2,101 matches
-
o concepție concretă despre lume și absolut netraductibilă; mai precis, stilul limbii înțelese ca o totalitate." (Ibid., p. 97). 29 Milan Kundera, Insuportabila ușurătate a ființei, (trad. de Jean Grosu), Humanitas, București, 2007, p. 24. 30 Idem. 31 Milan Kundera, Insuportabila ușurătate a ființei, (trad. de Jean Grosu), Humanitas, București, 2007, p. 112. 32 M. Bahtin in T. Todorov, cartea cit., 1981, p. 108. 33 Stendhal, Roșu și Negru (trad. de Gellu Naum), Editura Eminescu, București, 1970, p. 13. 34 Stendhal
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
povestirile doamnelor, lipsite de alte ocupații, pentru a le încânta, și în Introducere, prin faptul că îi detașează pe tineri și povestirile lor din fața posibilității unei condamnări morale.”137 Se poate vedea în rama cărții „o alegorie a zborului de la insuportabila realitate spre confortul oferit de artă: crearea unei lumi proprii ca un refugiu departe de condițiile sordide ale lumii reale a experienței. Dacă există o astfel de alegorie trebuie să remarcăm că lumea în care tinerii își găsesc loc mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Ianuarie și infidela sa soție Mai, este o mostră a ceea ce nu ar trebui să fie un menaj, ci și propriile confesiuni ale pelerinului narator, neguțătorul, un nefericit care își plânge soarta de a se fi ales cu o consoartă insuportabilă, sunt o dovadă concludentă în acest sens: „Aht, jale, plâns, belea și neajuns/ Cunoscu-le de ajuns și prea de-ajuns -/ Grăi Neguțătorul - și la fel/ știu că le știe orice-nsurățel;/ La mine barem asta-i boală veche/ Căci am
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
demers inutil, realitatea impunând, parcă, o singură direcție de mers. Romanul Srigătul de Laurent Graff, inspirat de celebra pictură a lui Edvard Munch, prezintă o astfel de lume în care personajele aflate sub influența tabloului decupează din realitate numai evenimentele insuportabile, dureroase. Avem în termenii lui Husserl ,,o reducție fenomenologică", dar inversată. Personajele lui Blecher, sub tirania identității date, ,,pun între paranteze", nu tot ceea ce este rău, ci ceea ce este bun. Salvarea lui Blecher, ca și în cazul lui Munch care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
la plăcerea pentru jocurile de cuvinte (se citește aici poate austeritatea prelatului Fénelon?) și la predispoziția spre vulgar. Însă imperfecțiunea supremă a anticilor o constituie religia lor "monstruoasă și ridicolă"83, ce înalță la rangul de zei ființe viciate și insuportabile. Marele păcat al Antichității îl reprezintă necunoașterea creștinismului. Se conturează viziunea exclusivistă a unui homo religiosus care privește unilateral, viziune care nu este nicidecum singulară sau datorată statutului social al lui Fénelon, ci reflectă o opinie generală manifestată încă de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în perioada primilor ani de război și imediat după aceea, cu nevoia existențială de stabilitate și armonie. Prin amândouă dimensiunile sale, neoclasicismul secolului al XX-lea se întemeiază sub forma unui răspuns, a unei reacții împotriva unor realități resimțite drept insuportabile. De aceea, recuperarea formulei clasice se face totodată prin implicarea unei atitudini polemice, după cum se poate observa în scrierile lui T. E. Hulme sau Charles Maurras, atitudine care reprezintă o fațetă nouă, specifică acestui moment al evoluției neoclasicismelor. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în Somnul de veci, o acoperire mult mai solidă decât în celelalte cărți. Probabil că scriitorul resimțea neajunsurile raportării la un singur model și a încercat, ulterior, să îmbogățească liniile și culorile unui portret ce risca să devină de o insuportabilă rigiditate. Somnul de veci excelează în crearea unor tipuri umane pe care le va urmări, ulterior, în marea majoritate a cărților. Există, de pildă, categoria inocentului, a personajului ce trăiește pe o singură dimensiune. Este o formulă specială a inocenței
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ploioase căreia îi cere să-l sărute. E singura pe care n-o respinge și singura căreia îi va purta o amintire durabilă. Este și singura a cărei imagine se leagă de umezeala și răceala ploii și nu de căldura insuportabilă a deșertului californian. Ce alt omagiu îi putea aduce decât să-și încheie relatarea invocând-o cu o irepresibilă tandrețe? Romanul iese, în felul acesta, de sub tirania simbolului morții, al „somnului de veci”. Adevărata încheiere ne trimite într-o neașteptată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
confuze - reacții de apărare ale individului rămas și fără vise, și fără speranță, incapabil să performeze chiar și minimele gesturi ale existenței. Doar somnul - chiar somnul coșmaresc - îl poate proteja de o realitate respingătoare, în care atrocitățile zilei devin realități insuportabile, retrăite apocaliptic în somn: Am visat că mă aflam departe în adâncuri, în apa verde înghețată, cu un cadavru sub braț. Cadavrul avea păr lung, blond, și plutea în cercuri în fața mea. Un pește enorm cu ochi bulbucați și un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
câteva ore, înfățișând, tendențios, burghezia de provincie la un bal tradițional, ce are loc chiar înaintea alegerilor din 1946. Romanul Penumbre (1969), ilustrând crâmpeie din lupta pentru eliberarea ultimelor brazde de pământ românesc, prezintă hiperbolic războiul, văzut ca o grozăvie insuportabilă de către tinerii dintr-o școală de ofițeri din Transilvania. În literatura lui conformistă, fie că este vorba de război, de amintiri din copilărie, de anii de ilegalitate și de așa-zisă afirmare a Partidului Comunist sau de prefacerile din lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
apariție mai degrabă poeme în proză sau chiar creații lirice. Scrise din perspectiva personajului central, care, purtând cognomene diferite (Fluieră-Vânt, Trântorul, Mielu etc.), este mereu autorul, ele înfățișează viața lăuntrică a unui „suflet ce se dizolvă”. Sub impactul unei tensiuni insuportabile, se trece de la momente de acută luciditate la altele de delir, într-o confesiune de o sinceritate cvasimasochistă, în ciuda multiplelor procedee eufemizante. Este reprezentarea unei lumi dematerializate („prefăcută în umbră”), degradate (devenită „mocirlă”), în care se inserează „irealul halucinației”, fantasticul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
simte că unele dintre tendințele sau pulsiunile sale sunt periculoase pentru mântuirea sufletului său. Senzația este probabil inconștientă. Este motivul pentru care se exprimă în vis prin viziunea unor locuri ori personaje sulfuroase. Visul poate fi contemporan cu o realitate insuportabilă și poate evoca penibilitatea unei situații, chinul și suferința resimțite în viața de toate zilele, idee exprimată de celebra frază a lui Sartre: «Infernul sunt ceilalțiă. A înregistra Aparatele de înregistrare (magnetofon, video, robot telefonic etc.) simbolizează integrarea (voluntară sau
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
naturile dificile, extrem de sensibile, care își găsesc cu greu locul prietenos și plăcut care ar trebui să fie "acasă". Jurnalul și corespondența sa ni-l arată ca pe un străin, acasă la părinți, unde intruziunea celorlalți se impune ca o insuportabilă prezență acustică. Camera sa și uneori chiar scara sau balconul casei constituie un refugiu, un spațiu de repliere în sine, în care se ascunde pentru a scăpa de agresivitatea camerei de zi dată de prezența celorlalți. Din această perspectivă, autorul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
clar că pornirea naturală a fost pervertită de artificiu, de numărul membrilor unei societăți în care bunăstarea face orice interacțiune relativă. Caracterul absolut al găzduirii este distrus de prezența unei a treia persoane, de ritualurile unei politeți care introduce medieri insuportabile. Primirea făcută de George Keith, acest mareșal ereditar scoțian este contra-exemplul. Milord răspunde scurt la complimentele cu care Rousseau îl abordează, "vorbind de altceva, ca și cum m-aș fi aflat acolo de opt zile. Nu ne spuse nici măcar să ne așezăm
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ceva care a existat ca întreg și s-a pierdut. Ospitalitatea violată ne antrenează în catastrofele istoriei; și totuși tragedia este inerentă acesteia, fiindcă pentru Rousseau ospitalitatea se convertește în violul propriei sale persoane, al propriei sale conștiințe, în lanțuri insuportabile, într-un refuz al celuilalt, care dacă nu este eu, nu este, în imaginar fără îndoială decât o hienă, fiară sălbatică și carnivoră. Pipăitul ospitalității: Gustave Flaubert Ospitalitatea are o legătură cu contactul: sărutul de întâmpinare, strângerea de mână, îmbrățișarea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
debutează cu uciderea șoarecelui alb (prin culoare și prin locul în biserică o imagine a mamei) și punerea lui la distanță: Iulian îl aruncă "afară". Distanța este chinuitoare pentru că ea se stabilește în amețitoarea pierdere a limitei, în arsura prezenței insuportabile și neîndurătoare. Această prezență intolerabilă este semnificată în text prin imagini ale focului și sângelui, fie care e vorba de cer care "era roșu ca o baltă de sânge" și care amintește fără încetare crima, "reflexul stacojiu al vitraliilor, străpunse
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care familia locuiește pentru câtăva vreme, cu imaginea unei bucăți de vată ce trenează alături de o farfurie, paturile pe care domnește un respingător amestec de toate lucrurile posibile, mâncare grasă (ca grăsimea de gâscă ce alunecă din mâini) sau alintările insuportabile ale surorii sale mici care își strigă copilul "comoara mea", în timp ce acesta "își face nevoile pe jos chiar în mijlocul camerei și se joacă în același timp" etc. Într-un joc de inversiune, de interiorizare, joc cu oglinda în care același
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
XVIII-lea? Cum afectează sărăcia datoriile economice, amanta, abandonul, boala, beția, relația conjugală? Unde se plasează pragul de toleranță care îi împinge pe soți să ceară separarea? Cum se definește acesta în funcție de fiecare individ în parte? Cum arată o viață insuportabilă în ochii unei soții și cum arată aceeași viață în ochii unui soț? Iată numai câteva aspecte pe care ne propunem să le descifrăm în paginile ce urmează. Vocabularul pe care l-am folosit inevitabil numai este de mult al
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
nunta s-a încheiat cu bună înțelegere din partea ambelor părți. Orfană de părinți, Neacșa s-a tocmit singură cu Voico, crezând, probabil, că fiind din același sat și cunoscându-l nu poate avea mari surprize. Cu rând viața comună devine insuportabilă, nesigură, rătăcitoare, îngrozitoare. Ori decâte ori are chef, Voico fură agoniseala comună și fuge. Astfel Neacșa își pe trece primii trei ani din viața de cuplu în căutarea și aducerea soțului acasă. Cum nu poate cere despărțirea fără să facă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
da o lovitură decisivă imaginației. Ascunderea agoniilor în spitale, a urnelor în columbar, escamotarea groazei sub lumina artificială și fardurile unei funeral home înseamnă slăbirea celui de-al șaselea simț, al invizibilului, și, implicit, a celorlalte cinci. Căci a pierde insuportabilul din vedere înseamnă a diminua nelămurita atracție a umbrei și inversul ei, valoarea unei raze de lumină. Domesticirea realului prin modelizarea lui teoretică și tehnică, fără a ne leza bastonașele retiniene, face folosirea lor mai puțin urgentă. Mai puțin vitală
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
idei grave, legate de soarta romanului, clasicism, cultul marilor valori, spirit modern, „terorism” metodologic ș.a. Multe judecăți sunt concentrate sub forma unor reflecții remarcabile: „Toți cei ce dau ca sigur decesul autorului, manifestă în text și în afara textului un despotism insuportabil. Iar despotismul este, cum știți, forma patologică a conștiinței personalității”. Sau: „Acolo unde nu există o conștiință morală mare, nu poate exista nici o conștiință estetică mare. Cine face în literatură doar fraze frumoase, nu mă interesează, n-am timp. Cine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
va jertfi, la rândul ei, fiica mai mare; există un paralelism creat de cuplurile de surori, de moartea surorii mai mari. Tot de imitație ține și parfumul de violete din arsenalul seducției exercitate de Domnișoară (de unde, efectul de miros sufocant, "insuportabil" pentru simțurile lui Egor): în limbajul florilor, violeta este simbol al modestiei, răbdării, devotamentului, pudorii, un mesager a ceea ce vrea să pară Christina: Nu e adevărat, n-am făcut ceea ce spun oamenii despre mine... N-am fost un monstru, Egor
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la toate nivelele, pe orice temă, cu oricine, cu orice preț. Ce figură urâtă de om, un astfel de ecleziastic: se face depășit nu numai de oamenii blânzi ai Evangheliei, ba chiar și de măgar. Mai ales, face să devină insuportabilă viața bisericească, care este asfixiată de vorbirea continuă despre sine și despre propria activitate, și care este împiedicată de voința de a acapara totul, de a voi să obțină ceea ce este decis de la sine, făcând să treacă drept norme ale
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
seminarul dvs. activ și simpatic - spuneți-le tuturor cât de mult m-au impresionat interesul și contribuțiile lor la discuție. Sunt sigur că peste puțin vor ieși lucrări remarcabile din acest cerc. Cu riscul de a părea de o suficiență insuportabilă, trebuie să vă spun că am avut o anumită satisfacție față de propria mea contribuție- deși conferința mea nu a fost briliantă din punctul de vedere al limbii, ea aduce ceva cu totul nou. Am expus pentru prima oară comparația dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și prin lipsa de odihnă în familie: părinții despărțiți, dar trăiesc împreună și se ceartă mereu, certuri la care copiii asistă. Acuzațiile reciproce scurtcircuitează sistemul nervos al copilului. Rezultatul este dezastruos, pentru că aceste descărcări încarcă atmosfera cu o tensiune uneori insuportabilă, pe care copilul o simte din plin. Un factor de frustrare îl poate produce și mărirea familiei cu încă un copil. Dacă până atunci copilul era singur la părinți și se bucura de atenția și dragostea amândurora, acum se vede
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]