6,119 matches
-
pe jos. Ultimul lucru care îți atrage atenția este biroul încărcat de hârtii, iar în mijlocul lui, mașina de scris. O mașină de scris mecanică, cu tastele rotunde și carul mic, probabil din perioada războiului. Acum personajul tău X își privește interlocutorul. Va trebui să mergi cu imaginația mai departe și să creezi un al doilea personaj, astfel încât povestea să aibă un contur cât mai plauzibil. De data aceasta va prinde viață în ochii lui X și ai tăi, o femeie. Și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
au fost cam nesărate. Tot e bine că, uite, am puterea să o mai și recunosc. Așa cum la fel de trist e și faptul că această glorioasă conștientizare se produce întotdeauna cam târzior, când zăresc privirile iritate și gurile lejer pungite ale interlocutorilor. Atunci îmi găsesc scuza că ăștia nu prea au simțul umorului. Da' ce m-a apucat pe mine să încep așa? Ei, poftim! Așa mi-a venit și gata, ce n-ndietilamina mea! Trebuie să spun totuși că toată povestea asta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
iapă. Cum e iapa care ar trebui să priceapă, domnule? Ha, ha, ha! (Valy avea, când era interesat, un râs măgulitor, cu un hăhăit mărunt pus pe-o melodie ascendentă, optimist, cuceritor; așa reușea probabil, să-l cucerească repede pe interlocutor; râs parcă imprimat cândva pe o bandă de magnetofon și redat oricând, la comandă, prin simpla apăsare pe buton) Te superi, castelane, dacă îndrăznesc să-ți deschid ochii? Zii! Păi mătăluță cu cine scrii textul piesei zi de zi în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
noi toate acestea. Nu se potrivesc deloc valului cu care merge societatea noastră înainte. Fiți liniștit. Știi bine că, dacă intelectualitatea noastră nu este atee, se duce dracului județul... Discuția noastră, evident, devenise periculoasă. Cu atât mai mult cu cât interlocutorul meu putea să bată șaua anume, ca să mă bage pe mine la apă, ceea ce nu credeam totuși că s-ar putea întâmpla. Nu vă e frică să glumiți așa? - îl consolez eu pe Regizor. Crezi că se poate glumi altfel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cerere la primărie ca să li se dea o casă, fuseseră repartizați (culmea !) chiar aici, în acest apartament. Încerca să se lase pătruns prin toți porii, de atmosfera acea caldă, pe care numai Karin-tante știa s-o înfiripe. Știa să cucerească interlocutorul prin felul ei de a nara și de a și etala ideile. În tot răul și un bine. Pila funcționă în sensul că găsise, nu un post de profesor, cum era și firesc în toiul anului școlar, ci un post
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
merem, o fost, litere "litri", bugătă "multă, destulă", nu-i bai..., Vaaai, țîpe-i Dumnezeu...): acestea aparțin modului de a vorbi al persoanelor în cauză, dar prezența lor masivă poate indica, sociolingvistic, și un grad mai mare de solidaritate, de familiaritate (interlocutorii nu își mai caută cuvintele, nu se străduiesc să recurgă la limba standard). Un efect comic involuntar e produs de contrastul dintre conotațiile idilic-tradiționale ale limbajului popular și jargonul modernității ("După ce te-aduni cu el, mă, îmi dai un bip
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
io mă mai duc pe la el, îi mai duc o horincă, îi mai duc nu știu ce"); pînă și frigiderul devine un spațiu al nedeterminării ("Am niște chestii care trebuie puse prin frigider"). Imprecizia formulărilor e compensată de ceea ce se știe dinainte; interlocutorul nu e surprins, nu simte nevoia să ceară explicații, dovedind o perfectă familiaritate cu situația ("Am înțeles!"). Personajul principal vizat (ministrul) e desemnat cel mai adesea prin termenul generic, specificat în context, omu' ("Vedem ce zîce omu', da?"; "mai acu
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
ca și faptul că, indiferent de ele, sistemul funcționează. În dialogul mituirii, numerele de înregistrare ale contractelor scoase la licitație se confundă cu sumele puse în joc (viceversa!): 100 și 80 sînt de fapt 146 și 106, lucru pe care interlocutorii nu și-l lămuresc pînă la sfîrșit ("Poate că-s atâta cu tot cu TVA!"); oricum, imprecizia logică nu contează, pentru că există întotdeauna un mod mai simplu de identificare ("Mă, alea două mai mari din alea cinci!"). Plasate în afara eticii generale, lumea
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
când se ocolește adevărul. Această ultimă formă este cea mai rafinată. Aș menționa faptul că această formă a minciunii, eludarea i-a scos din încurcătură pe foarte mulți subiecți umani care sub o apăsare psihică poate induce în eroare orice interlocutori, uneori chiar și organele abilitate ale legii. Cine dorește să mă contrazică îi rezerv dreptul la replică. Aș mai spune că minciuna a existat din toate timpurile, numai că sunt foarte contrariat în zilele pe care le trăim de efectul
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
poate din cauza fumului țigărilor cu marijuana care plutea deasupra meselor. Nu-i mai păsa nici de extratereștri, nici de transmiterea la distanță a gîndurilor; se Întreba cu toată sinceritatea de ce naiba intrase În acest local infect și Își alesese drept interlocutor acest român imbecil. Votca i se evaporase din stomac, lăsînd În urmă, prin efectul de cavitație, un fel de vacuum uleios care i se ridica uneori pînă În gît, provocîndu-i o senzație de vomă. Îi venea să-și scoată limba
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
căreia, din câte mi-am dat seama, trebuia să ne dedicăm acum. La Început s-a prefăcut că nu mă observă. Personal, m-am străduit să par cât mai visător și mai distrat. Dar apoi mi s-a părut că interlocutorul meu exagerează un pic cu rolul lui. Scufundat În integramă, nu-și ridică privirea câteva minute bune până când, indignat, m-am văzut nevoit să cobor palma pe clopoțel. Atunci portarul se uită În sus, aproape absent, Își strânse ochelarii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o altă muscă. Cu curaj, dar convulsiv, mergea țanțoș pe obiectul alungit de metal, trecu de o agrafă pentru hârtie și se Îndreptă spre un stilou. Reuși să inspecteze și niște coli de sugativă, Înainte să-mi dau seama că interlocutorul meu vorbea de ceva timp. — Responsabilitatea e pe umerii persoanei mai vârstnice, În ciuda faptului că tribunalul preferă o altă viziune, chiar și-n zilele noastre. Acesta este unul dintre lucrurile pe care Martin ar vrea să le schimbe. O fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cărbune și flori părea mult mai preocupat să-mi detalieze cât de mulțumit era că el și cu Boris erau din nou parteneri. Așa că, spre seară, am hotărât să iau tramvaiul spre Mizerie. Un sfinx, mă gândeam, ar fi un interlocutor mai indicat. Străzile care se află la nord de faimosul spital municipal sunt Înguste și murdare, cartierul de locuințe, Întunecos și răvășit. La câteva străzi depărtare există o gară care face legătura cu porturile și stațiunile de vară din nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a avut ochi decât pentru femeia aceea, care părea să-l bage în boli, și poate c-ar fi reușit măcar să-i smulgă o întîlnire scurtă, atît cît îi trebuia lui să-i arate femeii că știe să fie un interlocutor de valoare, "cel mai mare trombonist", cum îl tachina Liuță -, dacă nu era gaița aceea de Mioara, care se ținea scai de el, cu tot felul de propuneri mărețe de subiecte pentru instruirea de a doua zi. O femeie tînără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din aburul așternutului Rădăcina veștedă a părului încâlcit Retezat și străpuns de ochi Acest O din care răsar dinți Coapsele secerând văzduhul. — Vezi, îmi amintesc citatele din ce în ce mai bine pe măsură ce avansez, spuse profesorul, adresându-mi-se de data aceasta ca unui interlocutor real, nu ca reprezentantului unui public nevăzut. E din Eliot, nu-i așa? Nu pot să-l sufăr. Un constipat, un nenorocit de puritan frigid. Se cam temea de vagine, nu crezi? Doar că, în contextul ăsta, e greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spunea că primul lucru pe care trebuie să-l faci ca să rămâi întreg la cap atunci când un tip vine la tine cu un vagin în scobitura genunchiului este să-i spui altcuiva. Anormalul se normalizează prin descrierea lui în fața unui interlocutor. Dacă îl excluzi, nu face altceva decât să capete aura sinistră a alterității. Dar problema era cam așa: Alan era deja afectat de ironia dramatică a trădării. Adulterele creaseră o lacună între ceea ce știa el și ceea ce alții știau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
stabilesc contactul cu vreuna dintre ele În piață, Însă ceva de pe chipurile de acolo mă avertiza să nu cumva să fac așa ceva. Am spus deja că la momentul acela Încă eram destul de burghez și, prin urmare, Îmi doream drept prim interlocutor, ca să zic așa, drept prim partener În conversația umană, o persoană care să facă parte din ceea ce eu atunci consideram a fi o clasă superioară. Dat fiind că locurile cele mai probabile În care puteam Întîlni o asemenea ființă superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
A, credeți-mă, făceau ei loc și pentru natura omenească În peșterile alea. În fiecare dintre ele era de găsit și cîtea o canapea confortabilă! Nu uitau niciodată de canapeaua confortabilă. Rowe simți din nou răsuflarea puturoasă a entuziasmatului său interlocutor. — Nu credeți că-i timpul să vă continuați drumul? Îl Întrebă el. N-aș vrea să vă pierdeți clientul din cauza mea. Abia rostise aceste cuvinte, că le și regretă. Judecînd după ochii lui blajini și obosiți, bietul om avusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lupta împotriva comunizării țării este de a ajunge la o înțelegere între organizațiile politice democratice și cele de stânga». (într-o notă a SSI din 26 iunie 1944). Ceea ce îl preocupa pe Maniu era măsura în care reprezentanții PCR, deveniți interlocutori ai partidelor democratice, acționau cu acordul tovarășilor lor de la Moscova, considerați de el «adevărații conducători ai PCR».” Înlăturarea lui Antonescu, programată pe 26 august 1944 a avut loc puțin mai devreme la 23 august 1944, opozanții săi profitând de ocazia
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
august 1968 a dat legitimitatea necesară noului regim, a consolidat puterea lui Ceaușescu în raport cu ceilalți competitori interni și a accentuat cursul autonom al politicii externe românești. Datorită acestui moment, vreme de mai bine de un deceniu, Ceaușescu a devenit un interlocutor demn de încredere pentru președinți ca Charles de Gaulle, Richard Nixon sau Jimmy Carter, dar și pentru organismele economice internaționale, Banca Mondială și FMI;” După 1971, regimul Ceaușescu a întrerupt cursul liberalizării interne. Vizita în China și mini revoluția culturală
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
îl cheamă, îl trage de mânecă, îi supune atenției o problemă, îi încarcă brațele cu un teanc de corecturi. „Doctor Cavedagna!“, „Ascultați, doctor Cavedagna!“, „Să-l întrebăm pe doctor Cavedagna!“, iar el se concentrează de fiecare dată asupra cererii ultimului interlocutor, cu ochii ficși, bărbia tremurând, gâtul răsucindu-se în efortul de a ține în suspensie și în evidență toate celelalte probleme nerezolvate, cu răbdarea dezolată a oamenilor prea nervoși și nervozitatea supersonică a oamenilor prea răbdători. Când ai intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
amănunt din petrecere, cu toate că interesul său părea cu totul acaparat de tînăra pasageră așezată În fața lui, la numai vreo două sute de pași, așa Încît s-ar fi putut crede că uneori, cînd se oprea să-l asculte pe vreunul dintre interlocutorii ei, l-ar fi privit drept În față - văzîndu-l -, cu toate că era evident că se afla departe de locul pînă unde bătea lumina focului. Iar cîteodată, cînd ea izbucnea pe neașteptate În rîs, fericită și amuzată, Oberlus avea senzația că rîsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
surprins, ca și cum Întrebarea i s-ar fi părut stupidă: - Cu luminile... - Luminile? - Luminile! Acum bătrînul fu cel care se neliniști cu-adevărat. Oare nu știi ce sînt luminile de poziție ale unui vapor? Oberlus nu răspunse, conștient de faptul că interlocutorul lui trecea printr-unul din frecventele momente de criză și că avea să prefere să amuțească de-a binelea dacă băga de seamă că tema Îl interesa prea tare. De aceea păstră tăcerea; comentă ceva neinteresant despre ridicolele evoluții ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
știa exact cine era acea femeie, nici pînă la ce punct depindea de Oberlus. Carmen de Ibarra - erau atît de Îndepărtate vremurile În care fusese Niña Carmen pentru cineva - păru să priceapă că deocamdată nu avea să obțină nimic de la interlocutorul ei și Își reluă lunga plimbare pe insulă, care se transformase Într-un fel de rutină ce Îi producea totuși o satisfacție ieșită din comun. Încă nu avea o idee prea clară despre cum avea să fie viitorul ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate‑ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său. Johan sau Jan Valtin (cred că așa se numea), Într‑un acces de jelanie, căuta să‑și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu‑i firav și zâmbetu‑i stins. Iar pentru o clipă Îi apăru În minte zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]