1,286 matches
-
numește „un etnocid”. TERORISM Dacă în 1881, Marx* aprobă asasinarea* țarului Alexandru al II-lea de către revoluționari ruși*, Lenin* nu îi urmează pe populiști pe calea atentatelor individuale, socotite drept o practică anarhistă*. El recomandă însă, încă din 1905, organizarea insurecției și a terorii* de masă, pe care le va pune în aplicare atunci când va fi cucerit puterea. Astfel, din 1920 în 1941, dacă e adevărat că Internaționala Comunistă* (IC) predică lupta armată* sub diverse forme, ea nu propovăduiește însă și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al IC în Balcani și se deplasează la Viena, Paris, Praga și Moscova. Beneficiind de epurările* care decimează, în 1937-1938, liderii comuniști iugoslavi, este numit, în 1940, secretar general al PCI, căruia îi va alcătui noul grup conducător*. Profitând de insurecția care izbucnește în Serbia, odată cu atacarea Iugoslaviei de către Germania, în aprilie 1941, Tito alcătuiește grupuri de partizani și vrea să promoveze simultan revoluția socială și eliberarea națională, ceea ce îl conduce la combaterea grupărilor naționaliste ale generalului Mihailovici, susținut de guvernul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Externe și unul din negociatorii Tratatului de la Brest-Litovsk, în martie 1918 fondează Armata Roșie*, care joacă un rol decisiv în războiul civil*. Creator, la 4 iunie 1918, al primelor lagăre de concentrare, conduce represiunea împotriva rebeliunii din Kronstadt* și împotriva insurecțiilor țărănești. Excelent orator, strălucit jurnalist, spirit talentat, Troțki se bucură de un mare prestigiu în PCUS* și în Internaționala Comunistă*. Lenin îl citează în al său Testament drept unul dintre posibilii săi succesori. în 1923, dorinței lui Troțki de a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bucură de un mare prestigiu în PCUS* și în Internaționala Comunistă*. Lenin îl citează în al său Testament drept unul dintre posibilii săi succesori. în 1923, dorinței lui Troțki de a extinde mișcarea revoluționară în toată Europa* - cu pregătirea unei insurecții comuniste în Germania, în octombrie 1923, care însă eșuează -, Stalin* îi opune concepția sa despre „construirea socialismului într-o singură țară”. Mai abil în manevre de culise și mai puțin arogant în comportament, acesta din urmă va avea câștig de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
LAI) Născut în 1898, într-o familie de mandarini, student naționalist activ în mișcarea din 4 mai 1919, merge în Franța între 1920 și 1924, apoi contribuie la principalele episoade ale primei istorii revoluționare: agitația comunistă din Canton, în 1924-1926; insurecția muncitorească din Shanghai, apoi răscoala din Nanchang, în 1927; ofensivele comuniste din orașe, în 1928-1931. Trimis în sovietul Jiangxi, îi ia lui Mao Tzedun*, la ordinele Internaționalei Comuniste*, puterea militară; eșuează, însă, în a rupe încercuirea armatelor naționaliste, între 1932
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Rece Gomindan H Nagorno karabah omul nou HVA I ICT ideologie insulele Kurile insulele Solovki Independent Labor Party industrializare Industrial workers of the World informare/dezinformare inguși INO Institutul Antimarxist Institutul Memoriei Naționale Institutul pentru Cercetarea Crimelor Comunismului Institul Marx-Engels insurecția din Varșovia Intelligence Service Internaționala Comunistă (Komintern) Internaționala Comunistă a Tineretului (vezi ICT) Internaționala Rezistenței Internaționala Muncitoare Socialistă (IOS) Internaționala Țărănească Internaționala Situaționistă Internaționala Socialistă Internaționala Sportivă Roșie (ISR) Inturist islam Izquierda Unida J JCR Jedwabne tineret organizații comuniste de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
elite formau o oligarhie a minelor, terenurilor și comerțului, care exploata mâna de lucru „indiană”, negrii și chiar imigranții europeni săraci (În special spanioli și portughezi). Exploatații se revoltaseră În mai multe rânduri: Peru, de exemplu, tocmai cunoscuse o teribilă insurecție populară condusă de José Gabriel Condorcanqui, zis și Tupac Amaru, În 1780. În mai multe regiuni, printre care Mexic și Peru, luptele sociale și rasiale au fost de mai mare amploare decât cele dintre partizanii și adversarii colonizării. Tipologia conflictelor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lui O’Higgins În Chile; În Mexic, unde a izbucnit un război civil, condus de preotul Hidalgo, dar și o luptă de eliberare sub conducerea lui Morelos. Cum Peru nu a făcut nici o mișcare, probabil de teama declanșării unei noi insurecții, țara va fi eliberată din exterior, de San Martín și de Bolivar, cu ajutorul lui Sucre. Între 1821 și 1825, toate și-au cucerit independența; Spania le-a recunoscut abia În 1933. Cazul Braziliei a fost diferit: această țară s-a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
anunțată de Scrisoarea deschisă către Paul Claudel, ambasador al Franței, În care era aspru criticată atitudinea Occidentului față de colonii (Nadeau, 1970, p. 80): „Prea puțin ne pasă de creație”, spuneau ei, „noi dorim din toate puterile ca revoluțiile, războaiele și insurecțiile ș...ț să vină să distrugă această civilizație ș...ț a cărei vermină o apărați până În Orient și afirmăm că această distrugere ar fi starea de lucruri cea mai puțin inacceptabilă pentru spirit...”. Dacă, În exterior, mișcările anticolonialiste capătă un
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
notat totuși că forța și violența nu se identifică: un arbitru poate fi puternic fără a fi violent. Justiția s-a născut din necesitatea de a reglementa conflictele. Mass-media orchestrează violența, insistând asupra manifestărilor ei sociale ă agresiuni, crime, răzmerițe, insurecții, torturi, războaie sau atacuri teroriste ă, și orientează astfel alegerea condamnării sau legitimării. Religiile o văd prezentă În miturile referitoare la originea umanității, unde transgresiunea umană antrenează o pedeapsă divină: alungarea din Rai, uciderea de către Cain a lui Abel, potopul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de puțin realistă a rolului Poloniei în Europa și a opțiunilor sale strategice caracterizează conștiința liderilor politici polonezi până astăzi. Să revenim în prezent la analiza istorică. Consecințele celui de-al Doilea Război Mondial și, mai ales, eșecul tragic al insurecției Varșoviei în 1944, i-au făcut să-și piardă iluziile care credeau încă în rolul special al Poloniei și, mai cu seamă, în posibilitatea ca Polonia să fie o putere regională. Cei patruzeci și cinci de ani de dominație sovietică
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
importante. În Bulgaria, curentul comunist este cel care domină tradiția de stânga. Prin urmare, există în Bulgaria familii care cuprind astăzi trei generații de "comuniști" (dinaintea regiumului) și de foști comuniști (sub regim, între 1948-1989): bunicii care au participat la insurecția din septembrie 1923; părinții care au rezistat în timpul celui de al Doilea Război Mondial; copiii care au aderat "la construirea socialismului real" și uneori o a patra generație aceea a nepoților "socialiști" care, după 1989 susțin social-democratizarea fostului partid comunist
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
avut o influență remarcabilă în cultura rusă, la autori precum El Lissitzky sau Vladimir Lebedev, ale căror cărți pentru copii sunt veritabile realizări avangardiste. În cultura română, ca în majoritatea culturilor din spațiul european, există scriitori pentru care întâlnirea dintre insurecția avangardistă și cărțile pentru copii a fost posibilă. Fără a instaura un gen aparte, Eugène Ionesco și Gellu Naum au scris câteva cărți în spiritul insolitei întâlniri, iar Tudor Arghezi și Ana Blandiana au extins suprafața de contact între literatura
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lui Salvador Allende și a guvernului său devenise pentru ei esențială. Nu există nicio cale ușoară de a distinge între crize latente și crize bruște. Așa cum notează Michael Burton și John Higley 4, Columbia a fost agitată timp îndelungat de insurecții de gherilă și mulți observatori externi ar spune că țara s-a aflat în criză continuă de-a lungul ultimei jumătăți de secol 5. Însă de la sfârșitul anilor 1950 și până la recenta implicare a președintelui Ernesto Samper în afaceri cu
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
sau de puternică care să reconfigureze elitele sau să schimbe regimul; dimpotrivă, așa cum arată Burton și Higley, criza din Columbia care a reușit să producă o schimbare de regim și de elite în 1957-1958 nu a prea avut legătură cu insurecțiile de gherilă. Pentru a face acest puzzle și mai complex, adăugăm că frecvent crizele antrenează mai multe aspecte decât confruntările dintre elite. Protestele de masă, revoltele, grevele, insurecțiile și acțiunile teroriste sunt adesea aspecte proeminente ale crizelor determinându-le gravitatea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
regim și de elite în 1957-1958 nu a prea avut legătură cu insurecțiile de gherilă. Pentru a face acest puzzle și mai complex, adăugăm că frecvent crizele antrenează mai multe aspecte decât confruntările dintre elite. Protestele de masă, revoltele, grevele, insurecțiile și acțiunile teroriste sunt adesea aspecte proeminente ale crizelor determinându-le gravitatea și traiectoriile. Numeroși cercetători ai fenomenelor politice susțin că nemulțumirile și presiunile de masă limitează în mod semnificativ autonomia elitelor, și niciodată atât de mult ca în timpul crizelor
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
cele douăzeci și două noi regimuri democratice (Finlanda și Irlanda) mai funcționau la începutul celui de-al Doilea Război Mondial în 1939. Dintre democrațiile mai vechi, așa cum am mai precizat, Italia a sucombat regimului fascist atunci când succesiunea de crize antrenând insurecțiile postbelice și "marșul spre Roma" al lui Mussolini în 1922 a atins punctul culminant în criza provocată de uciderea liderului socialist Giacomo Matteotti în iunie 1924 de către fasciști. În 1939, Europa era cimitirul celor douăzeci și unu de democrații prăbușite, fiecare dintre
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
valoarea instituțiilor politice și sunt angrenate în lupte fără rețineri și adeseori violente pentru putere. Atunci când o elită politică nu este unită, preluarea dezordonată a puterii în timpul unei crize este probabilă, fie printr-o lovitură de stat, fie printr-o insurecție condusă de elite. Consecințele sunt, de obicei, un regim autoritar condus de grupul sau de grupurile care preiau puterea. Chiar dacă crizele și aceste conflicte dintre elite pot uneori deschide calea către regimuri mai democratice, o nouă ordine democratică riscă să
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
la bază ofensiva ideologică a comunismului. În scopul de a preveni și neutraliza propaganda agenților inamici în rândul militarilor Marele Stat Major a emis Ordinul nr. 219.594/5 decembrie 1940, care a recomandat „stăruitor” câteva măsuri contrainformative. După înfrângerea insurecției legionare, Marele Stat Major a revenit, prin Ordinul nr. 224.049/30 ianuarie 1941, cu noi directive de apărare contra propagandei subversive. Pericolul a continuat și după începerea ostilităților militare, atunci când toate elementele scoase în afara legii - „comuniști, teroriști, iredentiști, spioni
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a ține sub control dezordinea din provincii. Sub conducerea primului ei lider, Karagheorghe, ea s-a transformat dintr-o revoltă împotriva corupției autorităților locale într-o mișcare de eliberare națională. Deși Karagheorghe a fost înfrînt, în 1815, o a doua insurecție, care l-a avut în frunte pe Miloš Obrenović, a reușit să obțină din partea guvernului otoman condiții favorabile. Serbia a dobîndit pe la 1830 un statut autonom în cadrul imperiului. Miloš a fost obligat să abdice în 1839, cînd a fost urmat
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de a treia mișcare națională, cea a românilor din Țara Românească și Moldova, a obținut puține succese notabile pînă în a doua jumătate a secolului. În 1821, aflat în legătură cu revolta grecilor petrecută în același an, Tudor Vladimirescu a condus o insurecție, ale cărei țeluri principale erau mai mult de natură socială decît națională. În momentul în care a intrat în conflict cu conducerea mișcării grecești, el a fost asasinat, armata lui destrămîndu-se. Încercarea din 1848 a valahilor de a institui o
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
care puteau fi greci ca origine etnică și ca limbă. Sub puternica presiune a marilor puteri, guvernul otoman a încercat să introducă anumite reforme. Cea mai importantă dintre acestea era inclusă în Pactul Halepa, din octombrie 1878, încheiat după o insurecție care durase trei ani. Prin acest acord, Poarta ceda administrația insulei majorității creștine. Urma să fie aleasă o adunare în condițiile garantării controlului creștinilor, iar sultanul era obligat să aleagă un guvernator creștin. Concesiile acestea nu au adus pacea în
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unde a murit de cancer în 1936. Cel mai controversat politician croat, Ante Pavelić, membru al aripei conduse de Frank a Partidului Croat al Drepturilor, a părăsit țara în ianuarie 1929 și a organizat cu sprijinul lui Mussolini mișcarea Ustaša (Insurecția), al cărei centru se afla în Italia. Obiectivul acesteia era dobîndirea independenței Croației, la nevoie prin mijloace revoluționare și violente. Acest grup a reușit uneori să colaboreze cu ORMI, care avea un scop asemănător, de a răsturna dominația sîrbească în
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
o hegemonie precară. Manuel Comnenul nu face decît să reprime revoltele "Marilor Jupani" din Raska. Revolta condusă de Ștefan Nemanja în 1166 este astfel reprimată sîngeros de Manuel, dar cînd Andronic Comnenul îi urmează, în 1181, se declanșează o cumplită insurecție care, cu sprijinul lui Bela III al Ungariei, va aduce războiul pe întregul teritoriu al Imperiului. Sîrbii profită pentru a-și lărgi teritoriul în defavoarea Imperiului: valea Moraviei, Zeta și o parte din coasta adriatică trec sub dominația lor. La moartea
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
1924, partidul a continuat să lupte împotriva dictaturii militaro-fascistă în "cea mai neagră perioadă din istoria modernă a României" (p. 45). Împotrivindu-se "războiului antisovietic" în care politicienii burghezi conduse țara spre o "catastrofă națională", Partidul a contribuit decisiv la "insurecția națională armată" din 23 august 1944. "Marele merit al partidului nostru comunist constă în faptul că [organizând insurecția de la 23 august s-a ridicat] la înălțimea misiunii sale istorice de apărare a intereselor naționale ale întregului popor" (p. 49). Noua
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]