3,157 matches
-
ce se ridicau spre tavan ca un nor în adierea vântului. Îl studie pe furiș pe bărbatul din fața sa. Și-l imagina, întinzându-se lângă ea pe patul din dormitorul ei cochet, învăluind-o cu căldura trupului puternic. Li se intersectară privirile, iar Ramona tuși încurcată, coborându-și privirea spre țigara care fumega în scrumieră. Se simțea vinovată pentru fantasmele ei. În secret știa că își dorea să-l seducă pe profesor, dar mai știa și era din ce în ce mai convinsă, că nu
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
faptele noastre. - Da, uneori avem impresia că nu ne mai aparținem doar nouă, ci aparținem tuturor celor din jurul nostru, celor care ne înconjoară, fie că ne sunt cei dragi și apropiați sufletului, fie simpli trecători ai vieții, cei care se intersectează involuntar zilnic cu noi pășind pe strada vieții. - Ar trebui să ne reamintim de acest lucru în fiecare zi, de fiecare dată când sufletul ne este plin de bucurie, de fiecare dată când vedem în jurul nostru oameni ca și noi
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
revista UZP, redactor șef Benone Neagoe, este un conținut literar plin de valori ce corespunde necesităților sociale și, nu în ultimul rând, cerințelor ce stau la baza jurnalismului modern. Conținutul revistei este centrat cu precădere: pe fenomene sociale ce se intersectează respectuos cu profesiunea de ziarist; pe dezbateri, disciții și analize fundamentate pe probleme de interes public atât de nivel național, cât și regional; pe aspecte concrete din viața românilor de pretutindeni, care sunt parte componentă a națiunii române; pe activități
Apariție editorială, revista UZP, numarul 5 – iarna 2017 [Corola-blog/BlogPost/92343_a_93635]
-
mod onorabil cultura națională; pe informații privind acțiunile și performanțele clasei intelectuale (scriitori, savanți, pictori, etc.) din cadrul țării și din afara ei; pe știri privind aparițiile editoriale din țară și nu numai; și, nu în ultimul rând, pe aspecte ce se intersectează cu creația literară a celui mai renumit scriitor și ziarist român al timpurilor, Mihai Eminescu, care a constituit/construit o sinteză autentică a limbajului artistic și a tuturor posibilităților de exprimare în cadrul literaturii române. Cuprinsul revistei, fiind foarte copios în
Apariție editorială, revista UZP, numarul 5 – iarna 2017 [Corola-blog/BlogPost/92343_a_93635]
-
dată, în prima pagină este prezent în editorial Benone Neagoe cu o cronică prin care își exprimă poziția fermă privind importanța radioului și a televiziunii publice pentru societatea româna, acestea însemnând, în mod prioritar, educație și cultură. Cronica respectivă se intersectează cu o dezbatere comună, aceasta fiind realizată de Radio România și Televiziunea Română în cadrul studiourilor TVR, care a abordat posibilitatea dispariției taxei radio-tv și implicațiile pe care le-ar avea decizia Parlamentului în această problemă. O altă știre destul de importantă și
Apariție editorială, revista UZP, numarul 5 – iarna 2017 [Corola-blog/BlogPost/92343_a_93635]
-
despre limba greacă și când merg la facultate le spun studenților care studiază că merită să învețe limba greacă pentru a putea să citească câteva cărți în original, pentru că literatura greacă are o mulțime de lucruri bune. O literatură greacă intersectată de multe ori cu cea românească. De aceea literatura greacă vorbește cu siguranță și de la suflet la suflet și românilor. Au fost multe interferențe, sunt multe asemănări, au cunoscut aceeași traiectorie, spre exemplu, în Grecia există vârful, așa-numita generație
Interviu cu doamna Elena Lazar, „Ambasadoarea Elenismului în România”. [Corola-blog/BlogPost/92349_a_93641]
-
mare lucru în clipa de față” în privința meteoriților”. 2017 AG13 a fost foarte greu de depistat, spun astronomii, din cauza vitezei mari cu care se deplasează, circa 18 kilometri pe secundă. Corpul ceresc se află pe o orbită eliptica, care se intersectează cu cea a doua planete - Terra și Venus. stirileprotv.ro
Pamantul a fost la un pas de ciocnirea cu un meteorit necunoscut astronomilor. NASA: „Nu putem face mare lucru” [Corola-blog/BlogPost/92410_a_93702]
-
și invers. S-a ,,dezbătut’’ destul problema, dar e departe de a fi elucidată. Sentimentele n-au întotdeauna motivație logică, iar logica fără sentiment este rece ca gheața. Mai spunea cineva: „Urmând doar calea purei rațiuni, care nu întotdeauna se intersectează cu cea a inimii, face sentimentele simple reacții chimice inutile”. Omului li s-au dat amândouă aceste facultăți, una de a cunoaște prin noțiuni, judecăți, raționamente și alta de a cunoaște ceva prin simțire, de a aprecia și îi mai
RAȚIUNEA ȘI SENTIMENTUL „Rațiunea construiește viața pe ruina inimii.”- Emil Cioran [Corola-blog/BlogPost/92449_a_93741]
-
numai. Ce face ca o pretenie să dureze peste mări și țări? În primul rând respectul reciproc, profesionalismul, afinitățile literare, prietenii comuni (printre care vă socotim și pe dumneavoastră), apoi preocupări și proiecte comune, colaborări... la diferite publicații, unde ne intersectăm deseori! Uneori nu comunicăm personal (pe net, desigur!) cu săptămânile, dar asta nu înseamnă că nu ne urmărim activitatea sau nu ne citim producțiile literare... Veronica IVANOV: Cât de importantă este familia pentru dumeavoastră? Aveți un băiat care vă seamănă
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
găsește inspirația în bordelul de pe strada Avignon și se îndrăgostește de una dintre fete. Viața într-un bordel poate fi palpitanta, plină de emoție dar de cele mai multe ori ascunde câte o dramă. Spectacolul ne dezvăluie două universuri paralele care se intersectează secvențial pentru spectator: lumea lui Pablo și lumea prostituatelor. Lumea lui Pablo e plină de artă și dorința de prea-mărire, pe când lumea din bordel e una închisă, cu mister dar monotona. Momentele în care Pablo se află în bordel sunt
”Domnisoarele din Avignon” – regia Bogdan Gagu la Teatrul Rosu [Corola-blog/BlogPost/92505_a_93797]
-
de a trezi și dezvolta în tânăra generație și a întregului popor român dragostea și sentimentul autentic pentru idealul național; pentru cultura etnică și valorile spirituale ce sunt nucleul în dezvoltarea și prosperarea unei națiuni; pentru unitatea națională care se intersectează și comunică în mod direct cu teoria științifică și principiul de conștiință națională; pentru valorile umane ce sunt fundamentate pe credință, adevăr, educație, instruire, umanitate. Învățământul este domeniul pentru care dl Virgil Mândâcanu și-a dedicat întreaga carieră profesională și
Renumitul Profesor basarabean Virgil Mândâcanu – la vârsta marilor realizări şi împliniri spirituale [Corola-blog/BlogPost/92780_a_94072]
-
într-o corelație bine definită, sunt acele laturi și componente care creează sistemul real al cunoașterii în pregătirea pedagogică și creștin-pedagogică; al dezvoltării sociale și trecerii de la o etapă inferioară la cea superioară (mai calitativă); al continuității procesului evolutiv uman intersectat cu valorile morale, spirituale, intelectuale și, nu în ultimul rând, cu supremul scop al existenței umane - Idealul Național care menține pe pozitie verticală o națiune demnă de a fi. În subiectul prezent, Virgil Mândâcanu vine mereu cu un șir de
Renumitul Profesor basarabean Virgil Mândâcanu – la vârsta marilor realizări şi împliniri spirituale [Corola-blog/BlogPost/92780_a_94072]
-
Au tăcut, pur și simplu, sugerându-mi că deranjam, și eu am Înțeles aluzia, nu foarte delicată, de altfel. Am ieșit și l-am lăsat acolo. Asta se Întâmpla marți; de atunci, nu-mi aduc aminte să ne mai fi intersectat pașii. - În ultimele trei zile, cumva...? - Absolut sigur nu, aș fi reținut... Așa mă gândeam și eu, a rostit meditativă Eva, deschizând ușa și făcându-mi semn să intru. A apăsat comutatorul și a continuat misterioasă: - Ar fi fost imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o dată, ochii ei înțepători m-au scanat din cap până în picioare. Prin ușa ei parțial deschisă se scurgea o rază de soare, care aluneca între noi până pe tapetul vechi de pe un perete îndepărtat. Un miliard de fire de praf se intersectau înăuntrul razei. —Ai vrea să intri să bem o ceașcă de ceai, dragă? Ar fi păcat să fi venit până aici degeaba. Nu, mulțumesc foarte mult, am spus repede. E timpul să plec. Atunci nu am să te rețin. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
iar asta îi umplea inima de bucurie, pentru că era, după părerea lui, lucrul care unea cu adevărat destinele a doi oameni. Străbătu culoarul care ducea spre biroul alesei inimii lui, vesel, salutând una din cele două pesoane cu care își intersectă pașii. Își imagina deja surpriza ei și a celorlalți în clipa în care vor vedea ce număr pregătise. Avea să fie o nebunie, o cerere în căsătorie cum puțini făcuseră, dar dragostea aprinsă pe care i-o purta tinerei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe erou. Din singurătatea lui, Vadim Maslennikov privește cum se depărtează de la sine siluetele celor dragi, acestea pierzându-se într-un spațiu pe care eroul narator nu-l mai poate atinge apoi decât prin rememorare. Zina, Sonia, mama, Iag își intersectează linia vieții cu existența și gândirea lui Maslennikov și pare că o fac numai pentru a întrupa un spațiu în fața căruia eroul-povestitor își conștientizează neadecvarea la existențial, cu fiecare dintre personajele respective naratorul adăugând imaginii singurătății umane încă o fațetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mulțime de întrebări pe care voia să i le pună Ilenei, dar se abținu să vorbească. Se hotărâse să asculte întâi ce avea ea de spus și, abia apoi, să înceapă el. Îl mira faptul că pe drum nu se intersectaseră cu nici un camion care transporta lemne. Era luni, prima zi de lucru a săptămânii și, în mod firesc, camionagii ar fi trebuit să muncească din plin. Ajunși la locul unde își lăsaseră mașina zilele trecute, Cristian încetini și vru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mîinile care zăceau inerte de-a lungul trupului său vlăguit, Într-o stare aproape letargică. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să-l pună senin În aplicare?“ Fondul bibliotecii În care se păstrează această supremă dovadă ascunde În colbul rafturilor multe taine amenințătoare. CÎnd Întîmplarea, destinul și timpul se vor afla Într-o constelație prielnică, atunci aceste trei elemente se vor intersecta și vor răzbi din bezna Bibliotecii Muzeului Britanic. 8. Acțiunea acestui roman Încîlcit ne va duce la un hotel de mîna a treia din preajma unei piețe. În prim-plan se Înalță un lăcaș de cult, catedrală sau geamie. Judecînd după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
înțeleg de atâția ani, dar nu mă socotesc mai răutăcios decât alții. Bâjbâi, mă rătăcesc, mă învârt în cerc. La început, înainte de Caz, Destinat era pentru mine un nume, o funcție, o casă, o avere, un chip cu care mă intersectam de cel puțin două sau trei ori în fiecare săptămână și înaintea căruia îmi scoteam pălăria. Dar ce se găsea în spatele acestor aparențe nu era deloc de bine! De atunci, datorită faptului că trăiesc alături de fantoma lui, mi-a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să mai spun ceva înainte de a descrie Castelul, cu praful și umbrele lui. Vreau să vorbesc despre Lysia Verhareine, fiindcă și eu mă întâlneam cu ea, ca toată lumea. Orașul nostru e așa de mic încât drumurile ajung întotdeauna să se intersecteze. De fiecare dată, îmi scoateam pălăria. Iar ea îmi răspundea la salut plecând puțin capul și zâmbind. Totuși, într-o zi am văzut ceva diferit în ochii ei, ceva tăios, ascuțit, care semăna cu o rafală de pușcă. Era într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aceeași șansonetă. Și el se pierduse prin vreme până la urmă, cu tot echipamentul lui, odată ce Cazul fusese rezolvat, rezolvat din punctul lor de vedere. Continuase, fără îndoială, să o trambaleze pe Caroline din loc în loc, în căutarea nimicului. Când îi intersectam privirea, avea o expresie care spunea că a ajuns. Unde anume, asta nu se știa. Dar ajunsese. Iar acolo unde era el, nu mai folosea la nimic să te agiți. Totul se sfârșise. Și nu-i mai rămânea decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că mă aștepta și că am întârziat mult. Această cameră era atât de departe de viață, încât a vedea un mort întorcându-se nu m-ar fi mirat mai mult de atât. Dar morții au ocupațiile lor, care nu se intersectează niciodată cu ale noastre. În sertarele birouașului erau aranjate cu grijă foi de calendar smulse, din care mai erau întregi doar porțiunile unde apărea data. Erau câteva zeci, care, prin micimea lor, stăteau mărturie miilor de zile scurse, distruse, aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu va putea satisface energia pulsională, prin simplu fapt că acesta nu poate să devina un obiect sexual real. Aceasta ar fi trăsătura distinctivă a artei. Ceea ce nu înseamnă că, fantasmatic, prin îndepărtarea tuturor tabuurilor, cele două reprezentații nu se intersectează, potențându-se reciproc. Oricum, fie în viață, fie în artă, trupul estetizat și erotizat continuă să fie un obiect artistic sexualizat, obiectul suprem al plăcerii ce glisează, în noi, între seducție și satisfacție. Dan CARAGEA București 7 august 2013 Referință
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
o dedublare a eului, eul auctorial multiplicându-se, oferind alte și alte chipuri ale „geamănului din oglindă“. „Imaginația galopează; judecata merge pas“, susținea Voltaire, iar Al. Florin Țene demonstrează cu prisosință acest fapt: narațiunile sale curg una din alta, se intersectează cu povestea eroului central Dorin Moisescu, se întrețes cu aceasta, cititorul fiind atras într-un univers imaginar ce nu permite judecăți apriorice, doar valorizări ulterioare. Al. Florin Țene nu își condamnă eroii, îi aduce pe scenă, luminându-l pe fiecare
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]