2,149 matches
-
întregului sistem educațional” (Declarația Conferinței de la Salamanca). Având în vedere aceste aspecte, putem afirma că procesul educației în lume a intrat într‑o nouă etapă de dezvoltare - trecerea de la atitudinea și abordarea segregaționistă a procesului didactic la deschiderea și atitudinea integratoare, profund umanistă a școlii. Dacă acceptăm ideea că, după absolvirea școlii, toți copiii (inclusiv cei cu dizabilități/cerințe speciale) trebuie să beneficieze de șansa de a participa activ la viața socială, atunci trebuie să le acordăm necondiționat această șansă încă
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
recomandări în sprijinul cadrelor didactice, specialiștilor în domeniul psihopedagogiei speciale și celor care, la nivelul ministerului, inspectoratelor școlare, comisiilor de expertiză sau conducerii instituțiilor școlare, își asumă responsabilitatea unor decizii cu privire la modernizarea și ameliorarea procesului instructiv‑educativ din școlile incluzive/integratoare. Astfel, integrarea școlară efectivă a elevilor cu cerințe speciale presupune cu necesitate: - un management al clasei care să faciliteze forme moderne și flexibile de instruire și de lucru pe grupe de elevi; - un curriculum individualizat pentru elevii cu cerințe speciale
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
f) angajarea cu sprijin - mijloacele care trebuie aplicate în cazul acțiunilor de angajare cu sprijin (înțelegând acel ajutor care este oferit persoanelor cu dizabilități, care necesită o atenție specială pentru a păstra o slujbă remunerată într‑un mediu de muncă integrator); g) programe în întreprinderi/firme obișnuite - un set de acțiuni care să contribuie la sensibilizarea mediului de lucru din acele unități. Întrebări și teme de reflecțietc " Întrebări și teme de reflecție" • Argumentați rolul familiei în relația cu copilul cu dizabilități
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și ocrotire ale UNICEF și ale altor organisme internaționale. • Declarația Conferinței Mondiale UNESCO asupra educației speciale de la Salamanca, Spania, din anul 1994. Prin acest document au fost stabilite schimbările fundamentale în domeniul politicilor educaționale ale statelor semnatare, pentru o abordare integratoare a educației care să permită școlilor să se pună în slujba tuturor copiilor și, în particular, a celor cu cerințe educaționale speciale. B. Legislație internă • Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției ONU cu privire la drepturile copilului. • Legea nr. 53/1992
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
CRC, 1979, 19; Zaharia Sângeorzan, „Constelația Hyperion”, RL, 1979, 40; Dimitrie Costea, Poezia emoției intelectuale, CRC, 1980, 4; Mihai Drăgan, O carte nouă despre Eminescu, CRC, 1983, 20; Constantin Ciopraga, Eminescu și spațiul poetic, ATN, 1983, 10; Virgil Cuțitaru, Pasiuni integratoare, CL, 1983, 11; Dimitrie Costea, „Imposibila aventură”, CL, 2002, 8; Cristina Zetu, Eternul feminin între lumină și întuneric, CL, 2003, 10. Ș.A.
POPA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
faptul că a debutat cu portrete cvasicomplete ale unor teoreticieni: Mihail Dragomirescu și Mihai Ralea ( Idei estetice în scrierile lui Mihai Ralea, 1974). Probitatea, temeinicia acestor cărți impresionează, dar câștigul constă mai ales în modificarea unor imagini clișeizate, în viziunea integratoare. Exersat cu acest tip de studii, care pot fi considerate și modele, P. trece în mod firesc la sinteză, elaborând o construcție dificilă, precum Specificul național în doctrinele estetice românești (1977). Noțiunea de specific național este o categorie care a
POPESCU-26. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
între 25-35 de ani teatru [...]; între 35-40 de ani romane [...]. Și abia la 40 de ani mă voi întoarce la filosofie”) -, în cadrul căreia poezia, dramaturgia și proza se constituie în treptele simbolice ale ascensiunii spiritului către „momentul” substanțial, iluminant și integrator, al revenirii la propriul sine - „clipa” extatică a cunoașterii absolute. (De altminteri, scriitorul nu și-a ascuns niciodată convingerea că literatura nu este un scop în sine - declarând chiar, în „Floarea de foc”, că „arta n-are ca rost al
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
25; Dumitru Micu, Noi studii eminesciene, CNT, 1973, 39; Cristian Livescu, Studii eminesciene, ATN, 1974, 1; Eugen Todoran, O nouă „Viață”a lui Eminescu, O, 1974, 10; Mihai Zamfir, „Hyperion (I), Viața lui Eminescu”, LL, 1974, 607-610; Gabriel Dimisianu, Critica integratoare și simpatetică, RL, 1975, 21; Dumitru Micu, Rigoare și receptivitate, CNT, 1975, 25; Paul Dugneanu, Critica integratoare, LCF, 1975, 25; Liviu Leone, Între „vechea” și „noua critică”, CRC, 1975, 29; Iosif Cheie-Pantea, George Munteanu, O, 1975, 32; Marian Barbu, Monografii
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
Todoran, O nouă „Viață”a lui Eminescu, O, 1974, 10; Mihai Zamfir, „Hyperion (I), Viața lui Eminescu”, LL, 1974, 607-610; Gabriel Dimisianu, Critica integratoare și simpatetică, RL, 1975, 21; Dumitru Micu, Rigoare și receptivitate, CNT, 1975, 25; Paul Dugneanu, Critica integratoare, LCF, 1975, 25; Liviu Leone, Între „vechea” și „noua critică”, CRC, 1975, 29; Iosif Cheie-Pantea, George Munteanu, O, 1975, 32; Marian Barbu, Monografii. Ion Creangă, R, 1976, 2; Pompiliu Marcea, „Sub semnul lui Aristarc”, LCF, 1976, 31; Dumitru Micu, „Introduceri
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
exegetul - însăși dezvoltarea literaturii contemporane. După sondajele întreprinse în zonele înnoitoare ale teatrului și prozei actuale, el va reveni la epoci anterioare cu trilogia Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea (1981-1985), care ambiționează o cuprindere integratoare. Demersul istorist și comparatist, cu adjuvante eseistice și teoretice, câmpul referențial acoperind nu doar culturile mari, cât și câștigurile față de contribuțiile antecesorilor îl plasează pe M. printre cercetătorii de prestigiu ai epocii baroce. Primul volum este consacrat problemelor teoretice suscitate
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
muzicală. Ca limbaj și uneori ca tematică, poetul nu se revendică atât de la neomodernismul generației ’60, cât de la modele interbelice (Ion Pillat, Lucian Blaga) sau chiar mai vechi (St. O. Iosif, Octavian Goga). Ceea ce îl apropie de acestea este perspectiva integratoare, la polul opus situării acosmice, in extremis nihilistă. Existența e văzută ca un miracol perpetuu, iar când acesta e amenințat, recursul la rădăcinile țărănești și la natura originară reușește să-i restituie puritatea și candoarea genuină. Erosul stă întotdeauna sub
NEGRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
întemeieze teoretic și aplicativ o sinteză care, depășind ruptura consacrată, să tindă la etajele superioare spre sociologie și psihologie, iar la cele inferioare spre filologie și stilistică. Acest arc aruncat între sociologie și filologie se concretizează într-o critică hermeneutică integratoare, pentru care orice opțiune între eu și text, între subiect și obiect, între sens la nivelul textului și sens la nivelul cititorului are o valabilitate limitată și strict metodologică. Între toate cărțile lui P., Critica de atelier a fixat cel
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
și filosofia culturii, teoria relativității și mitologia, structuralismul genetic și holomerii lui Constantin Noica, logica lui Stéphane Lupasco și romanul lui James Joyce. Se dezvăluie, astfel, câteva piese din ansamblul unui proiect transdisciplinar ce ambiționa să cuprindă într-o viziune integratoare un teritoriu atât de eterogen cum este cultura contemporană. Ioana Em. Petrescu și-a definit individualitatea încă de la primele publicații, reușind să ocupe rapid un loc în prim-plan. Ea s-a situat printre protagoniștii cercetării, deci ai unui mixtum
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
eseurile publicate în periodice, O. s-a arătat interesat de examinarea literaturii sub aspect tipologic (tematic și compozițional). Analizele, bine conduse, sunt orientate spre identificarea/delimitarea dimensiunilor individualizante ale operei într-un context mai larg, sistematizat în temeiul unei idei integratoare. Astfel, eseul Bacovianismul este o schiță-aplicație cu dublă deschidere: spre imaginea de ansamblu a fenomenului și spre nuanțele particulare, cristalizate original în creația unei pleiade de poeți români contemporani. Bacovia e văzut ca un element catalitic, și nu ca model
OPREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288552_a_289881]
-
oraș devine o comunitate propriu-zisă, cu o conștiință de sine, și prin istoria sa. Statele-națiuni sunt în fapt marii eroi ai istoriei. Fiecare națiune își elaborează propria sa istorie, tocmai în scopul de a-și spori conștiința de sine. • Funcție integratoare. Se știe că învățarea istoriei reprezintă instrumentul cel mai eficace de a cultiva patriotismul. Această observație, banală în sine, este semnificativă aici. Istoria întărește procesul de identificare a individului cu colectivitatea din care face parte. Conștiința apartenenței naționale sau etnice
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pentru a fi învățate. Din această cauză acest curs nu ar trebui considerat ca fiind doar unul din șirul de cursuri universitare, diferit în titlu și scop de altele, ci ar trebui să fie considerat drept o parte esențială și integratoare a întregului curriculum. În fiecare an de studiu ar trebui să existe un curs de metode care să fie tot mai avansat și care să pretindă tot mai mult studentului din punct de vedere intelectual. Ba mai mult, cursurile de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
o viziune-program a „complectudinii” umane, care nu este nici religie, nici „știință a științelor”, ci un manifest-utopie al unui savant, bun cunoscător al fizicii cuantice, dar dușman al dogmatismului științific, și care, bântuit de idealul de tip renascentist al sintezei integratoare și de convingerea existenței „terțului inclus”, proiectează o intersectare și o intercomunicare între științele exacte, umanioare, arte, mitic și religios. Două ar fi personalitățile obsedante pentru savant: Ion Barbu, în care vede un personaj de tip renascentist, împletire a matematicianului
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
care corespund perioadelor de tranziție, confuze, intermediare Între două generații istorice (apud Attias-Donfut, 1995, capitolul 2). În fiecare generație efectivă există un anumit număr de unități diferențiate, antagoniste, numite unități de generație. Membrii acestor unități sunt legați prin atitudini fundamental integratoare și principii formatoare, care sunt forme de socializare Într-o societate. Ei formează un fel de comunitate spirituală, chiar și atunci când sunt dispersați În spațiu, prezentând afinități În ceea ce privește maniera În care au fost formați prin experiențele lor comune (Manheim, 1928
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
al treilea (1980), cât și în Anii treizeci. Extrema dreaptă românească (1995), unde, ca și în lucrările precedente, după recompunerea cadrului general, se conturează precis panorama evoluției literaturii în aceste perioade, cu evidențierea conexiunilor dintre creațiile individuale și orientările ideologice integratoare. Metoda subliniază aproape inevitabil operația de explicare și de contextualizare, lăsând în plan secund analiza critică, de unde și o seamă de reproșuri formulate la adresa ei. Dar O. este în principal un istoric al ideilor, apoi unul propriu-zis literar și numai
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
bucovineană, ce are meritul de a constitui un document cultural solid în slujba ideii de românism dincolo de granițele politice, este oarecum grevat de fragmentarism, Marginalii junimiste, volum dezvăluind aceeași răbdătoare pasiune de cercetător, se bucură, în schimb, de o perspectivă integratoare, de judecăți de valoare mai prudent afirmate și oferă numeroase oaze de plăcere intelectuală, lipsa de pedanterie și rafinamentul „arheologului” literar creând o dimensiune discret-literară, binevenită pentru demersul critic propriu-zis. O bogată activitate de traducător însoțește la P. pe aceea
PAPUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
tip de fenomene sociale și-a constituit propria sociologie (a opiniei publice, a comunicării, a organizațiilor, a instituțiilor, a familiei, a politicii, a economiei etc.). Societatea s-a disipat atât de mult în „societăți”, încât și-a pierdut orice rațiune integratoare. De aici până la a nega statutul conceptual al termenului societate nu a mai fost decât un pas. În privința celeilalte instanțe de caracterizare, cea a integrării funcționale a societății, sociologia, mai ales cea funcționalistă, s-a preocupat de organicismul componentelor sociale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
căutate? În cultura noastră, știm prea bine, s-a privilegiat când sincronia europeană intens căutată (Eugen Lovinescu), când protocronia, ce ar fi fost atât de creativă, dar care ar fi fost, chipurile, neglijată (Edgar Papu și discipolii săi), când diacronia integratoare, ce ar fi fost uneori tulburată de accidente istorice generatoare de ușoare sau mari decalaje. Răspunsurile la întrebările puse variază într-adevăr și și-au asociat ideologii justificative adeseori contradictorii. Varietatea lor este însă puternic influențată de modul în care
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cu „istorii” discursive alternative care nu comunicau între ele mai deloc; d) constrângător în raport cu actorii sociali constitutivi. Problema ce s-ar pune acum cu acest mod de concepere iluministă a societății ar fi următoarea: este cumva societatea doar exterioară, universală, integratoare și constrângătoare în raport cu actorii înșiși sau ei, actorii, prin acțiunile și cunoașterea lor, specifice sau particulare cum sunt, contribuie la construcția societății? Astfel formulată, problema vizează raportul ontologic dintre individ și societate și relația cognitivă dintre cunoașterea actorului comun și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sau Marx despre clasa muncitoare din Anglia epocii), sistemele sociologice iluministe sau de sorginte iluministă au fost în cel mai bun caz comparative și cel mai adesea istoriste. Explicația rezultată a fost una eminamente istorică. Societatea apare ca o totalitate integratoare ce dispune de o statică de tip conflictual și o dinamică rezolutivă de tip evolutiv. Fiecare sistem și-a elaborat propria „istorie”, rezultând variante de „istorii”. Probabil de aceea, J.-F. Lyotard a putut spune despre cunoașterea socială produsă în cadrul
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Cum? În ce direcție? Până când? Cu cine?...), adică de un gen de provizorat perpetuu și, astfel, de o mobilitate continuă pe traiectorii noi și adesea, neprevăzute. Individualismul modern a adus cu sine eliberarea treptată și continuă a fiecăruia de structurile integratoare și de tradiție. Grupurile de status, corporațiile sau familiile și-au pierdut o mare parte dintre funcțiile de reproducere a culturii și a privilegiilor sociale. Individualitatea a devenit tot mai proeminentă și tot mai liberă față de constrângerile normelor și valorilor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]