1,350 matches
-
el în alergare. De fiecare dată îl întâlnesc din nou. Natura ființei lui e sărbătorească, prezența lui translucidă. Văd într-o clipă mândria gândului care se naște și umilitatea față de propriul gând, văd elanul sanguin al gândului rostit și suspendarea interogativă care-l menține într-o irezolvare frenetică. În prezența acestui om, deîndată devii apt de propria ta prezență, adică de experiența propriilor tale contradicții, te recapeți în lumina dureroasă și fericită a renunțării la tine. Așa mi-l închipui pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mod convingător tema banului, îngemănată cu tema familiei și cea a destinului. - VARIANTA 6 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Tudor Arghezi, Saștept?) 1. sinonime: pulbere - praf, nimicnicie; nu intră - nu ajunge, nu se deschide 2. În titlul formulat ca propoziție interogativă, semnul întrebării are rolul de a marca grafic interogația retorică, semnalând intonația ascendentă specifică unui enunț interogativ. 3. [a călca / a trece pragul (cuiva), a se pune prag, a pune piciorul în prag, a se lovi (cu capul) de pragul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de puncte) (Tudor Arghezi, Saștept?) 1. sinonime: pulbere - praf, nimicnicie; nu intră - nu ajunge, nu se deschide 2. În titlul formulat ca propoziție interogativă, semnul întrebării are rolul de a marca grafic interogația retorică, semnalând intonația ascendentă specifică unui enunț interogativ. 3. [a călca / a trece pragul (cuiva), a se pune prag, a pune piciorul în prag, a se lovi (cu capul) de pragul de sus, a bate/a toci pragurile, din prag în prag, în prag de... etc.] De multă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
modalitate ex presivă de formulare a unor neliniști și incertitudini ontologice. În acest context stilistic, conjunctivul are rolul de a institui un plan ipotetic, al probabilității, exprimând acceptarea dezolată a limitelor condiției umane. Aglomerarea verbelor la conjunctiv în toate enunțurile interogative (de exemplu: Ce să aștept să vie și ce să înțeleg) le conferă și un rol retoric, menit să sugereze inutilitatea oricărei așteptări. 7. Epitetul din structura Cu aripi adormite [...] lăstunii sugerează neputința înălțării, imposibilitatea zborului, deci absența elanului ascensional
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
observa G. Călinescu. - VARIANTA 10 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Camil Petrescu, Patul lui Procust) 1. sinonime: retras - izolat, însingurat, solitar; rarefiată - eterică, suavă, imponderabilă 2. În enunțul reprodus, semnul întrebării are rolul de a marca grafic sfârșitul enun țului interogativ și intonația ascendentă specifică. 3. [a avea de gând, ai da prin gând, ai trece prin cap un gând, a sta pe gânduri, ași lua gân dul (de la ceva), a pune pe gânduri, (iute) ca gândul, gând la gând (cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în spiritul intransigentului autor: "Schimbarea subiectului o reverie"(2004), Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante (2004, 120 pagini), "Zbor în bătaia săgeții" (2006, 328 pagini), "Omul recent" (2006, 504 pagini). Această din urmă carte este o focalizare interogativă dar și o critică a modernității și a pseudomorfozei sale, postmodernitatea. O radiografie marcată de presentimentul dureros al unor pierderi tip repere morale sau la vie interiéure în favoarea progresului exterior, generator în chip paradoxal, al relativizării valorilor creștine, asupra căreia
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sufăr odăile lui nemăsurate,... pendulul,...ceștile albastre preistorice etc."), detaliile construiesc descriptiv, însă în răspăr, opunînd convenției romanești o subtilă așezare în schema preteriției, ca retorică introductivă, prevenindu-ne totodată asupra structurii personajului și a superiorității sale spirituale. Ludică descripție interogativă, în plus, iată deschiderea unui roman al cărui amfitrion dă tonul inconfundabil al jocului ironic. Întreaga dispoziție inaugurală pune în scenă discursul dublu al ironiei, acela care necesită o corectare semantică de proporții, printr-o lectură à rebours. Mod de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și eu, veneam, nu veneam"), cuvinte regionale care contribuie la culoarea dialectală ("duglișule", "cuc armenesc", "găbuiesc", "te-am căptușit", "tuflind", "am bojbăit", "chisăliță", "oleacă", "s-o drămăluiască"). Creangă își asumă rolul de povestitor și uneori se adresează cititorului prin propoziții interogative ("Eu, atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte? ", ironia "te joci cu marfa omului", sau altădată când moșul cel poznaș din iarmaroc este considerat "nebun" și "javra dracului". Memorabilă este ironia Smarandei care, fără a cunoaște adevărul în legătură cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o masă pe care se aflau hârtii, versuri, ziare rupte, un manuscript de zodii. Dionis este un erou romantic însetat de cunoaștere; orfan, sărac, singur, având "un cap de o sălbăticită neregularitate", un chip melancolic, un spirit elevat, o conștiință interogativă. Această nuvelă are la bază motivul "lumea ca vis", fiind considerată o nuvelă onirică. Punctul de plecare îl reprezintă confuzia voită dintre realitate și vis, încât eroul consideră spațiul și timpul categorii subiective (nu există timp și spațiu decât în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ilustrează ideea că limba personajelor lui Caragiale este o limbă vorbită, subliniindu-se repulsia scriitorului față de scrisul frumos, disprețul său pentru rețetele estetice, modelele și procedeele tradiționale consacrate. În continuare sunt analizate formele stilului oral pe care le cităm: fraze interogative și exclamative, ziceri tipice, construcții întrerupte, așazisele anacolute, expresii idiomatice, proverbe, locuțiuni verbale, repetarea cu inversiunea ordinii cuvintelor, rotacizarea specifică limbii muntenești, mai-mult-ca-perfectul perifrastic ș.a. De asemenea se observă că, atunci când dialogul încetează și încep comentariile scriitorului, acesta folosește și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
agitat se degajă destule semne de întrebare. Interogația e poate semnul lor distinctiv, de natură a stimula încă, de nu mă înșel cumva, interesul cititorului. Ca și istoria, viața pune mereu întrebări. Le-am putea defini pe amândouă prin seriile interogative la care sunt silite a da răspuns. Studiosul și cititorul se apropie de ele cu propriile interogații, care sunt ale prezentului, marcate însă de subiectivismul celui care chestionează. Astfel înțeleasă, istoria nu e doar un efort de restituție a trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a-și spune cuvântul, alături de politologi, sociologi, antropologi. Analize remarcabile pe această temă s-au produs în serie, antrenând reacții și controverse. Eseul subscris de Fukuyama anul trecut, în plină degringoladă a ideologiilor totalitare, a atras cel mult atenția, relansând interogativ problema unui sfârșit al istoriei (The End of History?), sfârșit pe care autorul îl plasează în ordinea imanentă, chiar dacă pe sema unor concepte de sursă hegeliană. Ideea autorului e că s-a ajuns, în lumea contemporană, la un grad destul de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mai liberă activitate umană, cea mai îndepărtată de scopuri practice imediate. Chiar dacă în timp artele s-au diferențiat, s-au specializat, se înrudesc tocmai prin finalitatea lor. Scopul este acela de a delecta, de a crea o stare de tensiune interogativa, de a instrui, de a-l apropia pe om de Dumnezeu. Trăsătură comună celor șapte arte este aceea că se raportează la situații existențiale semnificative. Dintre arte, cinematograful reprezintă una din formele cele mai complexe de exprimare a acestui cumul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
citată , p. 135-138 28 Propoziția nu se adresează numai rațiunii, ci și afectivității. Unele propoziții au latura informativă pe primul plan, altele, latura expresivității. De altfel, latura expresivă ocupă primul plan nu numai în propozițiile artistice, ci și în propozițiile interogative, optative, imperative, exclamative, e tc . Într-o propoziție interogativa este împinsă în prim-plan nu forma logică ci forma extralogică - întrebarea. In vreme ce structura judecății care se afla pe planul al doilea într-o propoziție interogativa poate fi „S este
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
numai rațiunii, ci și afectivității. Unele propoziții au latura informativă pe primul plan, altele, latura expresivității. De altfel, latura expresivă ocupă primul plan nu numai în propozițiile artistice, ci și în propozițiile interogative, optative, imperative, exclamative, e tc . Într-o propoziție interogativa este împinsă în prim-plan nu forma logică ci forma extralogică - întrebarea. In vreme ce structura judecății care se afla pe planul al doilea într-o propoziție interogativa poate fi „S este P” ori „aRb”, structura întrebării nu poate fi
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
ci și în propozițiile interogative, optative, imperative, exclamative, e tc . Într-o propoziție interogativa este împinsă în prim-plan nu forma logică ci forma extralogică - întrebarea. In vreme ce structura judecății care se afla pe planul al doilea într-o propoziție interogativa poate fi „S este P” ori „aRb”, structura întrebării nu poate fi decât ori „S este ?" ori "S?P", dacă întrebarea vizează un autoraport, sau „?Rb”, „a?b” și „aR?” daca întrebarea se refera la un etero-raport. La fel, ceea ce
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
tranzitiv și obiect, determinat și determinant), și de categorie gramaticala în sensul ce constituent (de tipul SN = sintagmă nominală, SV= sintagma verbala, N = nume, V =verb, etc.68. Astfel se va putea explica noțiunea de "tip de frază” (afirmativă, negativă, interogativă), arătând, de exemplu, ca între propozițiile; „Nu am dat nimic nimănui." și „Nu am văzut acest spectacol” există același raport ca între propozițiile: „Am dat ceva cuiva” „Am văzut acest spectacol." De asemenea, s-ar putea explica de ce fraze foarte
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
citată , p. 135-138 28 Propoziția nu se adresează numai rațiunii, ci și afectivității. Unele propoziții au latura informativă pe primul plan, altele, latura expresivității. De altfel, latura expresivă ocupă primul plan nu numai în propozițiile artistice, ci și în propozițiile interogative, optative, imperative, exclamative, e tc . Într-o propoziție interogativa este împinsă în prim-plan nu forma logică ci forma extralogică - întrebarea. In vreme ce structura judecății care se afla pe planul al doilea într-o propoziție interogativa poate fi „S este
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
numai rațiunii, ci și afectivității. Unele propoziții au latura informativă pe primul plan, altele, latura expresivității. De altfel, latura expresivă ocupă primul plan nu numai în propozițiile artistice, ci și în propozițiile interogative, optative, imperative, exclamative, e tc . Într-o propoziție interogativa este împinsă în prim-plan nu forma logică ci forma extralogică - întrebarea. In vreme ce structura judecății care se afla pe planul al doilea într-o propoziție interogativa poate fi „S este P” ori „aRb”, structura întrebării nu poate fi
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
ci și în propozițiile interogative, optative, imperative, exclamative, e tc . Într-o propoziție interogativa este împinsă în prim-plan nu forma logică ci forma extralogică - întrebarea. In vreme ce structura judecății care se afla pe planul al doilea într-o propoziție interogativa poate fi „S este P” ori „aRb”, structura întrebării nu poate fi decât ori „S este ?" ori "S?P", dacă întrebarea vizează un autoraport, sau „?Rb”, „a?b” și „aR?” daca întrebarea se refera la un etero-raport. La fel, ceea ce
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
tranzitiv și obiect, determinat și determinant), și de categorie gramaticala în sensul ce constituent (de tipul SN = sintagmă nominală, SV= sintagma verbala, N = nume, V =verb, etc.68. Astfel se va putea explica noțiunea de "tip de frază” (afirmativă, negativă, interogativă), arătând, de exemplu, ca între propozițiile; „Nu am dat nimic nimănui." și „Nu am văzut acest spectacol” există același raport ca între propozițiile: „Am dat ceva cuiva” „Am văzut acest spectacol." De asemenea, s-ar putea explica de ce fraze foarte
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
prozastic al Virginiei Woolf. Lucrând la To the Lighthouse, scriitoarea își zicea că ar trebui să inventeze un nou termen pentru cărțile ei, unul care să înlocuiască apelativul cam impropriu de roman. Eventualul alt cuvânt pe care și-l propune interogativ este elegie. Citind romanul în manuscris, soțul ei l-a calificat drept poem psihologic. Adrian Marino a semnalat faptul că, fără arborarea termenului, D. H. Lawrence, Malraux, Sartre, Simone de Beauvoir, Antoine de Saint-Exupéry, Camus practică autentismul prin faptul de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a limbii române surprinde contribuția unor scriitori la îmbogățirea expresivității limbii române. În comunicarea din 1925, Vorbirea populară din puncte nouă de vedere arată trăsăturile principale ale stilului oral țărănesc din proza epică : frecvența mare a dialogului, onomatopeelor, a propozițiilor interogative, repetiția, înlăturarea propozițiilor prin simple alăturări sau cu ajutorul conjuncției și, „evitarea exprimării mai abstracte", predilecția pentru diminutive : „ele sunt expresia dezmierdării, a milei, a intenției de a cuceri bunăvoința, simpatia, cum și a ironiei " În Vieața păstorească, în capitolul Imagini
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
care este Însăși ființa sa și pe care ni-1 putem Însuși recitînd mantra” ... Nu mai trebuie să dăm exemple de forța cuvîntului care poate vindeca sau poate ucide... Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. „... de ce nu vii tu, vină” ... Formulele interogative sunt cele mai eficiente În acest tip de discurs pentru că ele provin din inimă (care este centrul universului). Culianu: „omul dotat cu un sintetizator fantastic produce efecte care lansate În spațiul pneumatic vor induce o magie intersubiectivă”. Cătălina suferă de
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
semăna cu/ un diavol căzut într-o groapă postbelică// Saxonul Um era cel mai blond dintre/ Noi. Știa totul despre Filon și/ Iulian Apostatul/ Slavul Nidalov cânta mirabil, visându-l/ în fiecare noapte pe Marmeladov/ Hindusul Gebarau era cel mai interogativ./ Și cel mai întunecat// Despre mine,/ doar ei pot să depună mărturie". La fel, o banală plecare la mare, spre legendarul 2 Mai, se convertește într-o călătorie inițiatică spre insula Macao, în care Ulisele postmodern (ce urmărește, atenție, traseul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]