580 matches
-
și prietenie, nu pot să cred că subscrie la ideea că 85% dintre români învață azi franceza ca să ajungă să cerșească la Paris. Protestul vehement al Ministerului Afacerilor Externe de la București a rămas și el fără nici un raspuns. Față de această intolerabilă situație, iau decizia de a mă autosuspenda din Grupul Interparlamentar de Prietenie România-Franța și de a nu mai participa la nicio acțiune desfășurată sub auspiciile acestuia sau ale Ambasadei Franței la București, până la sistarea campaniei de denigrare a României. (octombrie
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
de ziare ca adevărată, numai să fi fost de natură a veștezi reputațiunea noastră de oameni onești. Orice monstruozitate se stârnea, era imediat colportată și prezentată ca fapt sigur, autentic comis de infamii colectiviști. În asemenea condițiuni viața noastră devenea intolerabilă.” Martie 1888 “În ziua de 22 martie 1888, zi caldă și frumoasă de primăvară timpurie, ne-am adunat toți miniștrii în jurul unei mese în grădina dela palatul consiliului de miniștri sub un arbore umbros. Ioan Brătianu avea ochii mai vii
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
nicidecum vorba despre cheltuirea banilor regimentului, n-a existat nici persecuția subordonaților - eu unul sunt absolut convins de asta, dar dumneavoastră cum de-ați putut ridica mâna ca să scrieți asemenea calomnii?) Iar ceea ce ați scris despre Pavlișcev este cu desăvârșire intolerabil: pe acest om de o noblețe desăvârșită îl numiți senzual și ușuratic cu atâta curaj, cu atâta siguranță, de parcă chiar ați spune adevărul, în timp ce el a fost omul cel mai neprihănit din lume! A fost chiar un remarcabil erudit; a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cubicular. Suspină sub mâinile experte și îngemănate ale celor doi. Greu e să-i păstrezi echilibrul în agitația mersului. Morfăie printre dinți: — În focul discursului sau în îmbulzeala mulțimii... Schițează o piruetă neîndemânatică. — Să-i suporți greutatea e o povară intolerabilă, șoptește ostenit. — Nu mă întrebați pe mine cât trebuie să o spăl și să o frec ca să-i întrețin albeața, completează pesimist Parthenicus. — Aha! se zbârlește principele. De aceea țesătura se roade așa de repede. Parthenicus se gheboșează de teamă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
țările cele mai sărace din Asia și din America Latină. în 2006, 250 de milioane de copii din întreaga lume - dintre care un sfert au mai puțin de 10 ani - muncesc ilegal, 180 de milioane dintre ei în condiții de exploatare intolerabile; 10 milioane sunt victime ale sclaviei și ale prostituției. în același an, 22 000 de copii au decedat ca urmare a accidentelor de muncă. în Bangladesh, de exemplu, în întreprinderile de export, salariul minim lunar nu depășește 10 dolari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de notă mizerabilă? - Păi, am zis eu atunci, după părerea dumneavoastră, ar fi trebuit ca acei trubaduri să se ducă și să se facă frizeri, de ce vă mirați că noi nu scriem nimic despre broșura dumneavoastră? Era, firește, o remarcă intolerabilă. Cine eram eu?! S-a întors spre mine și drept răspuns m-a amenințat cu bătaia, literalmente, avea acest chef, și nu numai pe mine, ci pe toți cei grupați la pagina Popasuri din Timpul și la Tiparul universitar, care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
marasm, aceasta nu rezidă în abdicări timpurii. Personal, găsesc sinuciderea mai mult inestetică decât imorală. Dar altfel au stat lucrurile de-a lungul istoriei. A. Alvarez, în Zeul sălbatic: un studiu asupra sinuciderii, punctează că, "pentru Biserica primitivă, viața era intolerabilă indiferent de condiții. [...] Învățătura creștină a constituit, inițial, un puternic stimulator pentru sinucidere". Martiriile primilor creștini, o formă subtilă de sinucidere religioasă, culminează, în secolele al IV-lea și al V-lea, cu mania donatiștilor (numiți astfel după fondatorul sectei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bănuiesc că l-ar da, în multe cazuri, fără remușcări, afară. La firmă, deznodământul nu ar fi diferit. A dormi în aceste situații este văzut, în cultura noastră, drept un semn al lipsei crase de respect, pe scurt, al unei intolerabile nesimțiri. Iată că intră în joc chiar și o etică a somnului. Dacă ești incapabil să desparți sfera activităților publice de sfera absolut privată a somnului (reglementată de codurile sociale care impun același orar de, să-mi fie iertat barbarismul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
scrisoarea trebuia să arate ca una din numeroasele bucăți de hârtie albă pe care le folosise în ultimele două luni pentru a lua notițe. Mai mult, de fapt chiar era goală. În ciuda hotărârii lui de a pune capăt unui prizonierat intolerabil, nu avea nimic de spus vreunei autorități locale. Până ce nu afla ce implicații avea toată această afacere mizerabilă, problema îl privea numai pe el. Odată aflat afară, putea să o trateze cum voia. Se simțea ciudat, teribil de capabil, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
reușește să recreeze nici una dintre calitățile care fac gândirea tradițională atât de atractivă. Dimpotrivă, se dovedește a fi întortocheat, rigid și opresiv. Este adevărat că elimină incertitudinile care marchează modul de gândire critic, dar doar cu prețul creării unor condiții intolerabile pentru mintea umană, când există alternative la dispoziție. Așa cum o doctrină bazată pe o autoritate supraumană poate oferi o modalitate de evitare a dezavantajelor gândirii critice, aceasta din urmă poate constitui salvarea pentru cei care suferă de pe urma dogmei opresive. Societatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
holbează la tine cu ochii în flăcări. Dacă această identificare a noastră cu o idee nu ne-ar duce adesea și la o neasemuită trufie, ar trebui să ne admirăm de dimineața și până seara. Dar curând această identificare devine intolerabilă. Începem să pretindem ca toți ceilalți să adopte ideea noastră și devenim cu atât mai agresivi cu cât ni se sugerează de ici, de colo un compromis cu alte idei, ale altor oameni. Compromis? He, he! Și cu cât sîntem
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
imagine circulară rămasă pe retină Încă mai era În mintea lui. Și cunoaștem acum din fotografii făcute de astronauți, frumusețea pământului, albul și albastrul său, mițele lui, marea scânteiere plutindă. O planetă magnifică. Dar nu se făcea totul ca să devină intolerabil locuitul aici, o colaborare neconștientă a tuturor sufletelor răspândind nebunie și otravă? Ca să ne evacueze? Nu Într-atât aspirație faustiană, se gândi domnul Sammler, cât o strategie de pârjolit holdele. Prăpădește tot, și cu ce mai rămâne moartea? Pângărește, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
atroce. Își lipi și mai mult trupul de pământ. Încet, încet, mintea începu să-i iuncționeze din nou. Faptul că se afla în viață păstrând însă amintirea că a fost ucis, încetă să mai fie o simplă retrăire a unei intolerabile agonii, pentru a deveni o enigmă, un paradox care a priori era inexplicabil în lumea non-A. Groaza de a simți durerea revenind se atenuă în minutele care urmară. Gândurile sale, în această lume bizar semiconștientă în care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se pună din nou pe picioare. Acum își vedea cu ochii înfrîngerea, era o senzație maladivă, aproape mortală, dar își mișca mereu picioarele, aproape uluit că a putut ajunge la nivelul următor. Cea de-a șasea explozie, de o forță intolerabilă, îl prinse acolo, în capul acelor scări lungi și-l trimise învîrtindu-se în jos ca o frunză prinsă de furtună. La fund era o ușă; o închise cu un gest automat. Se uită prostit cînd văzu ușa cea mare săltată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cineva zicînd: "Ce vrea ăsta? De unde a apărut?" Și tot mai des mă întrebam dacă nu cumva îi deranjam pe ceilalți și-mi ziceam că până la urmă mă vor socoti primejdios și suspect. Chipul meu adevărat devenea, poate, o mască intolerabilă într-o lume unde firești erau măștile. De fapt, domnilor, simt că și tăcerea acestei gări abia așteaptă să-mi așeze pe față o mască de sticlă. Vrea să-mi pecetluiască gura. Să încetez să vorbesc. Aș aparține atunci gării
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în trei secțiuni; electrică, distorsoare și atomică. Mai întâi - cea electrică. Activă contactele care porniră un dinam atomic, undeva în străfundurile navei. Se simțea mai bine. Când va fi memorizat destule prize, va fi în măsură să elibereze o energie intolerabilă în fiecare încăpere, în lungul fiecărui culoar. Asta îi dădea atâta încredere. Dacă era vorba de o capcană, membrii echipajului oricum nu aveau habar. Dar asta nu-l mulțumea. Studie tabloul. Erau manete și cadrane pe fiecare secțiune, ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lèsând sè se vadè cum, din direcție opusè un tren trece în mare vitezè pe lângè noi, Tresar, ca și cum vuietul acela m-ar fi trezit dintr-un somn greu, exact în momentul în care urma sè rèspund chemèrii imperioase și intolerabile a unor duhuri rele, Instinctiv, îmi întorc capul înspre geam, urmèrind prin ceațè umbrele mișcètoare ale trenului care trece în vitezè, așteptând tulburat sè disparè și ultimul vagon, Apoi, întorcându-mi din nou capul spre locul în care șezuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-se la discuții cu caracter "intim" pe asemenea teme, doctorița Arbore n-a putut să nu aducă la cunoștința superiorilor neajunsurile pe care într-una le constata și să nu protesteze împotriva unor stări de lucruri pe care le socotea intolerabile. Această atitudine n-a rămas nesancționată: într-o bună zi, infirmierele de la spitalul de holerici din Corabia i-au comunicat domnișoarei doctor că au primit ordin să nu mai execute dispozițiile sale; i s-a confirmat apoi acesteia că nu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
orice avânt. Covârșit m-am lăsat pe un scaun, cătând la ea cu durere și uluire. Mihaela rămase în picioare impasibilă, parcă fugise din ea. O tăcere grea a coborât între noi ca să ne despartă și mai mult. Situația,devenise intolerabilă, trebuia întreprins ceva ca să-i pun capăt. Și n-am făcut altceva decât să mă apropii de ea, să-i iau mâinile și să-i spun: ― Aimée, vreau să ne căsătorim... Ce-mi răspunzi? N-am observat nici o tresărire pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în trei secțiuni; electrică, distorsoare și atomică. Mai întâi - cea electrică. Activă contactele care porniră un dinam atomic, undeva în străfundurile navei. Se simțea mai bine. Când va fi memorizat destule prize, va fi în măsură să elibereze o energie intolerabilă în fiecare încăpere, în lungul fiecărui culoar. Asta îi dădea atâta încredere. Dacă era vorba de o capcană, membrii echipajului oricum nu aveau habar. Dar asta nu-l mulțumea. Studie tabloul. Erau manete și cadrane pe fiecare secțiune, ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
spus planuri matrimoniale: "Va fi mai bine pentru amîndoi!" Și gândul pătrundea și mai mult când, îndepărtați, se deprindea fără mine. Dar când mă întorceam se da toată, uita planurile infidele. Dinard (după mai multă vreme). Cum starea mea devenise intolerabilă, am sacrificat orice mândrie personală și am trimes o scrisoare umilă, disperată, implorătoare. Renunțasem la rolul meu dominator, pe care-l ținusem, fără șovăire, atâția ani. Mi-aduc aminte că nici chiar în momentul când scriam nu eram complect lipsit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lungeam o discuție ce nu ne interesa, când de fapt ne era dor să ne strângem - numai din pricină că nici unul din noi nu avea curajul să tragă storul. Eu i l-am prezentat Ioanei. În ultimul timp scenele dintre noi deveniseră intolerabile. Urile, deznădejdile, patima se succedau neîntrerupt, fără nici o zi de liniște. Nu știam ce hotărâre să iau, prea slab ca să fug, prea nenorocit ca să rămân. Ca diversiune, i l-am prezentat, căci era inteligent, putea să o învețe o mulțime
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aceleași fapte. - Pentru că mi-au fost esențiale. Toată experiența mea de viață pornește de acolo. Nu vei vrea poate să iau argumente din grija mea de student, când voiam la vreun examen să iau bilă albă în loc de roșie! - Dar devine intolerabilă tovărășia dintre noi, dacă discutăm nu-mai despre ceea ce s-a întîmplat! - Nu trebuia să se întîmple nimic! - Totul a fost numai din pricina ta! - Bine ca te poți consola așa de iute! - Și, în definitiv, puteai să împiedeci de la început orice
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de la baie. Din oglindă mă privea înapoi cel mai confor mist bărbat din lume. Păr negru, ochi negri, gura... habar n-am cum (conformistă, probabil), nasul... Dar n-am mai putut să mă privesc prea mult în ochi. Situația era intolerabilă și trebuia rezolvată rapid. M-am repezit la computer și-am deschis iar micul program. „De-acum, între noi doi!“, i-am strigat. De data asta am făcut alegerile cele mai țicnite: o casă pe-o rână, un pom numai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
trăită ca o povară și ca o povară de nebiruit ține de faptul că vieții îi este cu neputință să se debaraseze de ceea ce o încarcă, adică de ea însăși. Așa cum am văzut, această neputință dublează încărcarea și o face intolerabilă insuportabilul nefiind astfel decât esența interioară a vieții în efectuarea sa fenomenologică: acel "a se suporta pe sine" care nu mai îndură să fie ceea ce este. Acesta este punctul de origine al oricărei culturi, ca și a posibilei inversări a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]