602 matches
-
și dificultăți, obstacole, componente distincte, un ansamblu de situații și experiențe de învățare, prin care acesta se găsește pus în cursul unei etape de formare, care dau un sens pentru ansamblul componentelor care conduc la formarea așteptată, ele fiind în interrelații și integrare. În Europa francofonă însă, conceptul este acceptat abia după 1986, cu tendința lărgirii sensului său (de la obiective la evaluare), deși se menține cel de "programe de studii", motiv pentru care încă se face confuzia/limitarea, mai ales în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
școală și să clarifice: • conceptele centrale utilizate, • modurile de organizare și metodele de realizare, • rolul variaților factori interni și externi, • condițiile de succes în practică, • descrierea restricțiilor, • precizarea procedurilor de implementare, • stabilirea problemelor de evaluare cu procedurile adecvate, • găsirea de interrelații între aceste elemente, • apoi moduri de concretizare în programe și alte documente curriculare, • prevederea căilor de adaptare continuă la evoluțiile realității sau a unor moduri de luare de decizii manageriale, • raportarea la găsirea de relații între diferite teorii, principii, condiții
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ale educaților, depășirea marginalizării diferitelor grupuri socio-culturale, situarea formării în multiculturalismul prezent din contextele locale. Spiritul postmodern își pune amprenta și pe critica realității inadaptate, pe utilizarea practicii pentru adaptări eficiente, pe sprijinirea libertății și a emancipării, pe stimularea diferitelor interrelații, pe valorificarea experiențelor nonformale, pe sprijinirea experiențelor particulare de învățare. Cercetarea pedagogică tematică nu ignoră însă nici alte aspecte importante ale cunoașterii și punerii în practică a paradigmei (macroparadigmei) curriculumului: • rolul mijloacelor de informare (TIC) pentru noua realizare a cunoașterii
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
proprii, luarea de decizii, asumarea de responsabilități, inițierea și rezolvarea de cercetări individuale, apelul la modelare ș.a. ► Dacă această orientare a metodologiei învățării este către formarea competențelor prin construirea înțelegerii, atunci putem găsi și alte microparadigme derivate: a realizării de interrelații prin comunicare, a transferului de achiziții, competențe anterioare și în alte situații sau sarcini, a valorificării semnificației achizițiilor în contexte școlare și extrașcolare reale sau a deschiderii lor către alte activități, a metacogniției, a diferențierii. Dar metodele de învățare activă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
aleagă tipurile de învățare pentru fiecare educat, • cum să sprijine colaborarea în rezolvarea de probleme, de situații problematizate, • cum să realizeze interdisciplinaritatea, • cum să folosească diferitele surse pentru învățare, • cum să planifice și să proiecteze activitățile, • cum să stimuleze diferitele interrelații în clasă, • cum să dezvolte diferitele capacități și competențe, • cum să sprijine multiplele moduri de înțelegere și rezolvare într-un mediu favorabil învățării deschise. ► Schimbarea modurilor de relaționare educator-educat este un semnal pentru acceptarea schimbării de paradigmă aici și indică
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
la educația egalitară, la standardizare, dar exprimând și noile așteptări ale societății, ale educaților privind nevoia: • de valorificare a valorilor individuale, • de atingere a idealului dezvoltării fiecăruia, • de înlăturare a diferitelor aspecte critice ale școlii, • de schimbare a climatului, a interrelațiilor din clasă, de realizare a unui management mai eficient în clasă, • de pregătire pentru realizarea de performanțe în viața socio-profesională ulterioară, • de dezvoltare a motivației, • de facilitare a dezvoltării individuale în comunitatea clasei. În sinteză (Brossard, 1999, pp. 2 -11
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
3-10; Tollefson și Osborn, 2008, pp. 1-13; McCombs și Miller, 2008, pp. 33-49), un asemenea mediu creat în clasă, ca un context de afirmare a educatului, poate facilita noua paradigmă. Tabel 8: Centrarea pe educat condiții de facilitare • Colaborare, comunicare, interrelații, evaluare reciprocă, dezbateri, modele, criticism, afirmarea de roluri și responsabilități. Crearea de situații de învățare specifică (atmosfera de facilitare a explorării la nivel mental, pentru înțelegere directă, în stil propriu, chiar dacă sunt riscuri). • Oferirea educaților a mai multor oportunități de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
desfășurare sau scenariul inițial al educatorului. • Să se aplice progresiv, în obișnuirea educaților cu sensul nou al strategiei de învățare. • Au cel mai mare efect în asigurarea înțelegerii și păstrării în memorie. • Antrenează mai mult comunicarea în clasă și perfecționează interrelațiile. • Mare efect au problematizarea și exercițiile mentale de prelucrare, pentru generalizare și conceptualizare proprie. Dificultăți constatate în practica reală, curentă Ipoteze. Soluții. Reflecții • Educatorul nu folosește decât o gamă restrânsă de procedee, deși teoria este foarte diversificată, el punând accentul
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
acțiune: modul de percepere a acțiunilor, a opiniilor, a negocierilor, a consensului, a dialogului ca procese pentru a lua decizii, modul de stabilire a unei platforme comune a ideilor în viitoarea desfășurare a activității, în acceptarea strategiilor, a categoriilor de interrelații, ținând de raționalitatea critică ► În același sens al eficientizării, dacă se asociază și cu paradigma critică, în găsirea consensului, ar rezulta microparadigma pragmatică (interactivitatea și repetiția impun revizuirea, în găsirea soluțiilor practice, folosind sursele teoretice). Aici designul inițial ar deveni
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a găsi oportunități imediate. Formează atitudinea pozitivă de corectare, depășire, de învățare a obținerii succesului, performanței. • Nu descurajează, ci mobilizează. Îndepărtează frustrările. • Susține afirmarea rolului educatorului în leadership. • Învață să se gândească critic și în sistem, pentru a găsi cauze, interrelații, sugestii, colaborare, valorificare a altor experiențe. • Stimulează dialogul variat pentru clarificare, corectare, dezvoltare, noi proiecte. • Facilitează obținerea unui rapid și precis feedback asupra stării conflictuale apărute. • Cere documentarea suplimentară asupra cauzelor, particularităților problemei conturate. • Implică reconceperea proiectului sau a părții
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
decizii, sisteme de analiză, proiectarea, găsirea de soluții), • contextul problemei, • procesele rezolvării problemei (analiza, structurarea, reprezentarea, rezolvarea efectivă), • nivelul înțelegerii problemei (text, diagrame, formule, judecăți, diverse surse, demonstrarea înțelegerii conceptelor, utilizarea informațiilor în noi cunoașteri), • caracteristicile problemei (identificarea de variabile, interrelații, decizia relevanței lor, construirea ipotezelor, evaluarea critică a contextului, organizarea procesului), • reprezentarea problemei (construirea de tabele, scheme), • rezolvarea problemei (luarea deciziei, sistemul de analiză și design, diagnoza soluției propuse), • reflecții asupra soluției (examinarea soluției, noi informații pentru clarificare, evaluarea soluției
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
complexități a problemei. Din perspectiva stadiului de cercetare a problematicii conducerii în educație, a rolului educatorului în acțiunea formativ-constructivistă (în clasă), avem nevoie să distingem două mari categorii de teorii: ale managementului clasic și ale celui modern, fundamentat pe psihosociologia interrelațiilor. În primul caz, managementul educațional este abordat prioritar la nivel instituțional, iar în celălalt, prin leadership, educatorul din clasă aprofundează managementul efectiv, determinat de educația/instruirea centrată pe elev, de reevaluarea realizării echilibrate a dimensiunilor educației în clasă sau a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
primul caz, managementul educațional este abordat prioritar la nivel instituțional, iar în celălalt, prin leadership, educatorul din clasă aprofundează managementul efectiv, determinat de educația/instruirea centrată pe elev, de reevaluarea realizării echilibrate a dimensiunilor educației în clasă sau a rolului interrelațiilor în acțiune, în comunicare și colaborare, în decizie, în coordonare. Îndeosebi prima interpretare a făcut obiectul unei abordări anterioare (Joița, 2000), dar prin actualizarea informațională și reinterpretarea experienței de formare a viitorilor educatori, am constatat necesitatea clarificării problematicii leadershipului, ca
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
deciziilor optime în proiectarea și realizarea proceselor), engl. manager (conducător, administrator, organizator, director, coordonatorul unei echipe), engl. leader (conducător), engl. leadership (a pune în funcție conducerea de către lider, a ghida, a direcționa, a călăuzi grupul în realizarea obiectivelor, pe baza interrelațiilor de grup). Leadershipul modern s-a dezvoltat din nevoia de a realiza tocmai calitativ conducerea operativă, prin valorificarea resursei umane, a relațiilor sociale de grup, nu fără a neglija însă ținuta științifică, profesionalismul managerial. Acesta pune accent pe rolurile liderilor
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
utilizarea resurselor ei, strategii variate adaptate conform cerințelor SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunități, restricții), tactici variate pentru a pune în aplicare strategiile după context, focalizare pe valorificarea inițiativelor și a priorităților, putere de convingere și de motivare, stabilire de interrelații variate, folosire a aspectelor socio-afective, luare și aplicare științifică a deciziilor, respectare a normelor etice, deschidere către utilizarea feedbackului. De aceea unii autori (Bush, pp. 22-34) consideră că notele esențiale ale leadershipului sunt ca o "teorie pentru o bună practică
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
succes a obiectivelor: managementul asigură eficiența, iar leadershipul imprimă calitatea. Dar alți autori (Maccoby, 2000) mută accentul și utilizează sintagma management versus leadership: în management accentul cade pe funcții (planificare, organizare, decizie, finanțare, evaluare, reglare), iar în leadership pe utilizarea interrelațiilor pentru realizarea optimă a activităților (motivare, participare, îndrumare, stimulare, facilitare, ghidare, coordonare, consiliere). Educatorul-manager alege obiectivele, resursele și activitățile potrivite lor, le administrează și gestionează, pe când educatorul-lider caută alternativele procedurale, formulează ipoteze de soluționare, identifică oportunități, amplifică punctele tari, asigură
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a realiza calea cea așteptată, a direcționa opiniile și atitudinile grupului/clasei spre succesul acțiunilor (Erkens, 2004). În raport cu managementul clasic, în consecință, putem să considerăm leadershipul un instrument de realizare efectivă a sa, bazat pe apelul la aspectul social (al interrelațiilor), în rezolvarea reală a problemelor, cu succes. Funcționalitatea instrumentală a leadershipului nu folosește decât îmbunătățirii experienței educative din clasă, diminuării caracterului autocratic al conducerii educatorului și transformării lui în lider democratic, antrenării educaților-lideri de grup, creșterii gradului de responsabilitate în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de înțelegere, de a motiva grupul, curaj în depășirea riscurilor, capacitatea decizională, autocunoaștere, raționalitate, flexibilitate. ► Modelul behaviorist, comportamentalist care evidențiază ca stiluri: concentrat pe obiective și sarcini, concentrat pe grup, autoritar, directiv sau participativ. ► Modelul situațional (al contingenței) subliniază rolul interrelațiilor, al structurării sarcinilor, al raportării la puterea exercitată. ► Modelul liderului transformațional și tranzacțional, care să introducă schimbări și să negocieze cu grupul idei, proceduri, criterii, soluții. Educatorul-manager al clasei își îndeplinește noile roluri prin leadership, care dovedește că este mai
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
unul de dezvoltare. • Avantaje: focalizează pe sursele, problemele reale ale unei clase, școli sau interesele unui grup de educatori (pentru a le oferi relevanță și validitate, posibilitate de transformare), formează la educatori competențe și mijloace de afirmare a profesionalizării, perfecționează interrelațiile colegiale, evidențiază potențialul unei clase de a cerceta și a se schimba, dezvolta practica reflecției ca o competență esențială, inițiază, dezvoltă comunicarea, sprijină educații în conștientizarea proCriterii Cercetarea-acțiune-formare expertă Acțiunea formare-cercetare a practicianului un limbaj accesibil lor, să găsească soluții
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cât și prin mecanisme cronice, chiar în absența modificărilor în compoziția corpului (91). În plus efortul fizic sistematic produce modificări calitative în compoziția corpului (5) și reduce greutatea corporală. La pacienții vârstnici cu DZ, mai ales la cei obezi, datorită interrelațiilor dintre modificările legate de vârstă în compoziția organismului și fiziopatologia T2DM, efectul benefic al exercițiilor fizice este și mai pronunțat. Ameliorarea controlului glicemic a fost observată mai ales la femei și persoanele obeze (102). Cele mai indicate sunt exercițiile ce
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
Schumacher. Ecocentrismul Un principiu de bază al ecologismului internațional este respingerea eticii antropocentrice în favoarea unei abordări ecocentrice. În viziunea lui Eckersley, ecocentrismul prezintă câteva trăsături esențiale. Din punct de vedere empiric, el implică o perspectivă asupra lumii compusă ontologic din interrelații, mai degrabă decât din entități individuale (1992:49). Toate ființele sunt "implicate fundamental în relații ecologice" (1992:53). Prin urmare, nu există criterii convingătoare care ar putea fi utilizate pentru a face o distincție clară și rapidă între oameni și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ai inițiativa cunoașterii slăbiciunilor și calităților adversarului tău, decât s-o facă el mai Întâi, pe seama ta.) Nu e stăpân pe acțiunile sale acela care nu le știe urmările. (Consecințele nerealizării unei astfel de anticipări sunt vizibile mai ales În interrelațiile dintre oameni: „Să nu bei vinul cu cineva cu care riști să te dea de gol, ci să-l bei cu acela care se dă el de gol”.) Omul trebuie să se uite și Înapoi. Numai evaluând ceea ce am făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
acesta face un schimb de valori (materiale, spirituale etc.) cu alții. Deci omul n-ar exista dacă n-ar fi pus În funcțiune de alți oameni și de condițiile care-l Înconjoară. Dar trebuie observat faptul că valoarea schimburilor În cadrul interrelațiilor depinde În mod hotărâtor de calitatea profesională și umană a celor care realizează aceste schimburi: dacă fiecare membru al relației nu-și cultivă Îndeajuns potențialul aptitudinal și sufletesc, atunci este firesc ca schimburile să fie inferioare celor care ar exista
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu opera de artă, ceea ce opera oferă depășește cu mult compoziția pur formală. Mesajul deplin al operei este receptat de individualități la fel de bogate ca atitudini, amintiri și dorințe, care complică răspunsurile oricărei persoane reale date. O discutare mai completă a interrelației dintre privitor și artefact ar avea de-a face cu acest aspect lărgit al problemei, ceea ce depășește scopul studiului de față. Capitolul IV Limite și încadrări Există două tipuri fundamentale de orientare a sinelui în spațiul nelimitat. Pentru a le
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
distingem dintru început un fel de asamblare de vectori excentrici distribuiți pe întreaga suprafață a pânzei, încrucișându-se, urmărind direcții opuse și așa mai departe. Locul centrului de echilibru este gol, dar ceea ce contează aici este faptul că pozițiile și interrelațiile spațiale ale formelor au sens doar dacă le privim corelativ la acel centru. Verticala centrală este ocupată numai de aglomerarea formelor mărunte cocoțate aproape de vârf. Importanța compozițională crucială a acestui nucleu este determinată de poziția sa și înălțimea îi este
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]