627 matches
-
de pildă, în această scriere (invazia lăcustelor, comparația între fenomene naturale și istorice). De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor, datat în 1686 (P.P. Panaitescu), este o istorie polemică a originilor poporului și limbii române, provocată de interpolările lui Simion Dascălul în cronica lui Grigore Ureche, ca și de unii istorici străini. Argumentarea făcută în manieră umanistă, cu nervus probandi, se bizuie pe cunoașterea limbii latine și a istoriei romane. Prefața, un text memorabil, comunică în stil patetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
de Ledgeway 2007), i.e. deplasare a verbului în domeniul Complementizator (deplasare V-la-C) (v. Ledgeway 2012și bibliografia). Româna veche surprinde reziduuri ale gramaticii de tranziție V-la-C, precum și alte fenomene conservatoare, întâlnite și în alte varietăți romanice vechi (e.g. dislocarea nucleului verbal / interpolarea). Spre deosebire de alte lucrări (mai vechi sau mai recente), care atribuie o importanță sporită în domeniul sintaxei fie influenței slavonei și a altor limbi de contact (cele mai importante fiind latina savantă, maghiara, greaca și italiana) (v. Stan 2013: 21-22 și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de sintaxa românei moderne este dislocarea 11 nucleului verbal (v. Dragomirescu 2013b pentru dislocarea formelor cu auxiliar). Cel mai răspândit tip de dislocare a nucleului verbal este dislocarea auxiliarului sau a structurii clitic - auxiliar de verbul lexical (9), (10) prin interpolarea de constituenți cu statut de grup (elemente XP)12; dislocarea este disponibilă și în structuri cu auxiliar multiplu (11): (9) a. auscrislăsat că... (FT.1571−5: 1r) b. că vei acmușu muri(FT.1571−5: 1r) c. aueilăsat cu al
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
care au condus la apariția unei gramatici V2 în fazele vechi ale limbilor romanice. Un fenomen de asemenea specific fazelor mai vechi ale limbilor romanice, mai rar (însă sistematic) atestat în traduceri și în texte originale, este dislocarea nucleului verbal (/ interpolare / scrambling, v. §II.1.1.2): elementele funcționale din nucleul verbal (complementizatorii a (infinitiv) sau să (subjonctiv), marca de negație nu, pronumele clitice, auxiliarele) pot fi nonadiacente la verbul lexical, elemente cu statut de grup (XP) "interpolându-se" în structura
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în propoziții interogative, fie în propoziții declarative. Există două contexte în care testele sintactice arată cu destulă claritate că avem a face cu deplasarea auxiliarului din domeniul flexionar în domeniul complementizator, nu cu un fenomen de dislocare a nucleului verbal (interpolare / scrambling) în care auxiliarul rămâne în flexiune, iar verbul nu se ridică din domeniul lexical vP (v. analiza românei vechi în §4 infra): (i) structuri cu encliză pronominală la auxiliar; (ii) structuri în care diagnosticele de deplasare a verbului indică
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Poletto 2014) b. primeramente avea ella fata a llui ingiuria întâi avea.AUX.3SG ea făcut DAT lui insultă ' Întâi l-a insultat ea' (italiana veche; Poletto 2014) Structurile de acest fel diferă de structurile dislocare a nucleului verbal (/ scrambling / interpolare), prezente în alte limbi romanice vechi, inclusiv româna veche (Dragomirescu 2013b, 2014, 2015a; v. §4 infra), în care se poate interpola orice tip de constituent, nu doar subiectul. Desigur, exemplele simple (fără clitice pronominale, adverbe care diagnostichează deplasarea verbului etc.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nucleului verbal (v. §II.1.1.2); la fel ca limba modernă, limba veche permite interporlarea de elemente clitice (cu statut sintactic de centru, X0) în structura complexului verbal (143), însă, spre deosebire de limba modernă, în limba veche este posibilă și interpolarea de constituenți nonclitici, cu statut de grup sintactic, XP (144). Grupurile interpolate se plasează între elementele funcționale - auxiliar (144a), auxiliar + auxiliar (144b), clitic + auxiliar (144c), clitic (144d), complementizator în mod tip adiacent la verb (generat ca FIN0, să, sau ca
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Avram [1975] 2007; Stan 2013), fiind discutat în detaliu de Dragomirescu (2014, 2015a). În lingvistica romanică, Poole (2007) îl indică pe filologul Winthrop Holt Chénery ca fiind primul care a observat posibilitatea nonadiacenței pronumelor clitice la verb, denumind acest fenomen interpolare (engl. interpolation). În funcție de analiza sintactică data acestor structuri, în bibliografia de romanistică a mai circulat și termenul engl. scrambling (preluat de la analiza limbilor germanice), cu echivalentul românesc aproximativ dislocare (e.g., v. Martins 2002 asupra portughezei; Dragomirescu 2014, 2015a asupra românei
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
dintre care cele mai importante sunt următoarele două: în primul rând, discontinuități de tipul celor înregistrate în româna veche se pot găsi și în alte varietăți romanice vechi; în al doilea rând, analiza sintactică va arăta că derivarea structurilor cu interpolare se bazează pe procesul sintactic de ACORD la distanță, disponibil și în derivarea altor fenomene și eliminat în trecerea la româna modernă. Tot legat de statutul acestui fenomen în limba veche, să cuvine să indicăm faptul că unii autori (e.g.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
veche au o gramatică dublă: în propozițiile subordonate, sunt atestate clitice și la dreapta negației (clitice orientate spre flexiune), și la stânga negației (clitice orientate spre complementizator) (Rivero 1997) (v. și §III.3.2, text și note); astfel, unele forme de interpolare sunt efectul orientării pronumelor clitice înspre complementizator (cliticele deci nestabilind o relație de adiacență cu verbul). În concluzie, este de amintit aici observația lui Poole (2007: 188), invocată și în§II.1.1.2, și anume că fenomenele de interpolare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
interpolare sunt efectul orientării pronumelor clitice înspre complementizator (cliticele deci nestabilind o relație de adiacență cu verbul). În concluzie, este de amintit aici observația lui Poole (2007: 188), invocată și în§II.1.1.2, și anume că fenomenele de interpolare din faze romanice vechi nu prezintă aceleași trăsături, fapt care sugerează că derivarea lor se bazează pe procese sintactice diferite. Este însă de reținut posibilitatea ca elementele funcționale, în mod tipic adiacente la verb în varietățile moderne, să apară în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
muma Lui și te du în pământul lui Israil (NT.1648: 4v) 4.3.2 Dislocarea predicatului complex Un alt fenomen de dislocare discutat în bibliografie (Todi 2001: 114 pentru cronicile muntenești; Stan 2013: 283; Nicolae și Niculescu 2016) este interpolarea de constituenți în structura predicatelor complexe; ne referim la structura alcătuită din verbul a putea plus infinitiv scurt verbal, ilustrată prin exemple ca (171): (171) a. cum cuvintele tale ceale sfinte să le putemcu drag mareasculta (CM.1567: 251v) b
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
strictă), se poate conchide că structurile cu deplasare V-la-C din româna veche sunt o formă reziduală a gramaticii V2 romanice în româna veche deplasarea joasă a verbului dă naștere la fenomenul dislocării nucleului verbal, specific limbilor romanice vechi (etichetat ca interpolare sau engl. (IP-)scrambling) - dislocarea nucleului verbal se analizează prin deplasare joasă a verbului și verificarea trăsăturilor centrelor din domeniul flexionar prin ACORD la distanță - procesul de ACORD la distanță a fost eliminat diacronic în toate contextele în care are
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
order. Significantly, during this period the marked and unmarked orders were not however necessarily synonymous, but could encode a meaningful contrast". 4 Poletto (2014: §1.2.1) distinge structurile AUX - SUBIECT - VERB LEXICAL din italiana veche de structurile cu dislocare / interpolare din italiana veche, din portugheza veche (Martins 2002) (și, putem adăuga, din româna veche, v. Dragomirescu 2013b): în aceste structuri, spre deosebire de alte construcții cu dislocare analizate în Poletto (2014: cap. 2), subiectul ocupă poziția [Spec, TP], iar auxiliarul se deplasează
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
the early 16th century. It would certainly be reasonable to say that by the mid-16th century, or perhaps, given the figures from Calvin [...], the 1530s, French was no longer a V2 language" (Roberts 1993: 199). 11 Fenomenul a fost denumit interpolare (engl. interpolation) de filologul Winthrop Holt Chénery (Poole 2007), cu referire la structuri cu dislocare care implică pronumele clitice și verbul; un alt termen care circulă, extins de la analiza limbilor germanice și la analiza altor limbi este engl. scrambling. Vom
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pronumele clitice și verbul; un alt termen care circulă, extins de la analiza limbilor germanice și la analiza altor limbi este engl. scrambling. Vom folosi în continuare termenul dislocare, consacrat în bibliografia românească (v. Dragomirescu 2013b). 12 Româna modernă permite doar interpolarea adverbelor clitice (Dobrovie-Sorin 1994; Avram 1999; Alboiu 2002; Ledgeway 2015a; Mîrzea Vasile 2015), care au statut de centru (elemente X0): (i) a. A cam greșit. b. Omul ar (mai) fi (mai) cerut o țuică. 13 Structura cu recomplementarea complementizatorului să
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
spre C) (i), cât și la dreapta negației (orientare spre I) (ii); prima opțiune, prezentă cu totul rezidual și în propoziții principale (iii), a fost eliminată diacronic. Opțiunea de cliticizare orientată spre C explică (cel puțin unele dintre) cazurile de interpolare din spaniola veche (v. și §II.1.1.2, nota 18) (exemple de la Rivero 1997). (i) si me de ti non guardase (spaniola veche) dacă mă de tine nu apăra.PREZ.1SG 'dacă nu mă apăr de tine' (ii) si
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
romanice vechi persistă și un tipar mai arhaic, în care subiectul este întotdeauna preverbal, cliticele sunt adiacente la elementul de subordonare (v. și Rivero 1997 asupra propozițiilor subordonate în spaniola veche și discuția din §III.3.2) și care permite interpolarea de constituenți între elementul de subordonare și verb, fără ca aceștia să aibă o interpretare periferică. Acest tipar arhaic rezultă, cel mai probabil, din deplasarea joasă a verbului (v. §4 pentru analiza românei vechi). 21 Limbile germanice în care regula V2
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Înclinați să Împartă metodele În funcție de operațiile logice dominante În parcurgerea drumului de la necunoaștere la cunoaștere, de unde: metode de analiză (analitice) și metode de sinteză (sintetice), metode globale și parțiale, metode empirice (inductive) și metode teoretice (deductive), metode de extrapolare și interpolare, metode genetice, comparative, analogice etc. Unei asemenea ordonări i se aduce Învinuirea că operațiile În jurul cărora se presupune că ar putea gravita o metodă sau alta, sunt operații care intervin, de fapt, În exercitarea obișnuită a diferitelor forme de activitate
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
toate arătatele potriviri, altceva oferă cartea decât numai o rememorare a vieții autorului, aceasta rămânând, cum spuneam, o materie prelucrată și un fundament, baza de susținere a unei procedări narative care în nici un caz nu renunță la invenție. Intervin acele interpolări de evenimente pur fabulate, în nici o legătură cu biograficul, șocante câteodată până la incredibil. Astfel este în roman acea deconspirare a faptului că în tinerețe eroul săvârșise un omor, un omor involuntar și comis în legitimă apărare dar un omor, o
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
Profesorul a scris, printre altele: „Eu nu am folosit diferențele succesive Di=0,1,2... și nici algoritmii lui Newton. Eu am folosit metode mai simple. Se știe că studenților din anii mari de studiu li se predau Polinoame de interpolare. Dar, cu formulele mele, un elev care a terminat clasa a zecea, bine instruit, poate calcula fără greutate aceste polinoame. În finalul scrisorii, Profesorul a mai scris: „Mai precizez că de modestele mele descoperiri s-au interesat, personal, profesori din
Agenda2003-10-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280783_a_282112]
-
-a, zona relativei (expoziția 2 și divertismentul 2), a subdominantei (expoziția 3 și divertismentul 3); Secțiunea a III-a, Repriza, zona tonicii, cu o structură tematică și tonală care consfințește finalul lucrării. Fiecare fugă, personalizată prin rețeaua tematico-tonală (uneori, cu interpolări tonale de bază, cu permutări între centrii de referință sau în format eliptic), păstrează un suficient grad de „loialitate” pentru o reprezentativitate majoră, semnificativă față de formatul complet al schemei de referință, sinteza generală a corpusului muzical orientat către această formă
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
determinate de consistența și laboriozitatea „facerii”. Structura armonică a temei în si minor prezintă unele dispuneri melodico-acordice speciale prin relevanța relației de tip cadențial subdominantă-dominantă (IV-V). Circumscrise piramidal, relațiile aferente cadenței (SD-D) sunt etajate multiplicativ, juxtapuse melodic prin împletiri/interpolări de reprezentativitate acordică, a căror rezolvare (cadențială), „tonica” (T), este implicită sau punctată la următorul strat superior, la nivelul aceluiași segment temporal. Este un fel de muabilitate cadențială potențată de valențele funcționale combinatorii ale unui același clișeu melodic și timp
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
regizorul, se petrece în mintea lui, de aici și rezultanta fantasmală, deconstrucția absurdistă a evenimentelor, mixarea aleatorie a realului cu inserturi coșmarești hipersofisticate ca și muzica neconvențională produsă de compozitoarea astmatică Ana, stereotipiile maniacale și intervențiile misterioase, concertate abstract etc. Interpolarea în film a unor indicații/ avertismente scrise pe pereți sau jocurile de cuvinte precum cele înscrise pe tricouri, Preda Porter sau Helmis, - Cezar Helmis este producătorul filmului, iată că ficțiunea prinde aripi și-i transformă pe toți în personaje! -, fac
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
vom ști niciodată ce a rămas pe dinafară și dacă nu cumva, narativ, unele din acele fragmente rezervă n-ar fi răsturnat, subversiv, sensul întregului. Nici dacă anume secrete nu vor rămâne pentru totdeauna îngropate între copertele galbene ale agendei. Interpolarea și colajul sunt procedee enigmistice și, la rigoare, suprarealiste (adică enigmistic metafizice). Și nu poartă, în fond, însuși titlul acestei cărți o mare încărcătură de mister? „Fără să foșnesc, am rupt hârtia lucioasă și am descoperit două caiete galbene, identice
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]