1,806 matches
-
jurământului de către noii imigranți” (p. 219) și din senzația că n-ar „mai putea niciodată” să trăiască „în România” (p. 219) trage știința că ar fi „un american get-beget” (p. 219). Adaugă însă acestei luări la cunoștință în logică paraconsistentă interogația: „Numai în America pot fi atât de relaxați în ceea ce privește trecutul. Nu mi-a verificat nimeni dosarul?” Adică, „eu cred că sunt american pentru că n-aș mai putea trăi în România și oficiez o ceremonie, dar de ce nu s-au uitat
ANDREI CODRESCU: Transparenţa S.U.A./U.S.A. transparence (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339585_a_340914]
-
fiica sa Marină, „8 martie”, aniversări și anotimpuri) sau evenimente gnoseologice, existențiale ori moral-religioase (răspunsul și întrebarea, darul, moartea unui poet, timpul și sufletul, singurătatea, drumul). Tensiunea lirica se concretizează în tablouri de idei și sentimente, de trăiri, neliniști și interogații. Spiritul creator figurează existența poetica precum o cățărare oximoronică: „În fiecare zi, un pas etern/ M-apropie, mă duce spre infern./(...)/ Urcăm, urcăm spre hăuri, poftitori/Visându-ne o clipă, dezertori” („Cățărătorii”). Escaladarea are loc în tăcere, se derulează în
Liviu-Florian Jianu: Imnuri împotriva duplicitătii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339601_a_340930]
-
Al treilea item îl constituie păstrarea eternului feminin și a misterului feminin (p. 17) în limitele aspirației de a întrupa și “tipul afroditic” de femeie iubitoare, și “tipul demetric” de femeie fecundă și mamă. Al patrulea item se individualizează ca interogație în legătură cu sine, cu iubirea și cu faptele lumii. Rezultatul interogației este o cunoaștere practică și o împăcare cu destinul. Al cincilea element al formulei existențiale îl regăsim în inițierea prin iubire și în “mitologia seducției” (p. 32). În toate laturile
FELICIA GHERGHINA: Formula existenţială a femeii în proza lui Mircea Eliade, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339618_a_340947]
-
misterului feminin (p. 17) în limitele aspirației de a întrupa și “tipul afroditic” de femeie iubitoare, și “tipul demetric” de femeie fecundă și mamă. Al patrulea item se individualizează ca interogație în legătură cu sine, cu iubirea și cu faptele lumii. Rezultatul interogației este o cunoaștere practică și o împăcare cu destinul. Al cincilea element al formulei existențiale îl regăsim în inițierea prin iubire și în “mitologia seducției” (p. 32). În toate laturile sale această formulă o găsim la Maitreyi. O liniște sufletească
FELICIA GHERGHINA: Formula existenţială a femeii în proza lui Mircea Eliade, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339618_a_340947]
-
este căutarea adevărului și înseamnă „a fi pe cale”. Această comunicare este o comunicare filosofică și are două caracteristici: de a fi cunoaștere și de a fi iluminare (Kant a scris chiar un studiu „Ce este iluminarea?”). Câmpul activității reflexive, orizontul interogației, perimetrul gândirii filosofice îl constituie esența lumii, sensul vieții, locul omului în comunitate, relația lui cu semenii și cu universul. Cunoașterea se definitivează în iluminare. Drumul uimirii lui Platon și al îndoielii lui Descartes, transformarea Ideii Absolute la Hegel, trăirea
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
reușește ca într-un timbru nou să dea dea curs dificilei metafore genitivale de „carte a vieții” (carte-viață), reprezintă unul dintre indicatorii unei viitoare recognoscibile voci în lirica românească. Sub implicatura poetică principială se dezvoltă o tematică meditativă: neliniștile și interogațiile adolescenței, cristalizarea iubirii, despărțirea, timpul, casa pustie și necunoscutul. Cartea vieții capătă contur nu ca un dat, ci ca un construct. Ea se constituie din trăiri și amintiri, stări de spirit, imagini și reacții. Existența se scrie prin acte, fapte
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
însumi („am încercat și eu ani de zile (...) să mă evit pe mine însumi. N-am izbutit”). Există, se constată, „o competiție cu tine însuți și cu neantul”. e) A cincea dimensiune în ecuația existențială se constituie din „nevoia de interogație” și din „dilemele conștiinței tulburate de întrebări fără răspuns”. Omul inteligent, afirmă N. Manea alături de G. Călinescu, „e un om care gândește”, care „își pune întrebări”, așa încât un țăran analfabet este „potențial egalul lui Kant”. Întrebările despre divinitate, n-au
NORMAN MANEA: Elementele formulei existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339627_a_340956]
-
nu are tărie de caracter, este resemnat, sărac, dar fudul și „își petrece timpul bârfind”. Opțiunile și acțiunile scriitorului Jean Băileșteanu delimitează un profil în care intră: necunoașterea sentimentului de ură și de invidie, atașamentul față de carte și de scris, interogația despre sensul lumii și rostul omului, credința în ideea că „scriitorul este o conștiință”, atașamentul pentru cinste și dreptate, iubirea pentru țărani, obsesia pentru ideea de destin, „greșeala de a crede că lumea este ca el”, viața conform rațiunii („nu
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
ficțiune”, ne permite să evidențiem cea de-a doua rută-elipsă pe care gravitează listele de lecturi: imaginarul. În covârșitoarea lor majoritate, cele zece recomandări țin de propensiunea spre ficțiune. Lecturile formative sunt totodată centre de iradiere a creativității, libertății și interogației. Gabriel Liiceanu evidențiază „bucuria” adusă de lectură, fuga prin carte „în altă viață” și creșterea prin citit „fără să se vadă”. Conex, evocă „arestul cultural” indus de cele două liste pe care i le-a dat Constantin Noica (și care
DAN C. MIHĂILESCU: Invitaţie ispititoare în paradis, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339636_a_340965]
-
prin conjuncția adversativă „dar“: „Macii de pe țărmurile asiatice încep să înflorească, / dar inima mea este grea“. Contrastul este principala modalitate de creație. În poemul Îmi înfășor degetele pe încheietura mâinii tale, gestului tandru și acaparator din titlu i se opune interogația finală, menită să anuleze povestea de până aici, o poveste dedusă din efecte: „Dar spune-mi adevărul, / iubirea mea: / pentru cine mă părăsești?“. Interesat de fatum și morav, Edward Foster aplică ipostazele acestora la fapte istorice. Lirica sa conceptuală înglobează
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339651_a_340980]
-
specii și subspecii ale genului liric, Liviu Jianu este egal cu sine însuși și dă măsura supremă a talentului său. Am mai precizat, retorica poetului este pretextul unor amintiri de demult despre viața bunicilor, a părinților, despre propria viață. Prin interogațiile sale, de fapt, un monolog interior, autorul se întoarce în timp până la anii primelor înțelesuri sau mai curând, neînțelesuri, căutate apoi, toată viața: Iar răspunsul, devenit sintagmă arhicunoscută, era un fel de tainică înțelepciune, prin câteva simple cuvinte: “Știe Dumnezeu
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
revista „Scrisul Românesc”, Nr. 5 / 2017 Victor Munteanu se consideră Prizonierul tăcerii (Editura Junimea, Iași, 2016). De aceea, volumul său cel mai recent are două secțiuni: Oare până unde am ajuns?, respectiv, Ieșirea din cuvinte. În prima, autorul, sub presiunea interogației firești, care ar fi rezultatul unei asemenea atitudini (specifică și altor poeți, între care și Lucian Blaga - după cum recunoștea acesta în poemul Autoportret), ilustrează unele efecte, dintre care primul, deloc suportabil, că a ajuns să fie privit cu suspiciune de către
Victor Munteanu: Prizonierul tăcerii. Cronică literară*, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339247_a_340576]
-
în cheie teologică, care vine să continue sau, de cele mai multe ori, să întărească ceea ce sugerează celelalte platforme explicative. În acest fel, dezvoltările tematice din textele realizate de Părintele Profesor Ioan Cristinel Teșu se înscriu în acest orizont de reflecție, de interogație responsabilă, cu caracter constatativ, probatoriu, dar și vizionar, în legătură cu statutul familiei astăzi, cu presiunile exercitate, dar și cu evoluțiile ei posibile și necesare. Problematizările ca și soluțiile sugerate vin din direcția unui teolog care cunoaște în profunzime realitățile despre care
PR. PROF. DR. IOAN C. TEŞU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341414_a_342743]
-
tropicul suspină,/ orientalul prinț e-n desfrânare,/ în pântecul pământului e frig:/ Evanghelia Poeziei nu moare!” În Calea sa, Poetul trăiește toate stările Cuvântului pentru că el reprezintă esența creației. CARTEA a II-a ‒ Prezentul trecut: am fost! stă sub semnul interogației: „Am fost ori sunt, cine mai știe oare?” și este un adevărat excurs prin existența Celui ce-și caută adevărata sa înfățișare: „Cine sunt? Cine ești? Cine-i Cine?”, prin problematica Poeziei ca mijloc de cunoaștere, dar și prin carnea
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
pe fluturi tinerețea mă apasă,/ tăcută-mi este mâna cu care astăzi scriu ... ” O altă particularitate o constituie ceea ce numim figuri ale modificării ordinii cuvintelor (inversiunea, dislocarea, elipsa), dar și figuri ale modificării intonației, cu scop retoric, interpretativ (invocația, exclamația, interogația retorică): „Aliluia! Mântuirea și slava și puterea să fie ale Poeziei!/ Pentru că adevărate și drepte sunt povârnișurile sale,/ imn triumfal întru gloria Clipei înalț!/ Facă-se, deci, un alb stânjenel inima ei pofticioasă,/ îi voi răspunde cu glasul dintâi,/ căzut
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
temerară și singulară de supraviețuire a eului moral. În al treilea rând, impresionează capacitatea sa de penetrație în cele două universuri (social și psihic), vitalismul imaginilor artistice născute în acea zonă dinamică dintre scriere și oralitate, aflată sub semnul unei interogații fără sfârșit. Poetul codifică spaima sa de vid moral, în ipostaza de combatant terorizat, obligat să trăiască într-o lume-ospiciu în care cavalerii păcatului fac legea, iar ea, lașitatea, simbolizează vârful unei generații nestatornice în pasiuni și-n vicii. Întoarcerea
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
streașina frunții umbrită de vreme, ochii se-ngrămădesc. Gura cea strâmbă oare va mai putea rodi cuvinte drepte? În cioburile chipului cubist frica se-ncuibează: oare va recunoaște Cerul hidoșenia aceasta, când lutul cărnii sfâșiate se va risipi în brazde? Interogația săgetează dureros înseși rădăcinile ființei. Și, om fiind, om din trup, suflet și duh, ca și aproapele său, misticul, poetul mistic, se lasă pradă “dorului” (Sâmbăta Paștilor, 2013; Bocet 13) și “lacrimilor” (passim): Poate doar lacrima împietrită ca un munte
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
Mariei Ileana Belean e cât un univers. Poeta stăpânește atât figurile de stil, - tropii - , cât și figurile de cugetare, de sintaxă poetică. Aș aminti, în frecvența folosirii, câțiva dintre tropi: epitetul, metafora, prosopopeea, comparația, dar și sindetonul și asindetul, elipsa, interogația ori exclamația retorică, ca mijloace poetice de care se folossește orice poet. Epitete: „amurgul însângerat”, „seri albe”, „alb poem”, „frunze rănite”, „gândul aspru”, „liniștea duioasă”, „visul înfiorat”, „lacrima împietrită”, „aerul sculptat”, „vorbele șuierate”, „degetele oarbe”, „ramul adormit” ș.a. Metafore: “adăpostul
PROF. VASILE POPOVICI, MEMBRU LSR – FILIALA IAŞI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341959_a_343288]
-
Victorita Duțu dezvăluie și reda cu sensibilitate și rafinament propriile reacții sufletești profunde, în fața acestui gest suprem al Creatorului. Ea știe că o totală comuniune spirituală cu Tatăl Ceresc implică starea de libertare deplină, adică eliberarea completă de păcat. Astfel, interogația “Doamne, nu sunt liberă,/ Cum să vin în libertatea Ta ?”, are darul de a ne relevă un suflet frământat de dorință evadării din firea pământeasca și de setea de a se împărtăși din Izvorul desăvârșirii. Cel pe Care eu Îl
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
noastră!? Cum e posibil așa ceva!? Cine are putere să facă așa ceva!? Ce știa acest om și cine se temea de ce știa el!? Din păcate România în 2016 înseamnă frică, suspiciune și forțe nevăzute care de fapt ne decid viața!” Exclamațiile, interogațiile retorice, abundența de semne de punctuație arată că și Victor Ponta era tulburat de forțele nevăzute „care ne decid viața”. Cineva ar putea adăuga: ...ne decid viața, ne saltă în carieră, ne umplu de bani și ne sponsorizează politic; iar
SRI, moartea, frica () [Corola-blog/BlogPost/337981_a_339310]
-
în interiorul aceleiași generații. Regizorii nu mai pot crede în curente, nu mai încearcă să le configureze ei inșiși, ci preferă să articuleze, fiecare, poetici separate, perfect reductibile la un creator sau altul. Pe doi îi numești chiar tu, în această interogație care ar merita un răspuns mult mai amplu, fiindcă atinge unul dintre centrele vitale ale fizionomiei teatrului contemporan. - Cum ți s-a părut publicul de la Sibiu? - Viu, animat, deschis, civilizat. Și, totuși, parcă erau și spectatori un pic mai apăsați
Sibiul, planeta teatrală şi miracolul [Corola-blog/BlogPost/100013_a_101305]
-
în cuvinte!". E gata oricând să răspundă solicitărilor circumstanței sau CLIPEI, cu o replică uneori efemera ( martori infideli ai clipei), alteori, menită să sfideze timpul cu o desăvârșire intransigenta (,,Din supunere oarbă, sfințească-mi-se Cilpa!"). Câtă emoție înfiorata fulgera interogațiile care primesc și răspuns din nevoia de aflare a cunoașterii!,,Poet? Nicidecum! Sunt testamentul dintâi al iubirii. Prima silaba din ultimul șopot? Nu știu!Moarte, acordează clavirul tăcerii din mine și, ajută- mă, Doamne, să trec!" Rostirea harică dar și
METAFORA EVANGHELIA INIMII, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344298_a_345627]
-
facă alegerea corectă.” Pornind de aici, rezultatul este acela că „alegandu-L pe Hristos devenim moștenitorii Săi, ai tuturor bogățiilor și ai gloriei Sale.” În povestirea „Oile ascultătoare”, scopul educativ al cărții " Între zâmbet și suspin” reiese foarte clar din interogația finală. „În timpul primului război mondial, niște soldați turci voiau să fure o turmă de oi în timp ce ciobanul dormea. Acesta trezindu-se a pus mâinile pâlnie la gură, si a chemat oile la el, așa cum făcuse totdeauna. Oile au luat-o
UN MANUAL DE CRESTINISM PRACTIC, SEMNAT DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344332_a_345661]
-
sub noaptea de alteritate pe care o poartă ca pe o povară, scriitorul își descoperă energiile din zenit și ține sub control, din vamă-n vamă, copilul într-un ținut parcă pre-edenic, la școală, la liceu și mai apoi student, interogațiile grave, căutările, consacrările, colosul propriului aisberg - VIAȚA.” In aceste trepte de cunoaștere cititorul se regăsește pe sine însuși. Conceput cu o structură polifonică, romanul înmănunchează prin eroii săi un singur destin, la conturarea căruia contribuie toți ceilalți, care nu sunt
ION CATRINA – TĂRÂMUL UMBRELOR – O REEDITARE MAI MULT DECÂT NECESARĂ de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342947_a_344276]
-
de dragoste de o frumusețe aparte construiește, cu real succes, o logică a iubirii. În acest sens, cuvântă prin intermediul a tot ce-l înconjoară. Se adresează în mod direct ei, iubitei, începându-și poemul cu nu mai puțin de cinci interogații directe și imperative, parcă dorind a se asigura că-i atrage atenția, că se face ascultat, acolo, undeva departe, peste timp și peste bariere de orice fel și, totuși, atât de aproape: „Știi să asculți? Auzi vântul la fereastra ta
UN TEMPLU CU MUZICĂ DIN CUVINTE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343048_a_344377]