2,665 matches
-
se părea că își revine). „Mai am în buzunar una, cu o balanță. Le-am găsit pe stradă...“ A luat insigna, și-a prins-o de rochie. „Am s-o păstrez ca amintire“, a spus. Își umflase pieptul firav, mângâia insigna. Mă uitam la ea : așa, plăpândă cum era, avea de dus o străveche și cumplită bătălie. Atunci i-am pus, pe invers, întrebarea care se pune de obicei copiilor : „Pe cine urăști tu mai mult ? Pe mama sau pe tata
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
tu mai mult ? Pe mama sau pe tata ?“ „Pe amândoi, la rând“, a răspuns ea fără să ezite. „Pe fiecare, dar mai mult pe mama...“ Pe urmă am tăcut o clipă, înaintea despărțirii. Maria zâmbea ca din altă lume, mângâia insigna. * Unei gorile de sex feminin i s-a luat puiul născut în grădina zoologică din localitatea Columbus, deoarece nu voia să-l hrănească și îl ținea tot timpul cu capul în jos. 7. Câteva zile mai târziu i-am spus
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
văzu dinainte-i. Doi dintre ei se opriseră și-l priveau. Unul dintre ei spuse: - Excelența voastră, nu vă simțiți bine? Până să răspundă Gosseyn-Ashargin, celălalt bărbat un bătrân amiral suplu, uscățiv, pe a cărui uniformă scânteiau medaliile prețioase și insignele, spuse pe un ton sarcastic: - Prințul nu se simțea bine când a sosit. Să-l felicităm pentru simțul datoriei de care dă dovadă în asemenea împrejurări. Când termină ce avea de spus. Gosseyn îl recunoscu pe amiralul Paleol. Această identificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Cuvinte cheie: mesaj non-verbal, mesaj verbal, artistic, expresii verbale și NOROC, direcții ideale, mesaje numerice, simbolice, politice, mesaje din vise, mesaje secrete prin grup social, mesaje de iubire mâna este mediu de transmitere pentru diferite tipuri de mesaje: Mărcile, emblemele, insignele, semnele, scrierea și punctuația, semnele numerice, logo-uri, filigrane, semne alchimice, cabalistice, pictograme sunt o formă de comunicare non-verbală, printr-un mesaj diferit: auditiv, vizual, olfactiv și gustativ, de mișcare, caloric. Gesturile mâinii și mișcările degetelor trimit spre simboluri deosebite
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
un discurs emoționant în cinstea lor, iar un grup de școlari, organizat cu minuțiozitate, agitase pancartele ce-l înfățisau pe Tintin strângând mâna președintelui-mareșal. De altfel, ceea ce nimeni dintre prietenii noștri nu putea trece cu vederea era ubicuitatea mareșalului-președinte. De la insignele purtate pe rever de funcționari până la emblemele de pe tricouri, de la panourile gigantice care marcau străzile până la cântecele în care era omagiată modestia sa legendară, Azania se confunda, imagistic și sonor, cu Amin Barra. În unformă sau în costum de șef
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
prin succesiunea de culoare ce pare fără de sfârșit, prin camere în care se pot vedea tablourile luminate de becuri și populate de manete cauciucate, către o încăpere în care câțiva ingineri în mantale negre și având pe braț, ca o insignă, steagul Borduriei, supraveghează un calculator plasat într-o nișă protejată atent. Din acest punct al centrului de comandă, prin ferestrele largi care se deschid, se poate vedea o imensă mulțimea de trupuri umane prizonieră a abisului. Apropiindu-se de ferestre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se năpusti asupra pungii în care își ținea Ignatius partiturile. — Ai vreo legitimație, dom’le? îl întrebă el pe Ignatius cu o voce în care tremura speranța că acesta nu avea nici o legitimație oficială. — Cum? Ignatius privi în jos spre insigna de pe șapca albastră. Cine ești dumneata? — Arată-mi permisu’ de conducere. — Nu sunt conducător auto. Vrei, te rog, să pleci de aici? O aștept pe mama mea. — Ce-i chestia aia care ți-atârnă din pungă? — Ce crezi că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe bancă lângă ceilalți, recolta sfârșitului de după-amiază, compusă în cea mai mare parte din hoți de magazine. Își înșirase ordonat de-a lungul coapsei carnetul de asigurări sociale, o legitimație de membru al Societății St. Odo din Cluny, o insignă a Clubului Vârstei de Aur și o bucată de hârtie care atesta că este membru al Legiunii Americane. Un tânăr negru, cu ochi aparent inexistenți în spatele unor ochelari de soare ca de cosmonaut, studia micul dosar aflat pe piciorul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întrebă fericit Mancuso. — Nu, și nici un țăcănit ca tine nu vrea, spuse George, privind ochiul care lăcrima în spatele monoclului și umezeala de pe gură și barbă. — Ești arestat, spuse tușind Mancuso. — Cum? De unde naiba ai răsărit? — Agentu’ Manguso, sub agoberire. O insignă străluci în fața coșurilor lui George. Hai cu mine. — Pen’ ce dracu’ m-arestezi? Numa’ c-am intrat și eu aici? protestă nervos George. N-am făcut nimic! Ce mai e și asta? Ești suspect. — Suspect pen’ ce? întrebă George, îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fluture cuțite în aer, dar Tolman își făcu loc înainte, convins, se pare, că exista o intrare de serviciu în bucătărie. Însă nu exista așa ceva. Era prins în cursă. Se uită în jur înnebunit. Vasco încetini. Își arătă una dintre insigne, într-un portofel cu aspect oficial. — Arestare civilă, spuse el. Tolman se strecură pe lângă două camere frigorifice, spre o ușă îngustă, cu un geam vertical îngust. Intră pe ușa îngustă și o închise în spatele lui. O lumină clipi lângă ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
trase repede pe ea niște pantaloni și o bluză, apoi deschise ușa, tremurând. Doi tipi masivi intrară În apartament. — NYPD, sunteți Dorri Ravan, cunoscută și sub numele de Desert Rose? Întrebă cel mai mic dintre cei doi. Își fluturară amândoi insignele. — Da... murmură ea. — Eu sunt detectivul Fitzgerald, zise primul, un bărbat Înalt, ciolănos, cu păr negru, mustață subțire și ochi albaștri, cu o sclipire răutăcioasă. El e detectivul Robinson. Cel de-al doilea bărbat avea și el un păr des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în același timp, Marçal ca să-și reia activitatea de ascultare și spionaj, la fel de infructuoasă, probabil, pe cât fusese pentru amândoi dimineața, și Cipriano Algor ca să întrebe, pentru prima dată, cum se ajungea din interiorul Centrului la departamentul de achiziții. Înțelese că insigna lui de rezident, și ea cu poză și amprente digitale, îi va aduce anumite facilități de circulație, când gardianul căruia îi pusese întrebarea îi indică drumul ca și cum ar fi fost vorba de lucrul cel mai firesc din lume, Luați-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
antisemit. Unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt evrei. Eu mă gândesc la un anume fel de evrei...“ „Care?“ „Știu eu care...“ 79 Își deschise cufărașul. Într-o dezordine indescriptibilă se aflau acolo gulerașe, elastice, ustensile de bucătărie, insigne de pe la diferite școli tehnice, până și monograma Împărătesei Alexandra Feodorovna și crucea Legiunii de Onoare. Pe toate astea, halucinația Îi arăta clar sigiliul lui Anticrist, sub forma unui triunghi sau a două triunghiuri Încrucișate. (Alexandre Chayla, „Serge A. Nilus et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pieței. Le aranjaseră În centru, În jurul fântânii de secol XV, peste tot, căci oricum gardienii publici nu treceau pe acolo și n-ar fi amendat pe proprietarul vreuneia dintre acele berline care aveau pe parbriz autocolante pline de steme și insigne cu numele societăților și asociațiilor provinciale sau regionale, sau chiar de stat. Portarul țeapăn În uniformă care păzea intrarea Închisă ermetic refuză să-l lase pe Antonio să urce: nu avea invitație. El protestă spunând că venise să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și se pierdu În scuze bîlbîite În legătură cu intrarea ei intempestivă. El Întrerupse cu o mișcare seacă valul de scuze, smulgîndu-i plicul din mîini. Fata bătu În retragere. Enervat, Christian azvîrli plicul pe pat, unde acesta se deschise, revărsîndu-și conținutul. O insignă. O armă. Și un bilet pe care-l citi cu furie sporită. Am nevoie de dumneata... Lucas. Mătură totul cu furie, aruncînd obiectele pe fundul sertarului gol al unei comode, Îl Închise cu cheia și părăsi camera. Loïc, alături de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu se putu Împiedica să-l Întrebe ce voia Lucas. Faptul că ea Îl numea pe polițist pe numele mic Îi displăcu din cale-afară lui Christian, a cărui privire cătă involuntar spre sertarul În care Închisese cu cheia arma și insigna tinerei femei. - Voia să te duc departe de aici, cît mai repede cu putință. Se strădui să schițeze un zîmbet care nu ajunse Însă și la ochi. - Hai, pregătește-ți geanta de voiaj. - Ți-a spus de ce? - Pentru siguranța ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-a terminat. Stupoarea, descumpănirea, decepția se succedară pe chipul tinerei femei. - N-ai dreptul să ceri așa ceva. E dezgustător. - A, da? Dar nerespectarea cuvîntului cum o numești? Se duse să deschidă sertarul Încuiat și aruncă pe pat arma și insigna pe care le Închisese acolo. - Te voi aștepta la bac, la ora 6. Și plecă trîntind ușa. Marie nu făcu nici un gest ca să-l rețină. 12 În zori, prin ceață și stropi de valuri, Între noapte și dimineață, contururile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dințuită, furnicată de mii de țepușe. Mormăia, mai mult pentru el. - L-a mai ajutat și Burtăncureanu, după ce mai prinsese și el cheag, când s-a uitat chestia cu pușcăria de-o făcuse. Îi dăduse ceva pe la Cântarea României, număra insignele, diplomele, scria procese vrebale, chestii de-astea mărunte, să aibă și el o leafă și să prindă și de-o pensie dacă va fi cazul. Că și tac-su lu Biluță era deranjat la inspirație. Tot făcea memorii la Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Păstrămaț și cu Cairo nici nu era pă bune, adică nu credeam că se realizează, era mai mult idealismele noastre care pă vremea aia ce să visezi, era vârsta visărilor, alții mai fără idealisme făceau chestii cu munca voluntară, cu insigna de fruntaș la Crucea Roșie, cules de bumbac la Pătlăgeanca, se mobiliza la visare și se-nscria la dansuri populare sau la cenacluri de poezie, că se băgase la ordinul lui Ceaușescu „Cântarea României“ peste tot, era bine organizată, la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
canapelele ei de piele, interlopul acela care are pe mână tatuajul cu Celine Dion și care obișnuiește să-și introducă adversarii în tocătorul de mare capacitate? Când îmi va apărea la ușă polițistul corupt, fluturând o legitimație sau arătând o insignă din metal ordinar, punând întrebări încuietoare, zdrăngănind cătușele și urlând într-un final “În numele legii te arestez, tot ceea ce spui poate fi folosit împotriva ta?!” Hai să revenim. Hai să... ne revenim. În primul rând trebuie să deschid geamantanul. De
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
plete, îmbrăcat în haine jerpelite și încălțat în bocanci, începu să-l cotrobăie prin buzunare. Scoase portofelul, în deschise rapid, extrase câteva bancnote, apoi îl scăpă dintre degete. Din fotografia lipită pe legitimație, Detectivul zâmbea, iar razele lunii făceau ca insigna să strălucească. Băiatul holbă ochii, aruncă bâta de baseball într-un tomberon de gunoi, privi repede în toate direcțiile, apoi o luă la fugă și dipăru după un colț. * Magicianul privi în urma lui, apoi atinse cu vârful pantofului corpul Detectivului
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și nici vreo legătură personală a primarului cu firma noastră de turism, ci ceva foarte precis și arzător : autosuficiența. Nu știu dacă era vorba de mai mult decât atât. Tot ce știu e că ghizii, Împreună cu primarul, purtau cu toții o insignă albastră În piept În mijlocul căreia stătea un inuksuk. Deasupra acestuia - coroana reginei Elisabeta ? ! inuiții aceștia nu cereau autonomie, nu. Doar atât, că nu tolerau să fie tratați ca victime neputincioase ale colonialiștilor pe propriul lor pământ și le plăcea să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un rol activ. Erau de fapt primii inuiți care ieșeau din starea de derivă În care intraseră când guvernul canadian Îi transformase din vână- tori În consumatori și beneficiari de alocații. l-am Întrebat pe Sailasi ce reprezenta În definitiv insigna pe care o purta În piept. m-a privit cu un fel de mirare plictisită și mi-a spus un singur cuvânt : — rangers. — Cum adică rangers ? am Întrebat intrigată să aud un cuvânt englez În Québec, și mai ales din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și nici vreo legătură personală a primarului cu firma noastră de turism, ci ceva foarte precis și arzător : autosuficiența. Nu știu dacă era vorba de mai mult decât atât. Tot ce știu e că ghizii, împreună cu primarul, purtau cu toții o insignă albastră în piept în mijlocul căreia stătea un inuksuk. Deasupra acestuia - coroana reginei Elisabeta ? ! inuiții aceștia nu cereau autonomie, nu. Doar atât, că nu tolerau să fie tratați ca victime neputincioase ale colonialiștilor pe propriul lor pământ și le plăcea să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
joace un rol activ. Erau de fapt primii inuiți care ieșeau din starea de derivă în care intraseră când guvernul canadian îi transformase din vânători în consumatori și beneficiari de alocații. L-am întrebat pe Sailasi ce reprezenta în definitiv insigna pe care o purta în piept. m-a privit cu un fel de mirare plictisită și mi-a spus un singur cuvânt : — Rangers. — Cum adică rangers ? am întrebat intrigată să aud un cuvânt englez în Québec, și mai ales din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]