4,097 matches
-
raționalitate, nivelul suprem al ierarhiei estetice fiind atribuit lirismului matematic, grație percepției clare a unei reguli generale (omologii, omotopii, ca în teoria grupurilor). Aceasta este considerată «superioară plăcerii brute a simțurilor» (vezi antagonismul constant, la Ion Barbu, între simțuri și intelect). Opera de artă se cuvine să folosească un limbaj universal, transmisibil, să fie o «capodoperă a ordinii umane». Creatorul operei de artă se simte «asemenea unui zeu» (uneori, chiar corectîndu-i rîsul «fonf» și imperfecțiunea Creației printr-un «joc secund»). În
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
vedea altceva" (Urzeala). Ca într-un ritual inițiatic, sufletul devine un recipient al universului, dar și acesta din urmă este intens emoțional, deoarece, atins de om, a devenit experiența lui. Altminteri, cufundat în sine, ar duce o existență ruptă de intelectul uman: „Ăst suflet (...) socotește/ nemuritor că e, că, nepătruns/ Cerc grav, vast, strânge totul și strunește./ Mai sus decât mi-e truda și mi-e versul,/ Neistovit m-așteaptă universul" (Compoziție scrisă pe un exemplar din Cântarea lui Beowulf). De vreme ce
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
pretenții. Vorba lui Husserl n-are virtute incisivă, după cum gîndirea lui nu are mister. După o sută de pagini îl bănuiești de carența fibrei lirice și de incapacitatea de a gusta părțile tenebroase ale existenței. În schimb dai peste un intelect plat care face filozofie cu rigla, clarificînd noțiuni și eliminînd confuzii, dar nu e nici o pagină care să te înfioare sau măcar să-ți trezească pofta ca, lăsînd cartea de o parte, să cazi pe gînduri în marginea unei observații. În
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
biografia și opera lui Nicu Steinhardt se plasează sub semnul paradoxului, în sensul că se admite un tertium al personajului portretizat pe care portretistul nu îl poate interpreta. Ceva ne scapă și acest ceva trebuie cercetat cu o deschidere a intelectului și a inimii cât mai generoase. Alexandru George scrie că este nevoie de o relectură în condiții ne-partizanale și de așezare a valorilor în cultura română, pentru că scrierile lui Steinhardt trebuie puse într-un context, pe un raft, alături de
„Călugărul paradoxal” by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4745_a_6070]
-
aceea că ultimul face experiența transgresiunii, își acceptă vulnerabilitatea, intră mai mult decât este permis în intimitatea pacientului, mai mult, se acceptă pe sine ca obiect al investigației realizând că o doză de nevroză reprezintă o articulație dezirabilă pentru un intelect superior. Jung este plasat la jumătatea distanței dintre un alt pacient remarcabil, Otto Gross (Vincent Cassel), care nu poate controla demonul cu pricina, și Freud, deja cu aere de patriarh, care încearcă să se păstreze dincolo de bine și de rău
Sex și caracter by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5025_a_6350]
-
Sorin Lavric Mihai Butnariu, Realități ascunse, Craiova, Editura „Autograf MJM“, 2011, 194 p. Dacă fiecare carte lasă un gust de bază la lectură, ca o concluzie finală a unei reacții de intelect, atunci volumul lui Mihai Butnariu are aerul încurajator al unei pledoarii senine. Pledoaria se sprijină pe știință și are drept țintă același obscur și afurisit de numen divin, care, de milenii încoace, îi frămîntă pe gînditori cu inexistența lui. De
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
peste zvîrcoliri, agonii sau surpări definitive, ci peste un spirit mansuet care chicotește cu inteligență pe seama incidentelor prin care trece. Așa se face că nu asistăm la o dramă de conștiință provocată de frîngeri dureroase, ci la un solilocviu de intelect în cursul căruia un spirit stingher face literatură sub pretext că-și înfățișează degenerarea. Arta lui Ciocîrlie e că-și convertește tribulațiile în expresie fină, respectînd regula discreției literare. Altfel spus, autorul știe că intimitatea în literatură are sens numai
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
p. 93) Asta nu înseamnă că autorul e în puseu de autoflagelare: pentru asta ar fi trebuit să se deteste pe sine, ceea ce nu-i cazul. Spuneam că nu aflăm în carte o dramă de conștiință, ci un solilocviu de intelect, cu remarca obligatorie că perorația autorului este întreținută de lecturi. Din acest motiv, majoritatea reflecțiilor îi sunt iscate de citate pe care scriitorul le comentează în cheie personală, atîta doar că citatele nu sunt note de lectură făcute din înclinație
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
lacul timpului: ruinarea apropie obiectul de natură. Câte cărți ce nu sunt citite fiindcă vor să fie cărți!” (fără dată - vol. fr., p. 26).Profundă această ultimă exclamație, prin care pictorul se delimitează de abuzul de spirit (a se citi: intelect), formă a orgoliului, sesizabilă la conaționalii săi (21 iunie 1844). „[francezii] îl pun [spiritul] pretutindeni în operele lor sau mai degrabă doar ca peste tot să se simtă autorul” (tr. ns.). O epocă lipsită, din ce în ce, de mister
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
aceasta: „ce s-ar întâmpla dacă știința modernă, în loc să purceadă din matematică și să-și îndrepte toate puterile spre cercetarea materiei, ar fi început cu cercetarea spiritului...” (p. 151). Concluzia autorului conduce la ideea alianței dintre „ambele puteri”, subconștientul și intelectul. Maeterlinck sugerează că acest demers „este cea mai importantă obligație a momentului. Oricum, este pentru prima dată - de când există omul - când el înfruntă necunoscutul bine înarmat, după cum, tot pentru prima dată, el a devenit conștient că intelectul său a ajuns
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
puteri”, subconștientul și intelectul. Maeterlinck sugerează că acest demers „este cea mai importantă obligație a momentului. Oricum, este pentru prima dată - de când există omul - când el înfruntă necunoscutul bine înarmat, după cum, tot pentru prima dată, el a devenit conștient că intelectul său a ajuns pe o culme de unde este capabil să înțeleagă aproape totul și unde, în sfârșit, poate obține un ajutor din afară și poate percepe o voce care nu mai este doar ecoul vocii lui” ( p. 153). Ideea continuă
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
Cartea e sprințară, dar nu e înaripată. E zemoasă sub unghi lexical, dar iremediabil plată sub unghi duhovnicesc, inapetența autorului pentru stihii obscure blocîndu-i ochiul lăuntric și încărcîndu-l cu tenta mată a unui turist ocazional, atins de clasica miopie a intelectului școlit sub coerciția lui esse est percipi. Cititorul reține un spirit ludic care face haz de nevoințele prin care trece, de aceea cartea amuză prin comedia de situații și contrariază prin carența de duh.
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
nu doar studiile muzicale, dar pe deasupra își dă doctoratul în filozofie și matematică. Alăturarea unor discipline, ce rareori se împacă în firea aceluiași om, este indiciul cel mai sigur al naturii teoretice a dirijorului. La Celibidache vocația muzicală trece prin intelect, nu doar prin suflet, de aici voința de a înțelege esența muzicii, nu doar de a o cînta. Instrumentiștii care l-au ascultat de-a lungul deceniilor în cursul repetițiilor au rămas cu aceeași impresie: ureche muzicală dublată de minte
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
Grass e un estet cu pedanterii domestice (flori, gravuri, faună, promenade), dar fără fundal religios, de aceea inteligența lui are un apăsat accent laic, care, grație tribulațiilor ideologice, lasă impresia unui spirit eminamente plat. Un artist fără imbold ominos, un intelect mișcîndu- se la orizontală, fără apetit pentru sensuri ascunse. Prin mina scorțoasă de pedagog al nației, Grass e opusul lui Jünger și urmașul lui Adorno.
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
programul de confecționare a făpturilor geniale, fiind neglijat pînă la suspiciunea de a nu fi cu adevărat o ființă umană) va fi supus unui draconic program de educație, al cărui deznodămînt nu putea fi, potrivit previziunilor pedagogice, decît apariția unui intelect de sclipire meteorică. Pe scurt, don Avito aplică o schemă de eugenie cu intenția de a dărui speciei un exemplar impecabil sub unghi spiritual. În efortul său educativ este ajutat de filosoful Don Fulgencio de Entrambosmares, care joacă în roman
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
scopul unui amuzament îngust, Unamuno făcînd figura unui bufon afectat care se simte mult mai bine printre arlechini decît printre idei. și apoi lipsește perspectiva, unghiul de la înălțimea căruia lipsa virtuozității literare să fie compensată de claritatea unor distincții de intelect. Din acest motiv Unamuno e un lamentabil exponent a ceea ce Spengler numea undeva Froschperspektive (unghiul de vedere al broaștei), în contrast cu Vogelperspektive (perspectiva păsării). Unamuno e un plat în pedanteria cu care caută fleacuri simpatice de pus în gura măscăricilor. O
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
sunt inexistente în primul an. În fine, întinderea monotonă a cîmpului se răsfrînge asupra dispoziției însemnărilor, de unde tonul sec, de catastif în care sunt trecute episoade scurte, a căror descriere e palidă sub unghi estetic. Autoarea nu are meandre de intelect, fiind în carență de subtilități psihologice, de aici și aerul de ființă nesofisticată, fără pretenții docte, care zugrăvește direct, adică în termeni generali, încercările prin care trece. Textul e iremediabil plat, ca Bărăganul în care a fost întocmit. Într-un
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
totul postumă. Mai precis, Pandrea e un înviat din morți al cărui destin literar începe în 2000, odată cu publicarea Jurnalului mandarinului valah la Editura Albatros, o carte atestînd flegma unui spirit malițios, la care vitriolul sufletesc se îmbină cu ascuțimea intelectului. De atunci titlurile succedîndu-se într-o cadență aproape anuală au făcut din olteanul născut la Balș, fostul județ Romanați, o figură de indubitabil blazon scriitoricesc. Un autor stupefiant în accepția nobilă a termenului. Simplu spus, Pandrea se numără printre acele
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
este vinovată pentru că îmblînzește suferința prin transferarea ei în imaginație, permițînd astfel dominarea ei și lăsînd-o neschimbată în realitate. 1 Fără nici o legătură, bineînțeles, cu Adorno, Șerban Cioculescu ajunge în 1928, în polemica sa cu Mircea Eliade, la aceeași idee: „Intelectul, sau rațiunea, sau spiritul n-are nici o finalitate utilitară, nici chiar a mîntuirii noastre. Spiritul este un scop în sine”. 2 Este uimitor că Adorno nu apelează deloc, în abordarea raportului omnatură, la datele antropologiei moderne, care a arătat că
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
e criză de sistem, și amenințare profundă, prin acest conformism politicos, protocolar față de puterile constituite. Ca și mari probleme - Mediterana, de pildă, axul milenar al civilizației noastre, ridicînd interogații în fața cărora au avansat propuneri luminoase, dar fără urmări pragmatice, un intelect de talia lui Paul Valéry și alte mari spirite ale Europei. Și n-o să le rezolve bătînd din palme miniștrii care se întîlnesc cîteva ceasuri într-o reuniune pretențioasă. Să nu confundăm planurile! Și dacă sîntem o Academie, trebuie să
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
spiritual. E reacția spontană la un cîmp de forță pentru a cărei sesizare nici gustul și nici talentul nu pot face nimic. Tocmai de aceea un tablou te inspiră prin nuanțe de duh, fără să te împingă la comentarii de intelect. Cînd apar comentariile, pictura încetează spre a face loc criticii plastice, care e forma doctă de a altera un talent prin acoperirea lui cu teorii oțioase. De aceea, dacă lăsăm deoparte menirea de colportor care mijlocește artistului relația cu un
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
principala lui virtute stă în calmul fără încrîncenări pe care il emană. Filosofic însă, senzația de déjà-vu cu care dai peste termeni bătătoriți nu poate fi înlăturata. Sub unghiul apetitului pentru nuanțe, Pîntea e previzibil și monoton, făcînd impresia unui intelect care trăiește din ruminarea acelorași teme pe care le-a avut și în urmă cu două decenii. Autorul are prudență de a repeta idei consacrate și rareori iese din coerciția convențiilor pentru a spune ceva neașteptat, cum se întîmplă în
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
actuală, acordarea unei asemenea gratulări în mai mare măsură instanței video, ce nu încetează a-și spori autoritatea? Ea se bucură de primatul imaginii, care e mai acaparantă decît cuvîntul, ducînd la diminuarea capacității de abstractizare, la o capotare a intelectului în concret, conform unui dicton cartezian adaptat: non vidi, ergo non est. Reducția reacției raționale duce nu numai la sărăcirea vieții interioare, dar și la pasivitate civică, la o nătîngă sumisiune față de trompele de breaking news, care se substituie cunoașterii
Un telesceptic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4372_a_5697]
-
fi dorit-o Avicenna pe calea ascetică, în ciuda „lațului” rămas la picior (dorul pentru cele lumești, impulsurile drăcești, sinele inferior). Totuși, chiar și ceea ce s-ar putea numi „mistică raționalizantă” la acest filozof (ascensiunea către divinitate, dar strict legată de intelect) se petrece în aura gândirii, iar cel care o practică este un „știutor”, un maestru al meditației, un „fericit al Adevărului”. Textul apare pentru prima oară în limba română. (G.T.) În numele lui Allah cel Iertător, Îndurător! Căci doar în El
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
de mediul electroacustic - generând combinații sincretice surprinzătoare, originale; un muzician cu concepții, opinii și atitudini ferme - întotdeauna temeinic, prompt și în mod nuanțat argumentate; un profesionist sobru, exigent, performant, erudit, sensibil, implicat în mod constructiv în viața Uniunii Compozitorilor; un intelect superior ce-și asumă cu inteligență elitismul. Stimată doamnă Maia Ciobanu, care credeți că au fost pașii mai importanți realizați de muzica românească, în ansamblul ei, în ultimele două decenii? Există câteva câștiguri indubitabile pentru muzica românească de după decembrie ’89
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]