1,340 matches
-
tăcere și îl fixa vizibil enervat, cu mâna pe mânerul săbiei: — Tu ești un ofițer roman, iar eu îți datorez respect, dar tu trebuie să mă privești când îți vorbesc și nu trebuie să mă întrerupi și nici să-mi insulți poporul. Vitalius, alarmat și el, se ridicase în picioare și privea speriat la comandantul său, nesigur de ce ar fi trebuit să facă. Metronius, oricum, nu era omul care să cedeze ușor. Se ridică la rândul său, și replică dur: — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi fost suficientă ca să înspăimânte inima cea mai hotărâtă; însă el aparținea unei rase deosebit de tenace și, mai mult chiar, în acel moment, era în așa măsură stăpânit de mânie, încât nu-l mai vedea decât pe bagaudul care îl insultase și îl provocase, iar ura față de el era, de fapt, o ură față de toată mulțimea aceea de tăietori mizerabili de gâturi, față de destinul care îl vârâse în misiunea aceea stupidă și chiar față de Flavius Etius. De altfel, nu era, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un corp de mamifer supus legilor stupide ale materiei care, cu un curent imperceptibil de aer ori cu o infimă bacterie, poate stinge pentru eternitate conștiința în care se aprinsese un univers. Gîndește-te că și tu și acela care te insultă, intr-o zi sau alta aveți să stați cu mâinile pe piept și cu lumânările la cap. Dacă generosul și obiectivul elefant, și nu isterica și libidinoasa maimuță, ar fi avut creierul mai dezvoltat, ce admirabil ar fi omul. Un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
exterioare ale vieții, disprețul pentru regulile și convențiile sociale, limitarea nevoilor și revenirea la "starea naturală". că o să mă distreze cu "cinismul" lui, m-a indignat profund. Belesprit 1 și totuși cuistre 2. Filozof de mahala. Piqueassiette 3. Cerșetor care insultă când nu-i miluit. "Cinic", într-adevăr, în sens modern. Nesociabil și rău. Ironie greoaie și aproape de mintea omului. Infatuat. Inelegant la aspect și la suflet. Nici un orizont. Utilitarist mărginit. Obtuz la știință și la arte - "inutile", pentru el, "dăunătoare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Pentru dumneata e simplu, pentru mine Însă, efectiv, nu pot emite o asemenea hârtie...!!” „Domnule maior, departe de mine intenția de-a vă supăra, Însă promit: nu voi părăsi acest sediu al poliției fără hârtia repectivă...! Mă pute-ți aresta, insulta ori lovi, nu Însă și izgoni...Vă rog...!!” Omul poliției Îl săgetă cu privirea, ocărând În sinea lui ofițerul de serviciu care facilitase intrarea la el a acestui imposibil bolnav, ieși afară din birou ca după o așteptare nu prea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
buzunar se vindeau incredibil la prețuri derizorii. Deci Tony Pavone, atunci când era În compania unor apropiați prieteni ori a unor beneficiari În interesul producției, putea negocia afacerile fără teama intervenției Șefului de Șantier care imediat se Îmbăta,spunea glume proaste,insulta pe toată lumea inclusiv ospătarul, pe scurt, scandalul strica toate negocierele. Tony Pavone, mai ava un motiv plauzibil de-a prefera acest local. Bazinul de apă cu valuri...În timpul verii seara până târziu, timp de câteva ore,cinci or șase tinere
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
multe...! Deci, Încetați lucrul...!!” Tony Pavone zâmbi sarcastic. „Ne mai pomenit...! De când domnule preot ai părăsit misiunea Încredințată de Dumnezeu și te ocupi de betoane...?” Muncitorii râseră zgomotos În timp ce preotul ridică vocea. „Ascultă tovarășe inginer, cum Îți poți permite să insulți o față bisericească...? Dumitale nu ți-e rușine...?” Plin de furie se adresă dascălului. „Încuie din nou porțile...!!” Tony Pavone Încercă să-l convingă. „Stimate domn, fi-i om de Înțeles. Nu te așeza Împotriva muncii noastre, s’ar putea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu valorau nimic În fața acelui „Porc Îngrășat”, care făcea pe deșteptul judecând cu picioarele! „Un necioplit...! - se adresă el Șefului de Șantier care la rândul lui era destul de abătut. Bine Șefule, cum Își permite să țipe la mine, să mă insulte amenințându-mă cu Închisoarea, un activist de partid care precis nu a terminat nici școala elementară...!?” Șeful Șantierului făcu o confidență. „Sunt membru al Pardidului Comunist Român În urmă cu peste treizeci de ani. Am intrat În rândurile acestui partid
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tine și el va fi Înregistrată...Poate chiar mai mult. Securitatea nu va scăpa ocazia de a se evidenția, ascultând În direct apsolut tot ce se derulează În biroul anchetatorului...! Repet: bagă bine În cap, vorbește politicos oricât te va insulta, nu răspunde la provocări: Te poate aresta pe loc pentru insultă și mai ales pentru perturbarea anchetei penale. Abea aștept să te Întorci Înapoi...!” Miliția Capitalei se afla amplasată Într’o clădire cu șapte-opt etaje chiar În centrul Capitalei. Numai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Am avut În cercetări penale o grămadă de muritori de rând care dacă am ridicat puțin vocea le ei, nu mai pridideau acuzându-se singuri...!” Tu Însă m’ai jignit profund, iar iertarea mea nu se va Întrezări niciodată...! Ai insultat un ofițer superior care te poate aresta imediat...! Am să te urmăresc până ce te voi strivi, nemernicule...!” Tony Pavone, văzu negru În fața ochilor. „Cu suta de mii lei, cum rămâne...? Tu ești un excroc, un paranoic care nu are ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a făcut slujbă de plecare pe „Lumea Cealaltă”...! Ce mai tura-vura, am văzut moartea nu glumă. Da domnule, am văzut moartea și asta desigur cu contribuția dumitale...!” Tony Pavone ar fi dorit să se justifice, să-i reamintească...Fusese chiar insultat atunci când refuzase să le mai aducă vermuth, Însă amândoi insistatase de un așa fel Încât le oferise să bea cât putea burta lor să cuprindă...! Acest minor incident fu repede uitat, concentrându-și Întreaga ființă către persoana ce-i promisese
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dacă mai toți umblau ca sub vrajă, somnambuli, circumscriși de, Înhățați de scopuri nevrotice minore, fleacuri, indivizi precum Sammler erau doar cu un stadiu mai avansați, stârniți nu de scopuri, ci de consum estetic al mediului Înconjurător. Chiar de erau insultați, Îndurerați, undeva sângerând, neexprimând pe larg nici o mânie, nici strigând de tristețe, ci traducând durerea din inimă În observații delicate, chiar pătrunzătoare. Particule În vântul strălucitor, zvârlite spre centrul orașului, acționau ca șmirghelul pe față. Soarele lumina de parcă nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mei, a zis el. Sheba începuse să protesteze, dar apoi s-a oprit. Ea se referise exact la „lucruri murdare“. Nu avea nici un rost să încerce să-l ademenească înspre acel tip de conversație. El nu avea vocabularul pentru asta. Insultase vreun cod atavic de loialitate familială specific clasei muncitoare. Au tăcut amândoi o vreme, iar apoi Sheba a început să-l întrebe despre experiența lui sexuală de dinainte. Credea că acest subiect lubric îl va mai însenina. Connolly încercase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fi scris memoriile și poți să bagi mâna-n foc c-ar fi avut mai mult stil decât flegma asta a ta. Viața mea n-a fost de vânzare pentru beneficiul unei romanciere de doi bani. Nu trebuie să mă insulți, a contracarat Alice, cu vocea ei pițigăiată, dar fermă. Ceea ce-am făcut e perfect corect. Am consultat avocați. N-ai citit nota din carte ? Orice similitudini între cuvintele scrise de mine și viața reală sunt doar coincidențe. Dar, Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un parfum condimentat și a țigări arăbești. Ahmad era micuț de statură și rafinat - nu era decât cu cinci centimetri mai înalt decât ea - dar adevărul era că pe Irene o băga în sperieți. Fie că femeia glumea sau îl insulta, răspunsul lui era același: o privire directă, glacială. Ahmad avea pielea de culoarea lemnului vechi, catifelată și aproape cenușie, și niște ochi căprui mari, încastrați în orbite proeminente, cu un spațiu potrivit între ele. Era un bărbat frumos, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spui, în democrație, că ai curaj. Care e riscul românesc actual al curajului? Cam nici unul. Aici nu e America și nici Europa Occidentală. „amicii” mei de idei ar zice că, slavă Domnului, nu este politic corect. Pe scurt, poți să insulți, să pășteluiești, să fii rasist, sexist, speciist, să-ți dai drumul la gură cu toate șovinismele și măgăriile care-ți vin prin minte, că „așa vrea mușchii tăi” și la capăt să te trezești cu cel mult un deget timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se spunea, ceea ce îl făcea tot mai bănuitor, tot mai brutal și mai nedrept. — Câți oameni de vază, orășeni cinstiți, își amintea mama, au fost arestați în urma denunțului vreunui rival sau chiar al unui vecin gelos, acuzați că l-au insultat pe prinț și că au adus atingere onoarei sale, fiind mai apoi plimbați pe străzi așezați de-a-ndoaselea pe spinarea unui măgar și azvârliți după aceea în temniță sau chiar decapitați! Sub influența Sorayei, Abu-l-Hassan și-a pus propria soție, Fatima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dat bir cu fugiții de nu m-aș fi temut că mă fac de râs. Închipuie-ți așadar nebunia demersului nostru: vreme de două zile încheiate, mii de orășeni semănaseră dezordinea pe străzi, zbierând cele mai cumplite ocări la adresa sultanului, insultându-i sfetnicii și luându-i peste picior nevestele, somându-l să se bată sau să cadă la pace, mai curând decât să prelungească la nesfârșit o situație în care viața nu mai avea nici o bucurie, iar moartea era lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Și dacă erau poftiți să mănânce carne de porc pentru a verifica dacă mai sunt sau nu musulmani? Atunci s-o facă, dacă sunt siliți, zise muftiul, dar să protesteze în inimile lor. Și dacă li se impunea să-L insulte pe Profet? Domnul să-i facă parte de rugăciunea și de mântuirea Sa. S-o facă, dacă sunt siliți, repetă el, dar să spună contrariul în inimile lor. Acestor oameni care, din pricină că nu se strămutaseră, trăiau cea mai cumplită dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cărora le jertfiți fiicele voastre ca unor zeități de dinainte de islam! Înainte de căderea serii, întregul oraș nu vorbea decât despre acest incident. Lui Zeruali însuși, vorbele șeicului i-au fost repetate întocmai. Pe dată, a trimis după tatăl meu, a insultat în fața lui întreaga Granadă și pe toți andaluzii, l-a înștiințat, bâlbâindu-se de furie, că nu se mai punea problema vreunei înțelegeri, vreunei căsătorii, și în nici un caz a creșterii de viermi de mătase, că-l soma să restituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ai avea mai mulți ani în spate și mai multă înțelepciune, ai fi înțeles altceva din cuvintele secretarului. Oferirea acestei sclave poate fi un mod de a te cinsti, dar poate fi la fel de bine și un mod de a te insulta, de a arăta înjosirea celor ce-ți vorbesc limba. S-ar fi cuvenit să refuz? Unchiul râse din toată inima. — Din câte văd eu, ai să leșini fie numai și la gândul că ar fi trebuit s-o lași pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unde ajunsese și el, ducând urna cu cenușa Velundei. Oftă și privi în jur, amețit din cauza oboselii. Se uită absent la mulțimea care invadase orașul în acele zile de sărbătoare. În fața lui, în piață, treceau, înghiontindu-se, salutându-se sau insultându-se, bărbați și femei, unii îmbrăcați elegant, alții zdrențăroși, țărani cu pantalonii cârpiți și soldați cu coifurile sub braț. Din corul de glasuri se distingeau strigătele vânzătorilor care-și lăudau mărfurile. Era cald. Din când în când, vântul aducea până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius îi poruncește campionului său să-l ucidă întotdeauna pe cel învins. Nu există iertare pentru cei învinși de Skorpius. Salix o să sfârșească cu gâtul tăiat. Valerius se îndepărtă înspăimântat, pe când ceilalți continuau să se certe. Ajunseră chiar să se insulte și să se ia la pumni. Câțiva soldați aflați în apropiere se băgară și ei. Valerius dădu să plece. Peste capetele celor care se îmbulzeau din nou în piață, văzu însemnele unei cohorte. Podoabele de bronz, discurile de aur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
el. Am muncit împreună cu ceilalți la consolidarea zidurilor și la ridicarea turnurilor. Caecina a încercat să ne atragă de partea lui făgăduindu-ne bani; i-am râs în nas. Când au ajuns la baza zidurilor, vitellienii au început să-i insulte pe othonieni. Știind că vin de la Roma, le-au zis că sunt ramoliți, inepți, îndobitociți de circ și de teatru. Othonienii erau speriați, dar s-au înfuriat și le-au strigat vitellienilor că sunt cu toții niște barbari năpădiți de păduchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plâns mult timp lângă trupul lui și mulți, din disperare, și-au pus capăt zilelor lângă rug. Alții și-au luat viața când au aflat că a murit. Iar acum, că e mort, suspină ușor Calvia Crispinilla, după ce l-au insultat cât timp a fost în viață, acum îl acoperă de laude, ajungând chiar să spună că Otho l-a ucis pe Galba mânat nu de setea de putere, ci - tăcu o clipă, fixându-l pe Antonius - pentru a reinstaura republica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]