964 matches
-
un medalion pentru tine, pentru cînd nu voi mai fi pe acest pămînt, spune privind-o fix pe nevasta lui Cepoi. Cu ochii strălucind, atît din interes cît și din cauza vinului, femeia scoate o mulțime de "ah, oh!" și alte interjecții. Practic, tremură toată și își pune medalionul. Cum îmi stă? întreabă șters spre Cepoi. Ia nu te mai prosti! Zorzoane pentru indieni. Nimeni nu-l ia în seamă. Cazacioc o invită la dans și se avîntă, după o muzică imaginară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-o dintr-un adânc spirit de modestie, eu mulțumindu-mă să repet de trei ori celebrul cuvânt rostit de grecul Arhimede în momentul descoperirii principiului vaselor comunicante: EVRICA! Ua! Ua! Adăugând prima vocală la cea de a doua, am format interjecția "UAU!" atât de folosită de vorbitorii de engleză încât a intrat în rostirea noastră cotidiană, exprimând mirarea, admirația și uimirea privitorului atunci când se află în fața unui lucru, a unui fapt deosebit. Văzându-ne pe toți frații lângă el pentru prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ce kitsch oribil!“, șușotea fina elită intelectuală. În fine, spectacolul de pe scenă se sfârșește, dar armonia nu coboară și În sală! Ies să salut publicul. Sunt primit cu ovații de unii, cu răceală de alții (la București neajungând Încă moda interjecției huo la operă). Dintr-odată, Îmi văd propria mână ridicându-se pentru a opri aplauzele, se face tăcere În sală și Îmi dau seama că acum trebuie să și spun ceva. Discursul meu a subliniat caracterul neobișnuit al serii, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că stau cu acesta din urmă mai mult de vorbă decât cu dânsul, dar cum, Doamne, să stau de vorbă cu Tata dat fiind că nu face decât să tacă și să pronunțe doar din când în când câte o interjecție, fiind nemul țumit și veșnic nervos?! și cum treaba aceasta funcționează tot timpul, încep să mă simt asemenea unei „biete fetișcane pierdute“, apoi încep să am îndoieli față de starea sănătății sale mintale și, în sfârșit, trec la o stare de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
genul, numărul; acordul cu substantivul determinat; pronumele personale propriu-zise și de politețe; pronumele și adjectivele pronominale demonstrative (asociate frecvent adverbelor de apropiere/depărtare); pronumele și adjectivele pronominale posesive; numeralul; verbul; adverbul (de loc, de timp, de mod); prepoziția și conjuncția; interjecția; * nivelul sintactic: propoziția simplă/dezvoltată; numărul cuvintelor unei propoziții; locul ocupat de un anumit cuvânt în propoziție; propoziția enunțiativă/interogativă/exclamativă; propoziția afirmativă/negativă; raportul de coordonare și de subordonare la nivelul propoziției/frazei (în măsură mai redusă); * nivelul stilistic
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
de diferențiere a formelor pronominale personale propriu-zise, respectiv de politețe; exerciții de adaptare a formelor pronominale și verbale la tipul de situație de comunicare; exerciții de realizare a acordului adjectiv substantiv determinat; exerciții de actualizare în enunțuri a unor adverbe, interjecții, a ,,cuvintelor de legătură" (conjuncții, prepoziții) etc.; * exerciții sintactice exerciții de identificare a cuvintelor unei propoziții, a numărului acestora; exerciții de transformare a propozițiilor simple în propoziții dezvoltate și invers, a propozițiilor afirmative în propoziții negative (fără valorificarea terminologiei); exerciții
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
sunete/grupuri de sunete, asocierea unor onomatopee cu realitățile corespunzătoare generării acestora), Caută cuvântul potrivit! (corespunzător plasării unui anumit sunet în poziție inițială/mediană/finală), Cine face așa? (onomatopee actualizând anumite sunete elemente din planul naturii cărora li se asociază interjecțiile respective), Jocul sunetelor, Cu ce sunet începe (sfârșește) cuvântul?, Găsește repede și bine! (cuvinte care conțin un sunet dat), Sforăie calul, Bate gongul, Fă/spune ca mine? (vezi și posibilitatea exersării pronunțării unui sunet în structuri repetitive de tipul ,,Luna
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
301, din această perspectivă: diferențierea cuvintelor prin prisma a ceea ce le definește: cuvinte-nume (substantive comune, proprii), cuvinte-însușiri (adjective), cuvinte-acțiuni (verbe), cuvintele prin care numărăm (numerale), cuvinte prin care arătăm cine cu cine vorbește (pronume), cuvinte-loc, cuvinte-timp etc. (adverbe), cuvin-te-sentiment, cuvinte-zgomot (interjecții propriu-zise și onomatopeice), cuvinte de legătură (prepoziții și conjuncții) prin: Cine este?, Ce este?, Cum se numește?, Jocul numelor, Împărăția anotimpurilor (substantive), Cum este?, Cercul culorilor, Mare mic, Azi/acum mă simt... (adjective), Ce face?, Jocul meseriilor (verbe), Jocul numerelor
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
fi siguri că Gigi, Monica, Irinel & Co. există. Și sunt și ubicui. Schimbi canalul și dai tot de ei. De fiecare dată mai au ceva de spus, ceva de arătat, iar televiziunile se bat să le surprindă orice gest, orice interjecție și să împărtășească poporului aceste frânturi de materie divină. Prin urmare, nu e de mirare că astfel de personaje îi bântuie pe români întrun fel sau altul, indiferent de gradul de cultură al fiecăruia. De fapt, oamenii sunt parazitați de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
unui teren virgin; e drept, astăzi e practic imposibil a adopta acest sistem, dar nu despre asta vreau să vorbesc. Acel “a alege loc curat/de arat și semănat” fixează de fapt vechimea, de prin neolitic, a obiceiului. Iar frecventa interjecție “aho” este de fapt un vechi verb indoeuropean, ca de altfel și a ara, semnificând curățarea terenului de vegetația veche. Pâinea, care la noi se face de 7 milenii, ia acum forma colacului, adică a Soarelui, și conține grâu din
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu vărul său Zaharie țin locul buhaiului. „Reprezentarea e abia la început, dar povestitorul ține să o percepem în desfășurarea ei „naturală-. De aceea, ni se adresează astfel: „Și ce să vezi?ăcititorul / ascultătorul imaginar). Din această „reprezentație nu lipsește interjecția „hăi, hăi!, atât de sugestivă pentru „rama povestirii-, ambianța ce tocmai s-a înfiripat. Urmează o adevărată scenă comică: copiii se așteptau să fie bine primiți, numai că se ivește o „hapsână de nevastăși le strică socotelile. Tot năduful colindătorilor
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
-I scăpăra picioarele-, ―a o pârli la fugă-, ―a se duce tot într-o fugă-, ―a o croi la fugă-, ―a-și lua rămas bun de la călcâie-, ―a o șparli-. Se observă că limbajul e presărat cu numeroase exclamații și interjecții. Scrisul lui Creangă e lipsit de metafore, el fiind așa cum afirma Garabet Ibrăileanu, ―unicul prozator român care are particularitatea asta-. Expresivitatea limbii provine în mod deosebit din folosirea de comparații, repetiții și hiperbole. Semnul distinctiv al oralității stilului lui Creangă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de metafore, el fiind așa cum afirma Garabet Ibrăileanu, ―unicul prozator român care are particularitatea asta-. Expresivitatea limbii provine în mod deosebit din folosirea de comparații, repetiții și hiperbole. Semnul distinctiv al oralității stilului lui Creangă este abundența expresiilor onomatopeice, a interjecțiilor și a verbelor imitative: ―haț!-, ―țuști!-, ―zbrrr!-, ―alelei-, ―hârști-, ―huștiuluc-, ―huța-, ―trosc-, ―pleosc-, ―a bocăni-, ―a bâzâi-, ―a clămpăni-, ―a găbui-. Creangă folosește în mod frecvent dativul etic, pentru a arăta că povestitorul sau ascultătorul participă sufletește la acțiune: ―aici
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Schlegel la 1818. Aceasta se petrecea tocmai în perioada când evoluționismul trebuia să câștige teren în gândirea istorică în urma publicării de către Darwin în 1859 a operei sale despre originea și evoluția speciilor pe calea selecției naturale. Contrar evoluției naturale de la interjecții și onomatopee la cuvânt și de la senzație la sens, rădăcinile indoeuropene atribuiau minții omului primitiv noțiuni și concepte, sensuri generale dezgolite de orice relație cu perceperea nemijlocită a realității. „Imposibilitatea de a explica științific facultatea miraculoasă a omului primitiv de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
26). Max Müller, mai la curent cu progresele științelor naturii și intrat în polemică cu Darwin, comite aceeași eroare ca Renan: „Cele 400 sau 500 de rădăcini ce rămân ca elemente constitutive ale diferitelor familii de limbi nu sunt nici interjecții și nici imitații. Omul, în statutul lui primitiv și perfect, avea nu doar, ca animalul, puterea de a-și exprima sentimentele prin interjecții și percepțiile prin onomatopee. El poseda printre altele facultatea de a da o expresie mai articulată percepțiilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sau 500 de rădăcini ce rămân ca elemente constitutive ale diferitelor familii de limbi nu sunt nici interjecții și nici imitații. Omul, în statutul lui primitiv și perfect, avea nu doar, ca animalul, puterea de a-și exprima sentimentele prin interjecții și percepțiile prin onomatopee. El poseda printre altele facultatea de a da o expresie mai articulată percepțiilor naturale ale spiritului său. Această facultate nu era opera sa. Era un instinct și, ca orice instinct, obicei ereditar, se putea naște din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
scos din vreun animal inferior”. Prin despicarea unității genetice și evolutive a formei și sensului limbii, Max Müller se vede pus în situația de a explica cum s-a putut ca niște sunete naturale să ajungă a denumi sensuri generale. „Interjecțiile, afirma el, și sunetele imitative sunt singurul material posibil prin care s-a putut construi limbajul uman; adevărata problemă este deci aceea de a ști cum, pornind de la interjecții și de la sunete imitative, putem ajunge la rădăcini. Analiza tuturor limbilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
putut ca niște sunete naturale să ajungă a denumi sensuri generale. „Interjecțiile, afirma el, și sunetele imitative sunt singurul material posibil prin care s-a putut construi limbajul uman; adevărata problemă este deci aceea de a ști cum, pornind de la interjecții și de la sunete imitative, putem ajunge la rădăcini. Analiza tuturor limbilor ne întoarce la rădăcini, pe când experiența ne arată că interjecțiile și sunetele imitative sunt singurele începuturi ale limbajului pe care noi le-am putea percepe. Dacă am putea uni
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prin care s-a putut construi limbajul uman; adevărata problemă este deci aceea de a ști cum, pornind de la interjecții și de la sunete imitative, putem ajunge la rădăcini. Analiza tuturor limbilor ne întoarce la rădăcini, pe când experiența ne arată că interjecțiile și sunetele imitative sunt singurele începuturi ale limbajului pe care noi le-am putea percepe. Dacă am putea uni aceste două elemente, problema ar fi rezolvată”. Imposibilitatea de a pune de acord rădăcinile indoeuropene cu sursa naturală a limbajului a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
poată spune mare lucru despre forma lor primară și despre modul cum s-a constituit limbajul. Totuși, scoase din nebulozitatea lor semantică, dezbrăcate de grandoarea ideatică cu care au fost înconjurate, ele nu-și pot afla altundeva originea decât în interjecții și în sunete imitative. Privind limbile indoeuropene ca rezultat al gramaticalizării formulei aglutinante, iar pe aceasta ca rezultat al depășirii stadiului silabic, Bréal percepe evolutiv și unitar constituirea limbii, fapt remarcat cu entuziasm în 1876 de André Lefèvre: „Retrăgând originea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a tot ce experiența lingvistică autohtonă și latină aducea în simbioza celor două popoare. Eliberați de copleșitoarea încărcătură fonematică, morfematică și semantică pusă de neogramatici în psihicul omului primitiv, etimologii pot aborda acum istoria cuvântului de la simplu la complex, de la interjecții și onomatopee la sistemele fonetice și gramaticale care satisfac toate subtilitățile gândirii și cunoașterii umane. În noua perspectivă a cercetării, compararea cu alte limbi se face nu pentru a afla sursa cuvântului, ci pentru a-i înțelege continuitatea lui specifică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
paradigma latinului Deus. Tot cu d era la greci Δημήτηρ, corespondentul feminin al lat. Ju piter și al sintagmei grecești Ζεύς πατήρ. Demetra era la greci „mama pământului”, „stăpâna”, zeița fertilității și a agriculturii, cu forma prescurtată μά folosită în interjecția Μά γά! „Mamă Terra”, de unde rezultă că δ, γ și ζ (ζευς) erau doar pronunții regionale ale aceluiași cuvânt. Alte confirmări: 1) Sfera semantică a compusului δήμος, dor. δάμος, în care prima silabă este o variantă a lui γή, preia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este un mijloc foarte des întrebuințat în graiul familiar și popular spre a da vorbirii o mai mare plasticitate, un colorit stilistic” (p. 97). În aceste limite el caută să găsească „un fir al Ariadnei” împărțind cuvintele onomatopee în 1) interjecții: a) primare (ah, of, văleu), b) chemări sau alungări pentru animale (cuțu, piri-piri), c) adresări către copii (bâja, bibi, baubau), d) cuvinte-ecou (papa „mâncare”, mama, tata) și 2) cuvinte imitative: a bâjbâi, a mormăi; treancafleanca, cioc-boc; țânțar < ț-ț, bârzăun
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a depune (icre)”, sl. skot „vite”; lat. catulus „pui de animal, cățel”, catellus „cățeluș”, cattus, catta, „pisică”, germ. Kater, vgerm. katoro „motan, cotoi”; lit. katẽ „pisică”, irl. catt, gal. cath etc. A se compara sl. koška, germ. Katze, rom. câț!, interjecție pentru alungarea pisicii. Orientarea acțiunii spre o finalitate este prezentă și în spaniolul catar, „a (de)gusta, a încerca, a cerceta, a privi, a căuta”, ceea ce aruncă lumină asupra etimologiei cuvintelor românești a căta și către, acesta din urmă având
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din cunoașterea senzorială. Când expresia interjecțională, cauzată de contactul cu realitatea, a fost reprodusă din memorie pentru a relata o stare fizică anterioară, atunci maimuțele antropomorfe au făcut primul pas spre homo sapiens ca produs al evoluției speciilor, atunci senzația/interjecția a devenit sens/cuvânt, iar colectivitatea umană a intrat în posesia instrumentului cunoașterii și autocunoașterii prin care domină totul. Filozofia idealistă, la care se raportează și Scraba, substituie calea reală a cunoașterii de la senzație/interjecție la monada sens/cuvânt și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]