12,472 matches
-
pentru a produce la apariție adevărate sărbători clandestine, ca cele prilejuite în anii 1980 de romanele lui Bulgakov, sau de proza autorilor sudamericani.1 În ultimii cincisprezece ani, realizările cele mai remarcabile s-au înregistrat în domeniul recuperării operei autorilor interziși, în primul rînd a românilor din exil, precum Ionescu, Cioran sau Eliade, dar și a celei unui autor din categoria titanilor, cum ar fi Soljenițin; asta în paralel cu o adevărată cursă a tuturor editorilor de a ține pasul cu
Prețul dorinței de a traduce by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8719_a_10044]
-
conștiința legăturii de rudenie (soțul ei și soția lui erau frate și soră), a iubirii și a devotamentului pe care le-ar fi trădat, dacă și-ar fi dus până la capăt atracția. Maxime și Tania trăiesc ca fatalitate pasiunea lor interzisă, ca evrei trec prin peripețiile evadării din Parisul ocupat de naziști, cu pericole și soluții salvatoare mereu amenințate de neprevăzut. Amândoi își pierd perechea, dar împrejurările îi silesc să se simtă vinovați, fiindcă iubirea lor, deși reprimată, nu poate fi
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
carte de confesiuni, apărută la scurtă vreme după moartea lui (Daniel Cristea-Enache - Convorbiri cu Octavian Paler, p. 196). Singurul efect al aducerii cărții lui "în fața instanței" a fost că de la o zi la alta Octavian Paler a devenit un autor interzis. "Nu oficial, ci prin indicații date la telefon", se precizează în aceeași carte de confesiuni. Articolele date de el la reviste erau scoase din paginile publicațiilor de "Secția de presă de la C.C.", Comitetul Central al Partidului Comunist. Instituția cenzurii fusese
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
plantat vreodată vreun pom. Ca musafiri pe Pământ ar trebui să trăiască numai artiștii, pe care merită să-i ocrotim și să-i răsfățăm cu toții pentru că ne dăruiesc bunuri mai valoroase decât diamantele. Dar aceasta nu înseamnă că proprietatea trebuie interzisă moral artiștilor, prin prejudecata că ei se compromit dacă devin proprietari. A însemnat foarte mult pentru mine să aflu, la o vârstă relativ înaintată, că lacul plin de nuferi galbeni din poezia lui Eminescu era proprietatea familiei Eminovici. Am înțeles
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
cu dificultăți interioare de adaptare la materia în numele căreia se pare că-i place să oficieze? Renumele d-sale de căpetenie a unei noi generații de filosofi indigeni să fie un clișeu fără îndestulătoare acoperire? Surprinzător, în volumul d-sale, Ușa interzisă ("explozia Ťneîncadrabilăť a ființei mele pe parcursul unui an", "această explozie mă redă mie însumi întreg"), dl. Liiceanu se străduiește parcă a confirma o astfel de supoziție. Filosoful se scutură de conceptul de filosof ca de un maleficiu. Ce ar fi
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
grăbită i-o atribuie d-lui Liiceanu și, bizar, departe și de propriul d-sale discurs pro Noica, exclusivist și stînjenitor de dur, în ocaziile extranee examenului de sine asumat. Pe ce drum apucă, într-un atare context, autorul Ușii interzise? Detașat de "limbajul filosofiei", plictisit de filosofi, agasat de culturalizarea maximală, lipsită de orizont, nu-i rămîne decît calea literaturii. Cu toate că îmboldit de pintenul unei mari ambiții prezumate, d-sa se balansează în unele momente între imposibilități reale sau pretinse
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
Gabriel Liiceanu Nu știu dacă ți-am povestit vreodată cum a fost când am devenit celebru. Lucrul s-a petrecut în 2002, la scurtă vreme după ce apăruse Ușa interzisă și când revista România literară îmi acordase Premiul "Cartea anului". Trebuie să știi că până atunci nu eram decât notoriu. Scriam la câțiva ani o carte, apăreau cronici la ea, uneori mai bune, alteori așa și așa, alteori deloc. Se
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
oameni m-au oprit pe stradă și mi-au declarat că Ușa mea le schimbase viața. Toți citiseră cartea și erau entuziasmați. Unul mă felicita pentru Cu ușile deschise, altul îmi vorbea despre Ușa întredeschisă, altul îmi mulțumea pentru Poarta interzisă. Ba chiar, la câteva zile după vestea premierii cărții, o doamnă aferată intră în Librăria Kretzulescu și cere imperativ cartea Ferestre deschise "de autorul ăla cu L care a luat un premiu". Devenisem, în sfârșit, celebru! Însă consacrarea absolută nu
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
prin combaterea de către partid a "teoriei antipopulare" a "artei pentru artă", "scriitorii valoroși (numai ei! - n.n.) au fost ajutați a se elibera de balastul decadentismului". Cum am putea uita realitatea din spatele acestor stîngace sofisme? în vreme ce majoritatea scriitorilor interbelici, erau marginalizați, interziși, dacă nu chiar întemnițați, Uniunea Scriitorilor își deschidea larg porțile unor "cadre noi", cu "origine sănătoasă", nu o dată doar în temeiul unor texte partinice afișate la "gazeta de perete" a unității unde lucrau ca muncitori. Ea devenea astfel o pestriță
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
putea crede că un intelectual precum Gabriel Liiceanu, sub a cărui influență culturală s-a format în ultimii 17 ani o nouă generație de filozofi și care a dat culturii române cărți ca Jurnalul de la Păltiniș, Despre limită sau Ușa interzisă, ar mai avea nevoie astăzi de sporirea prestigiului prin săvîrșirea unui plagiat într-o Notă introductivă sau în paranteza unei digresiuni culturale? Se poate intra în memoria colectivă în două feluri: fie sculptînd, dacă te cheamă Michelangelo, o Pieta, fie
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
accesibilă decât bucuria, care devine cu atât mai importantă cu cât poate defini o mentalitate și un mod de a fi ale unei întregi societăți. Ilustrativă e astfel deosebirea dintre bucuriile din Est, profund marcate de totalitarism - bucuriile "minimale", bucuriile "interzise", generatoare de corupție (spațiul nu-mi îngăduie să intru în detalii...) - și cele din Vest, aflate, la nivelul cotidianului, în ordinea firească a lucrurilor: "ș...ț esticul resimțea achiziția măslinelor ca pe o bucurie, în timp ce vesticul care cumpără măsline nu
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
din biblioteci. Lucrările străine de filozofie, istorie, politică, sociologie ori chiar de lingvistică sau teorie literară au fost cele dintîi lovite. De la Croce și Heidegger pînă la Saussure ori Spitzer s-a delimitat cu grijă un imens spațiu pestiferat și interzis. Recomandabili rămăseseră doar autorii sovietici, imitatorii lor zeloși din România și, eventual, cîte unul sau altul dintre cei occidentali, aleși pe sprînceană, cu condiția să fi fost mai întîi traduși în Uniunea Sovietică ori să fi avut luări de poziție
Întoarcerea fiului gonit by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9980_a_11305]
-
Iordan Datcu Interzise și etichetate, sistematic, până în decembrie 1989, ca mistice, colindele au apărut parcă mai pline de vitalitate, de prospețime, cu mesajul lor creștin nediminuat, fiindcă ele, spunea C. Brăiloiu, "reprezintă, în ansamblu, o adevărată Biblie a imaginației populare, o Biblie plină
Colinde cu lei by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8951_a_10276]
-
al lui Marin Sorescu. Pe Ana Blandiana, probabil, doar politicul pare, întrucâtva, să o fi favorizat. Scriitoarea este și o militantă civică, în apărarea demnității victimelor comunismului. Are și un anumit prestigiu, rar la noi, de autor de cvasisamizdat. Semnătura interzisă (1959-1964, 1985, 1988-1989) o singularizează mai puțin, chiar și într-un context mai curând nerezistent față de totalitarism, ca cel al literaturii române.
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
exista o poetică a acestui tip de poezie: "îndată ce visceralul, impudicul au fost atinse de degetele artei adevărate, ele încetează să mai fie ca atare, devin altceva: o viziune, de pildă, a micului infern uman. Pentru artă nu există teme interzise, există numai teme ratate." (p. 89) Și - nota bene! - reflecția aparține unui om din Est care era, prin structură și educație - familială, nu socialistă - un pudic de nelecuit. O mărturisește singur, de atâtea ori, în pasajele despre literatura confesivă. Ce
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
însoțită de un spontan sentiment de recunoștință. Se va simți un ales căruia conștiința de sectă închisă îi va induce zelul unui prozelistism neînfrînat. De aceea, toată butaforia practicilor mithraice va contribui la acest efect de inițiere într-un tărîm interzis muritorilor. Incintele de oficiere a ceremoniilor erau subterane, iar inițierea presupunea sacrificii de animale și ritualuri de purificare a credincioșilor. Prefigurînd smerenia, sărăcia și castitatea propovăduite mai tîrziu în creștinism, preceptele mithraice recomandau, în vederea dobîndirii purității trupului, abluțiunile, lustrațiile și
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
sancționabile, într-adevăr - care-i pândesc pe descoperitorii târzii ai lui Sorin Stoica este cel al transformării dramei personale a autorului în melodramă critică, plăcerea naivă de a mai întâlni măcar accidental o carte a sa nu poate fi nici interzisă, nici blamată în vreun fel. De aici fascinația față de Jurnalul alcătuit din frânturi de corespondență, de aici entuziasmul din jurul apariției acestei culegeri de povestiri. Ambele, în fond, întinse exerciții de relectură, reveniri proaspete într-un spațiu deja cunoscut. , numai că
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
dincolo de latifundiarii de toate felurile și de normele proprietății sacre și inviolabile, întrebarea din titlu rămâne legată de un singur răspuns: literatura este - în chip esențial - un bun public. După cum actul hedonist al lecturii nu poate fi sub nici un pretext interzis, actul pur filologic și pur cultural al accesului cititorilor la carte nu poate fi restricționat de nici o instanță, fie ea legală ori cutumială. Utopiile negre - de tipul lui Farenheit 451 - care vorbesc despre soluția memorării individuale a unor capodopere literare
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
păduri sau pe terenuri din fondul forestier de corturi, tonete mobile sau alte asemenea obiecte în alte locuri decît cele stabilite și marcate de ocoalele silvice. ... E. De la 200 lei la 500 lei: a) circulația persoanelor în păduri, prin locuri interzise stabilite prin marcaje instalate de unitățile silvice, lăsarea animalelor nesupravegheate să pășuneze în păduri sau pășunatul acestora în păduri în alte condiții decît cele prevăzute de lege; ... b) aducerea și menținerea pe vetrele de stupina, atribuite în fondul forestier, de
LEGE nr. 2 din 30 octombrie 1987 privind conservarea, protejarea şi dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor raţională economică şi menţinerea echilibrului ecologic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106708_a_108037]
-
permisă, se observă creșterea gradului de cooperare în medie cu 45%. De asemenea, discuțiile participanților înainte de a formula decizii, în jocurile cu mai multe runde, cresc gradul de cooperare în medie cu 40%, în comparație cu acele replicări în care comunicarea este interzisă (Ostrom, 1998, p. 7). Cu toate acestea, este important de menționat faptul că nu orice formă de comunicare influențează atât de puternic cooperarea. Anumite experimente demonstrează faptul că, odată înlocuită comunicarea directă prin cea online, de pildă, rezultatele sunt puternic
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
situație prin: „(1) crearea de roluri, poziții; (2) stipularea felului în care participanții pot accesa sau pot părăsi respectivele poziții; (3) stipularea acțiunilor care le sunt cerute, permise sau interzise participanților; (4) stipularea rezultatelor care le sunt cerute, permise sau interzise participanților” (Ostrom, 1986, pp. 5-6). De pildă, regulile pe care indivizii le respectă în viața cotidiană includ legile și codurile juridice, hotărârile de guvern, regulamentele interne din cadrul unor organizații private, precum și orice alte tipuri de acte normative emise de stat
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
pot asuma odată angajați în interacțiune. Aceste roluri pot fi: angajatul, angajatorul, studentul, colegul, profesorul, copilul, voluntarul etc. b) Regulile de graniță decid modalitatea de a accesa sau de a părăsi o poziție. De exemplu, faptul că indivizilor le este interzisă conducerea unei mașini fără carnet auto, precum și fără toate actele de verificare tehnică a mașinii reprezintă reguli care restricționează accesul acestora în circulație. c) Regulile de alegere decid ce tipuri de acțiuni corespund pozițiilor. Fișa postului unui angajat cuprinde totalitatea
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
individuală. În schimb, dacă aceeași persoană deține funcția de deputat în Parlamentul României, nivelul de control individual asupra deciziilor legislative va fi mult mai mic, din moment ce aceasta implică și acordul altora. e) Regulile de domeniu decid acțiunile corespunzătoare, permise sau interzise pozițiilor. Dacă ne gândim la un învățător, regulile de domeniu decid atât ceea ce îi este permis acestuia să facă (chiar și fără a fi în fișa postului), de pildă să organizeze o excursie cu elevii, cât și ceea ce îi este
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
animalul care va fi imitat. 41.Cifra interzisă Este un joc de interior la care poate lua parte un număr nelimitat de jucători. Aceștia se grupează în cerc în jurul conducătorului jocului, stând în picioare sau așezați. Conducătorul jocului fixează cifra interzisă (de exemplu, 5). Jocul se desfășoară astfel: se va număra de la 1 la 100, fiecare jucător indicat de căpitan pronunță numărul care urmează. Când se ajunge la cifra interzisă și multiplii ei, jucătorul va rosti, în locul cifrei respective, „poc”. Cei
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
conducătorului jocului, stând în picioare sau așezați. Conducătorul jocului fixează cifra interzisă (de exemplu, 5). Jocul se desfășoară astfel: se va număra de la 1 la 100, fiecare jucător indicat de căpitan pronunță numărul care urmează. Când se ajunge la cifra interzisă și multiplii ei, jucătorul va rosti, în locul cifrei respective, „poc”. Cei care nu sunt atenți, sau greșesc, sunt penalizați. La fixarea cifrei interzise se va ține seama de cunoștințele de aritmetică ale jucătorilor.
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]