551 matches
-
ardeam de nerăbdare să mă întorc la lucru. Obișnuiam să-mi omor după-amiezile așezat pe treptele din spatele casei, urmărind cum pândește păsărelele motanul proprietăresei. Chico tocmai pusese ochii pe o gaiță albastră, când am auzit o voce cântată care mă interpelă: — Nu te-ai plictisit încă? M-am uitat în jos. La piciorul scării nu era nimeni altul decât Lee Blanchard. Avea sprâncenele împânzite de copci și nasul teșit și învinețit. Am râs și i-am răspuns: — Cam așa stau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
asta pentru mine! Știi! O să închiriez o cameră și o să țin dosarele acolo, dar, iubi, fii alături de mine. E al meu și am nevoie de tine... și o știi. Abia în clipa aia dădură cu ochii de mine. — Bucky, mă interpelă Lee, zi-i și tu. Fă-o să-nțeleagă. Era cea mai nostimă replică pe care o auzisem până acum în tot circul ăsta cu Dalia. — Kay are dreptate. Ai comis cel puțin trei infracțiuni la cazul ăsta și treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Am văzut că mâna mea o strânge pe a lui Madeleine de parcă aș fi vârât-o într-o mănușă de box de 230 de grame. Fetița de bani gata îmi șopti: — Îmi pare rău, Bucky. Îmi pare rău. Apoi mă interpelă o voce veselă: — Domnule Bleichert. Mi-am ridicat privirea, fiindcă vocea aceea suna extrem de fericită și de normală. Era Martha McConville Sprague, care-mi întindea o foaie de hârtie. Am luat-o cu mâna liberă. Martha îmi zâmbi și plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ieșire. Peste câteva minute Kay a ieșit din clădire, înconjurată de un roi de copii și profesori. Când a rămas singură lângă mașină, m-am îndreptat spre ea. Aranja în portbagaj un braț de cărți și lucrări, cu spatele la mine. Am interpelat-o: — Cât ți-a permis Lee să păstrezi din suta de mii de parai? Kay încremeni cu mâna pe un teanc de picturi făcute de copii. — Ți-a povestit Lee despre legătura dintre mine și Madeleine Sprague? De-aia ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
orele două din noapte, băiatul, care la-nceput nu-i crâcnise, se trăsese lângă el și-l trezise, se pusese în fund pe marginea priciului lui Gărgăriță, îl scuturase cu ambele mâini de umărul de luptător de circ și-l interpelase spumegos și răstit: - Dar ce, n-are voie omul să se căsătorească? Nu-i dați voi permisiune omului să se căsătorească?... N-are el voie să se însoare?... E cumva un păcat?... Se opune cineva?! Gărgăriță, harță care fumase la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Colour You Like", pentru a nu se mai opri decât o singură dată. (Mic incident cu sala, pe fondul în care el își fulgera și biciuia publicul, cu aversele unui intens pasaj de coloratură: - Ce faceți acolo, domnule Floyd? fu interpelat de o voce sosită din sectoarele reci, de pe margini, voce care nu pricepea nici s-o pici de ce domnul Floyd alerga, ca un bezmetic, pe la toate acele instrumente imaginare, căutând să facă el totul. - Cânt, doamnelor... sau, cel puțin încerc
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În laptele matern pe care-l păstram În frigiderul de la birou, de lângă lifturi. M-am dus la Celia și am Întrebat-o, ca de la femeie la femeie, ce măsuri mă sfătuiește să iau Împotriva unui dobitoc care, atunci când l-am interpelat În Davy’s Bar, a pretins că să pui alcool În hrana destinată unui copil de trei luni Înseamnă „să te râzi puțin“. Încă-mi amintesc grimasa de dezgust de pe fața Celiei, care nu era destinată nenorocitului de Bunce. Folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
rând pe rând Bani Sueif, el-Minia, apoi Manfalut, unde ni s-a alăturat un om în vârstă. Chiar în noaptea aceea, profitând de liniște și de somnul copiilor, începusem să scriu la lumina unei lumânări, când noul pasager m-a interpelat: — Hei! Tu de colo! Du-te de scoală un marinar! Văd în apă o bucată mare de lemn care ne va fi de folos mâine la bucătărie! N-am gustat nici tonul de ienicer, nici glasul răgușit, nici îndemnul făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
n-aveam nici o Îndoială. Ceea ce s-a confirmat Încă Înainte de a fi ajuns În camera ei, unde m-a rugat să intru pentru câteva clipe. Într-un mod neașteptat, dar s-a confirmat. Ne aflam pe coridor când m-a interpelat din senin: - Spune-mi, te rog, când l-ai văzut ultima oară pe Toshiro Fujimori? Ca să vezi ce o preocupa acum pe doamna psiholog!.. Și eu, care aș fi putut să jur că În mintea ei nu mai putea Încăpea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o doamnă mai în vîrstă din sală. Și cum se face că mai toți realizatorii acestor filme sînt tineri ? „Ce vă atrage pe voi, tinerii, care practic nu ați trăit în această perioadă, să faceți filme despre comunism ?”, l-a interpelat dînsa pe un tînăr regizor. „Pentru că nu înțeleg ce s-a întîmplat atunci și nimeni nu-mi explică !”, a reacționat, sincer și spontan, acesta. Dar cea mai neașteptată și profundă „neînțelegere” a venit din partea unei studente din public la vizionarea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
însă doar prin alte fapte sociale, au constatat, de mult timp, părinții sociologiei. Cîtă vreme nu vom învăța deci să formulăm întrebări pertinente despre societate, nu vom avea nici șansa unor răspunsuri edificatoare pentru societate. Cîtă vreme vom continua să interpelăm doar „mentalitatea”, nu vom afla decît că putem fi și așa, și altminteri și că, oricum, asta e... E dilematic, dar nu foarte folositor ! Hendiri bendiri — Ia stai, cicăle ! Ce cătai neapă în timnic ieri pe la zorilă ? — Dacă !... — Cică, te
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prima noastră discuție. Au urmat mai multe zile în care treceam pe lîngă el în drum spre slujbă, făceam un mic semn din cap, iar el rămînea cu ochii cufundați în careurile sale de cuvinte. Într-o zi m-a interpelat el : — Am SIDA ! m-a anunțat calm, fără să ridice ochii din hîrtiile sale. M-am simțit dator să mă opresc, să-l compătimesc măcar puțin și să mă interesez de detalii. Am aflat astfel că, de fapt, el are
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este o armă tăioasă, foarte disprețuitoare. De aceea, am și folosit-o eu atunci, răspunzându-i în treacăt cu un „da” lapidar numai. Dar uite că n-am apucat să-mi flexez genunchiul pentru următorul pas, căci dânsul m-a interpelat din nou (de această dată, însă, întrebândumă ceva ce, probabil, în mintea lui sărac mobilată, chiar îi crea puternic sentimentul de inteligență): „Zi-mi, mai exact, ce reiese din faptul că tu citești, altceva decât că știi să citești?” Ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la trecători și la toate cele oferite de scena deschisă, care este strada. Deși nu mîncase de zece ore, Ilarion nu simțea foamea, chiar dacă în urmă cu cinci ore începuse să-l roadă rău stomacul, de regulă gol. Cineva îl interpelează: Nu mă mai cunoști, nu? Ilarion se uită la omulețul care stătea popenchi în fața lui, cu un aer ostentativ. Nu-l mai văzuse niciodată, sau dacă îl văzuse, cu siguranță îl uitase de tot. Încearcă un răspuns în doi peri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cînd în cînd indiferența lor se însuflețea de trasul rar și liniștit al crîsnicului la lumină; atunci, în ochiurile plasei, clipeau stropi iar, pe sînul adînc, scînteia o bahliță. După ce, plin de cuviință, își ridicase pălăria, unul din pescari fu interpelat de domnișoara Cornelia. Impresia era că, pentru o conversație mondenă, bătrînul nu dispunea de cea mai potrivită costumație: un suman încins cu sfoară, aruncat pe pielea goală, cu vițe de păr care răzbăteau dintr-o pălărie spartă; ca niște gînjuri
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
timp, tânărul mi-a și smuls rolul, întorcându-se dintr- odată spre stânga. — Și dumneavoastră... tot la premieră ? Nu pe mine mă întreabă ; nu, din fericire. Privește pasagera din fața mea, așteaptă răspuns. Doamna nu-și dă seama că a fost interpelată. Rămâne în aceeași poziție, absentă, concentrată, ca și cum nu l-ar vedea. Tăcerea se prelungește. Femeia tresare brusc, simțind cumva ciudățenia amuțirii. — A, da... desigur. Își îndreaptă umerii, vinovată. Îl privește pe intrus, cu lentilele ei impenetrabile. Îl cunoașteți deci pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe toți? Repet, Mucianus ne sfătuiește să așteptăm... Răspunsul lui Antonius veni imediat, sec. — Există momente când sfaturile vin după ce se petrec faptele, zâmbi el. Asta e clipa noastră. De ce să-l așteptăm pe Mucianus? Imprudența ta! Calvia Crispinilla îl interpelă pe Antonius imediat ce acesta intră în casa ei de la Poetovium. — Am venit să aflu vești despre fratele meu. Calvia îi făcu semn, și Antonius se așeză în fața ei. — Am auzit că tocmai ai venit din Italia. Știi ceva despre Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
într-o atare situație! Noi l-am instituit pe Omphal rațional, pentru a avea un sprijin și pentru a eluda misterul apariției vieții. Ei au ajuns altfel la omphalul lor, prin credință oarbă, sentimente și multă patimă!... Preamărind absurd Nimicul, interpelînd Absolutul și tăind mii de păduri ca să publice comentarii teologale! E o inepție să te mărginești la ipoteza că Omphal a creat o singură lume sau o singură specie conștientă! Să mai adaugi apoi că i-a mai trebuit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
Era o cățea albă, șchioapă de când o împușcase într-o noapte jandarmii, și atât de rea că o țineau ziua legată ca să nu muște pe vreun trecător. Până să deznoade el sfoara, Ioana se înapoia cu oalele pline. Copilul o interpelă, urmînd-o în ogradă: ― Ne lași să ne jucăm cu câinii matale și cu cățeaua noastră?... Ai?... Ne lași? Baba nu răspunse. Băiețelul se obișnuise la ea, fiindcă până deunăzi a ținut aci pe nepotu-său Costică, tot de vreo cinci ani
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iar cabinetul de la Sankt-Petersburg suspendă corespondența diplomatică cu românii. Prințul Carol și Brătianu contează pe Europa în vederea frînării ambițiilor ruse și fac uz de garanția puterilor semnatare ale Tratatului de la Paris. Camerele române protestează unanim împotriva retrocedării Basarabiei. Guvernul este interpelat de partidul conservator, Brătianu este acuzat că ar fi dispus de destinele țării ca un adevărat dictator. De aceea, el găsește o justificare: convenția semnată cu rușii în aprilie 1877 garantează integritatea teritoriului național. Brătianu este trimis în misiune pentru
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
aproape mereu în asemenea situații. [...] Trebuie de asemenea să reamintim că starea de război cu sovietele nu încetase și că, după retragerea armatelor germane, bandele roșilor au reapărut pe Nistru". Incertitudinile basarabene ajung pînă la birourile Societății Națiunilor și sînt interpelate printr-o cerere de constituire a unei Biserici autonome a Basarabiei. Consilierul francez de pe lîngă Societatea Națiunilor, Louis Canet, reacționează negativ în 1932: Biserica ortodoxă a Basarabiei este alipită încă din 1919 Bisericii naționale române, iar Patriarhatul Moscovei nu mai
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și considerată ca imperialistă și capitalistă. În sfîrșit și acesta este unul din aspectele acestui dialog tragic între doi oameni politici legați de două ideologii dușmane, dar aparținînd aceleiași țări mici a cărei istorie este marcată de dependență -, Antonescu îl interpelează pe Brătianu. Acesta din urmă i-a reproșat înglobarea armatei române în armata germană după 1941. Dar nu se întîmplase ceva asemănător în 1916 și 1917, perioada în care se producea debutul lui Antonescu și apogeul lui Ionel Brătianu? În
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
rămîne deschisă. S-a dovedit că acest concept de subiect este un construct social, iar ideea unui subiect unitar, coerent și esențial este o iluzie 15. Cultura media tinde nu să construiască ceva de tipul unui subiect și nici să interpeleze indivizii pentru a se identifica drept subiecți, ci să construiască identități și poziții ale subiectului, invitînd indivizii să se identifice cu anumite figuri, imagini sau poziții foarte specifice precum bărbatul Marlboro, femeia Virginia Slim, mama din telenovele sau Madona. Afirmațiile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
clar cadrele propriului studiu. Ar fi fost, de asemenea, plicticos să zăbovească iar și iar în același punct, reluînd la nesfîrșit aceleași obiecții. Cu excepția uneia doar, cea care permite punerea în evidență a propriilor idei. Asemenea înaintașilor săi, Freud îl interpelează pe Le Bon, întrebîndu-l: "Oare, mulțimile sînt cu adevărat atît de puțin inteligente comparativ cu individul și atît de sterile pe cît pretindeți?" Da, posibil, dacă ne gîndim la marile creații intelectuale, la invențiile artei și ale științei. Aici, crede
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
politic și chiar filozofic. Cum semnala deja G. Lardreau, o literatură de imaginație pe bază de speculații sprijinite pe știință poate să pună serios sub semnul întrebării conceptele și aporiile filozofiei. Vom aborda acest discurs cu ajutorul a două figuri care interpelează imaginea pe care omul și-o face despre sine, în prezentul lui și în variantele eventuale ale viitorului: mașina în general, robotul și androidul în particular. Cuvântul "robot" este folosit pentru prima dată de scriitorul ceh Karel Čapek, în piesa
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]