitate forte; probabil de aceea nu rosti cuvintele, simple și obișnuite, care ar fi oprit spovedania acestui ins plângăreț și dărâmat, legat de el printr-o origine genetică pe jumătate comună, și care În seara aceea, ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aproximativ egale plăcerea sexuală și satisfacția narcisistă. Apoi Încercau să Încheie o căsătorie bazată pe rațiune, pe o minimă potrivire a situațiilor socio-profesionale și pe o anumită comunitate de gusturi. Sigur, renunțau astfel la orice șansă de fericire - aceasta fiind inseparabilă de stări fuzionale și regresive incompatibile cu uzul practic al rațiunii -, dar sperau să evite suferințele sentimentale și morale care le chinuiseră pe Înaintașele lor. Această speranță se risipea de altfel repede; În locul suferințelor pasionale, le copleșeau plictisul, senzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Djerzinski a modificat În profunzime concepția noastră despre timp, este evident; dar cel mai mare merit al său, crede Hubczejak, e acela de a fi stabilit elementele unei noi filozofii a spațiului. Așa cum imaginea lumii Înscrisă În budismul tibetan este inseparabilă de o contemplare Îndelungată a figurilor infinite și circulare oferite de mandale, așa cum ne putem face o imagine fidelă despre gândirea lui Democrit observând scânteierea soarelui, Într-o după-amiază de august, pe pietrele albe ale unei insule grecești, tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Când se va dovedi că nu există nici o comoară, cei doi se vor întoarce împotriva mea. Poate că e mai bine să plec cât mai pot, îmi ziceam. Dar era bine cu Fiona. Discutam tot mai des și eram aproape inseparabili. Ne scufundam și ne uitam după pești, făceam tumbe prin apă, ne culcam pe fundul oceanului și rămâneam nemișcați. Și de fiecare dată când ieșeam la suprafață îmi reaminteam că sunt un nonagenar, că n-am iubit pe nimeni toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
va sugera că ar fi posibil ca o particulă să ocupe, simultan, mai multe locuri - una din puținele și fragilele susțineri ale ideii Universurilor paralele). Categoriile de spațiu și timp care reprezintă modul de existență a materiei, sunt complementare și inseparabile. Aceste caracteristici le conferă mișcarea (considerată de Aristotel singura certitudine - cine nu se mișcă e mort-, singurul mijloc de a afla adevărul), care semnifică, la modul general, schimbarea spațială în timp. Demonstrânduși profunzimea gîndirii, Aristotel a afirmat că „... timpul este
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
persoana însăși. Al doilea pasaj, de la corporeitate la persoană. Corpul uman este astfel pentru că este „semnul” care revelează persoana, este „locul” în care și prin care trăiește și se realizează persoana. Altfel spus, corporeitatea este o dimensiune umană în mod inseparabil unită cu cealaltă dimensiune care este spiritul. Pentru aceasta, o intervenție asupra corpului uman nu atinge doar țesuturile, organele și funcțiile lor, ci implică diverse niveluri ale aceleiași persoane și comportă o semnificație și o responsabilitate morală. Al treilea pasaj
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
asemeni unui lanț, care, În clipita existenței se vede, iar, de Îndată ce clipita consumată a intrat În umbra celei ce o urmează, gata!, lanțul a dispărut, și el, odată pentru totdeauna. Eroul nostru, Însă, nu a dispărut. Dimpotrivă. A devenit parte inseparabilă din grupul care a preluat puterea, În numele poporului, chipurile, descătușat, și s-a impus, și s-a tot impus, și a prosperat, și a tot prosperat, de pe tronul de consilier prezidențial, și de pe amvonul de șef al unei tagme ce-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
feminist, receptarea televiziunii de c(tre femei acasă. Paul Willis a observat rezisten(a la cultura (colar( a copiilor de muncitori [1977]. III. REALIZAREA OBSERVAȚIEI 1. DIFERITELE ETAPE ALE OBSERVAȚIEI Trei activit((i indisociabile Observa(ia direct( cuprinde trei componente inseparabile: o form( de interac(iune social( cu mediul studiat pentru că observatorul s( fie prezent (n mijlocul evenimentelor, activit((i de observa(ie (i, (n fine, (nregistrarea datelor observate, adic(, (n principal, luarea de noti(e. Aceste acte se descompun, fiecare
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
și se cunoștea că făcea sport de performanță. Era cel mai rezistent din clasă, obținea la viteză cei mai buni timpi și erau împăcați cu gândul că este cel mai bun. De fapt Zare cu Tomiță au făcut un cuplu inseparabil în liceu deși erau diferiți unul agil avea corpul atletic pe când celălalt greoi, înalt însă, cel mai puternic din clasă. La sfârșitul anului trebuiau să dea proba de rezistență. Zare a întrecut de la început cârdul de colegi și a mărșăluit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
introduce un plus de iremediabil identității lui inițiale. În fața noastră, el rămâne cu boala lui, care păstrează o independență și o obiectivitate relativă. Ce greu e însă a disocia melancolia de o ființă! Căci ea-i boala subiectivă prin excelență, inseparabilă de cel posedat, aderentă până la coincidență, și ca atare incurabilă. Să nu existe leac pentru ea? Totuși; dar atunci trebuie să ne lecuim de propriul eu. Nostalgia după altceva din reveriile melancolice nu e decât dorul după un alt eu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ființării și, obosindu-ne avântul, ne hrănesc din adierile deșertului divin. Slăbirea voinței înfige pe Dumnezeu - ca un par de spânzurătoare - în mijlocul nesiguranțelor noastre... Absolutul e un stadiu crepuscular al voinței, o stare de foame istovitoare. Dragostea de frumusețe este inseparabilă de sentimentul morții. Căci tot ce ne răpește simțurile în fioruri de admirație ne ridică într-o plenitudine de sfârșit, care nu e decât dorul arzător de a nu supraviețui emoției. Frumusețea îți sugerează icoana unei zădărnicii eterne! Veneția sau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu-i decât stare, la care aderăm sau nu. Creșterea accentului subiectiv al conștiinței micșorează autonomia firii. Câștigi în intensitate și realitatea pierde echivalent în prezență. Conștiința? A nu mai fi la nivelul firii. Pe când în extaz punctele universului sânt inseparabile de centrul iradierii noastre - în groază, ele se află la o distanță egală de noi, fără ca unul singur să ne rămână indiferent. Nimic nu ne separă de lume, deși ea ni-i ostilă. Extazul și groaza - atât de diferite - ne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cine introduce legănarea în pofte, dacă nu nedespărțirea afirmațiilor și negațiilor sîngelui? De-ar avea instinctele noastre o direcție și slăbiciunile alta, n-am fi de două ori perfecți, n-am atinge desăvârșirea în două feluri? Întâlnirea paradoxală de porniri, inseparabilul ireductibilelor creează o încordare ce alcătuiește și dezalcătuiește atât de straniu o ființă. - Și nu-i ușor să porți iadurile dulci și îmbătătoare ale decadenței pe cerul monoton și proaspăt al barbariei, să te descurci în tinerețe cu povara unor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ușor să plătești pe toți țăranii altor veacuri, să nu mai ai verdeață și pământ în sânge... și nici să te scalzi în asfințiturile spiritului... Numai în muzică și în freamăte extatice, pierzând pudoarea limitelor și superstiția formei, ajungem la inseparabilul vieții de moarte, la pulsația unitară de murire vitală, de comuniune între viețuire și stingere. Oamenii disting prin reflexie și prin iluzii ceea ce în devenirea muzicală este vrajă de eternitate echivocă, flux și reflux al aceluiași motiv. Muzica e timp
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]